6,959 matches
-
lor. Această împărțire ireconciliabilă transformă tabla de șah într-un adevărat câmp de luptă, pe care se moare sau se supraviețuiește. Varianta Lüneburg reprezintă șansa de salvare fizică și morală a victimelor, și revanșa lor asupra bestialității, prin probarea unei subtile, dar decisive superiorități intelectuale - cu resurse la nivelul instinctului. Cartea lui Maurensig ridică finalmente întrebarea dacă nu era mai bine s-o fi citit în legănarea sportivă și confortabilă a unui tren de lux - decât în încremenirea încordată a bibliotecii
Viole, șah și literatură by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16592_a_17917]
-
cuprindă neapărat și extraordinara sa calitate de umorist. în volumul O istorie a literaturii americane, Peter Conn apreciază: "Bellow este unul dintre cei mai buni umoriști pe care i-a dat America". Toate romanele sale sînt infuzate de un umor subtil dar savuros, tincturat de o ironie amăruie, de o picantă malițiozitate care-și îndreaptă acele și spre el, autorul autosatirizat. Pentru că Saul Bellow este prezent în fiecare dintre cărțile lui, nu numai ca autor ci și ca personaj, asemenea pictorilor
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
cuprindă neapărat și extraordinara sa calitate de umorist. în volumul O istorie a literaturii americane, Peter Conn apreciază: "Bellow este unul dintre cei mai buni umoriști pe care i-a dat America". Toate romanele sale sînt infuzate de un umor subtil dar savuros, tincturat de o ironie amăruie, de o picantă malițiozitate care-și îndreaptă acele și spre el, autorul autosatirizat. Pentru că Saul Bellow este prezent în fiecare dintre cărțile lui, nu numai ca autor ci și ca personaj, asemenea pictorilor
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
în legătură cu iminentul sfârșit al Papei ?" Noroc că nevastă-mea, în calitate de descendentă de răzeși are un caracter puternic și nu i s-a întâmplat nimic... Sper că nici domnului Tăriceanu, după ce a bălmăjit un răspuns cât de cât demn la acea subtilă, inteligentă și îndelung gândită întrebare... Drept că era în seara zilei de 1 aprilie, așa că ar fi șanse să... Mă rog ? A, mi s-a părut că ai spus ceva... Nu ? Înseamnă că ai rămas mut după ce ai vizionat țurca
Așa grăit-a Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11848_a_13173]
-
parodieze maniere lirice sau viziuni poetice celebre. În fața unor versuri precum "unde-s paharele pline și discuțiile de pe terase?/ și unde-s întîlnirile cu sînii femeilor frumoase?" gîndul zboară aproape automat către baladele lui Villon. Alteori, trimiterile sînt mult mai subtile și ele vizează o anumită formă de sensibilitate. Un poem superb, Laudă, publicat în volumul Un potop de simpatii (1978) este un impresionant omagiu adus poeților ratați, iluziilor risipite sau redirecționate spre cu totul alte mize, sensibil mai mici: "Îi
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
a cercetărilor sale artistice, expoziția întitulată Fînul și deschisă cu mai mulți ani în urmă la București, chiar dacă nu folosește nemijlocit toate formele de comunicare amintite, ea stochează, în memoria materială a exponatelor luate în parte, dar și în memoria subtilă a întregului, o impresionantă experiență a limbajelor, a tehnicilor și a meditației artistice pe care pictorul o face ca pe un exercițiu constant de maturitate artistică. Și, în această perspectivă, expoziția are mai degrabă respirația prospătă a unui act existențial
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
absurd, exasperat, al scrierilor mele este acela de a-i da mulțumirea de care l-am lipsit." Așadar, o dorință tîrzie de "armistițiu" cu cel în care, înaintînd în vîrstă, te recunoști, poate uimit, pe tine. O "poetică" a identificării subtile, peste mode și timp, face Nicolae Manolescu în evocarea numită, simplu, Tatăl meu. Tatăl generos peste orice limite, cu singura condiție de-a fi fost, înainte, drept. Tatăl pierdut ca o umbră în "boala" care, la mijlocul anilor '80, "copsese" ca
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
11). Esențial, între cei doi, este războiul priorităților unor idei despre specificul românesc. Învinuirea de plagiat nu există decât voalat (cuvântul este evitat). Dan Botta crede (nejustificat) că unele interpretări ale sale au fost speculate de Blaga, printr-un profit subtil în folosul său, ca personalitate mai bine plasată și mai bine cotată public (diplomat, academician etc.). Agresivitatea surprinzătoare din studiul lui Dan Botta O eroare: Spațiul mioritic al domnului Blaga, publicat inițial în "Timpul" din 18, 19 și 21 mai
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
partidului democrat sunt de natură clientelară, părticele ale puterii guvernamentale și ale instituțiilor sale, sau beneficiari ale munificenței acestora, elemente ale sistemelor de control, nu de producție sau creație socio-economică. Sau de pildă că așa-zisa "corectitudine politică" (varianta mai "subtilă" a comunismului) a fost, da, inventată în America, dar că acolo a rămas o simplă parte a dialecticii politice, a dezbaterilor și încleștărilor pururi vii și energice ale comunității: cu răul și cu bunul ei. în schimb, adoptată rigid în
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
de fapt, creează "lărgime". Postmodernitatea a speculat, în diverse moduri, prejudecata, pînă la urmă, a locului suficient pentru toți. Conul, îngustat spre vîrf, nu devine cilindru otova, însă fiecare poate, într-o lume a dependențelor din ce în ce mai mari și, totuși, din ce în ce mai subtile, să-și caute o poziție convenabilă. Și să o "negocieze", mai degrabă decît să o impună: "științele umane sînt discipline ale dezbaterii, nu ale propovăduirii" (spune, convins, Ion Bogdan Lefter). Un refuz, prin urmare, de-a recunoaște vreodată "falimentul" discuțiilor
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
acesta o iubește platonic, sincer și profund, iar Bobby o iubește trupește. în mijlocul acestui trio se naște și un copil, a cărui paternitate - spirituală pe de o parte și biologică pe de alta - și-o dispută cu gelozie cei doi. Subtilele investigații psihologice, un interesant și incitant segment de societate prins "pe viu", tragismul și umorul, fac parte din O casă la capătul lumii un roman de bună calitate literară. (A.R.) În primăvara aceea, părinții noștri au dat o petrecere
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
personajele ajung să o exprime, să o demistifice din interior, ca și cum ne-ar explica AND-ul acestei lumi, a blocurilor, a cozilor, a supraviețuirii și a promiscuității. Un element particular al volumului îl constituie caracterul hibrid, la intersecția dintre proză, subtila biografie, studii culturale și variații pe genul eseului istorico-ideologico-politic, prin care Aldulescu regăsește urmele lui Orwell. Cheia de lectură pe care autorul o propune conține neapărat și o componentă comică. Pentru a înțelege cum se cuvine textul, cititorul trebuie să
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
exaltare și de Fidias, parcă, dacă nu Praxiteles, precum și de faptul că grecul mai întâi își dezbrăca personajele (!) înainte de a le ciopli în marmura nepieritoare. în sinea mea, drept să spun, intrai la idei. Afară doar dacă, nu cumva, metaforic, subtilul comentator nu se gândea că, în volumul meu de memorii, al doilea, căutând esența, îl despuiam de straiele lui fenomenale pe însuși superiorul său, pe mult-stimatul director al revistei. Notița, în cazul pomenit, era... ori mi se păruse mie a
Mecanica lacrimilor (în loc de auto-recenzie) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11933_a_13258]
-
familist și holtei, după cum și autor al cărții pe care tocmai o citim -, totuși mereu același sub toate înfățișările lui: descumpănit, răzvrătit împotriva vieții sale, gata de gesturi burlesc disperate, prins în menghinea a două iubiri, ambele eșuate. Construcție ingenioasă, subtilă fără a fi sofisticată, romanul are o încărcătură existențială cu rezonanțe grave, însă e scris cu vervă și umor. Eu sunt nevastă-mea. Vreau să zic, cea căreia Fred, bărbatul meu, îi spune în orice împrejurare nevastă-mea. Aproape niciodată
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
de repeziciune și migală în același timp, povestea unei familii americane obișnuite te captează în rețeaua ei fascinantă de fire mai mult sau mai puțin vizibile. Relația părinți-copii, surprinsă în diversele ei etape e un mecanism disecat în multiple și subtile straturi. Romanul redă istoria familiei Lambert. Fiecare personaj are raftul lui, cu depresiile, cu angoasele lui, sertare pe care scriitorul le deschide succesiv, cotrobăind răbdător înăuntru, nimic să nu scape neexplorat. Primele rafturi. Alfred și Enid au ajuns la senectute
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
metodă specială (dar combinînd, atunci cînd e cazul, hermeneutica, semiotica și analiza psihologică), criticul găsește de fiecare dată calea cea mai scurtă către specificitatea operei pe care o analizează. Iar unele dintre observațiile sale merită cu siguranță reținute. Ca acest subtil raționament declanșat de o frază a lui I. Negoițescu: "Într-o singură reflecție metatextuală, de la pagina 112, Negoițescu observă că scrisul autobiografic - pentru autor o retrăire, la bătrînețe, a propriei vieți - debordează rigiditățile estetice, pur literare, astfel încît, precizează autorul
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
iubitul ei fiind unul dintre cei cinci) al cărei scop e o vendettă. S-a spus deja că modurile în care personajul ei ucide sunt de o inventivitate care ar stârni și invidia lui Poe. Stilizarea vizuală e deci mai subtilă decât în Amélie. Apare montajul de fotografii, artificii în colțul ecranului, e drept, mai explicite decât cele ale lui Greenaway. Și-au făcut în schimb apariția efectele speciale, cu toate că ai senzația că Jeunet jonglează cu ele de ceva ani buni
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
de fier, seara ești cârpă. Mulțimea de "infograme", audiențe, reclamații, petiții, sesizări, memo-uri, invitații, propuneri, gudurări ce năvălesc peste tine pot să te transforme, cu ușurină, într-un titirez nevrotic. N-am spus încă nimic despre formele de agresiune mai subtile. Adică de strategiile prin care cei din interiorul sistemului încearcă, pe de o parte, să se facă utili (dacă s-ar putea, indispensabili), pe de alta, să-ți inducă ideea că la valoarea ta excepțională e degradant să-ți consumi
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
care vorbește ca un sintetizator și care o imită patetic, la Realitatea TV, pe Eugenia Vodă, nu este o simplă relație, o regăsire a grupurilor mari în limitele aceluiași cod, ci o manipulare abjectă, o cerebroctomie premeditată și o anesteziere subtilă în fața oricărui stimul care ar putea să-i provoace bietei rațiuni vreo durere, oricît ar fi ea de mică. Socotind, în mod ipocrit și meschin, că audiența este exclusiv o problemă cantitativă, de inventar, și ignorînd cu desăvîrșire substanța și
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
suportul cărora se înfiripă, deopotrivă real și imaginar, un fel de cuplu metafizic, de sub fascinația, din mrejele căruia medicii Delia și, mai ales, Mihai Lazăr încearcă, zadarnic, să o smulgă. Este meritul prozatoarei de a fi știut să dozeze, cu subtilă artă, și să diferențieze momentele de suferință, alternându-le cu cele de fericire copleșitoare, dar, pare-se, iluzorie, greu de diferențiat, ele însele, de durerea extremă (vizita la cimitirul Bellu, unde Corina duce flori, dedicate lui Tudor, dar depuse, simbolic
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
câți sunt pentru ape tulburi în care se poate pescui și dribla, în care minciuna și hoția se îngrașă de la o zi la alta?... 5.Criza moral-spirituală este a cincea cauză principală a coșmarului românesc. Fiind cea mai persistentă și subtilă, poate că trebuia s-o așez în capul listei. Dar cauzele analizate nu au menirea să stabilească o ierarhie, ci un punct de vedere. De ce-i atât de importantă această cauză? Deoarece ea reflectă cu fidelitate mentalitatea individului, năzuințele și
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
românesc plămădit în veacurile anterioare fanariotismului, totul a fost murdărit, schilodit, ba chiar ucis: Dumnezeu, oameni de omenie, valori materiale și, mai ales, valori spirituale. Desigur că în perioada postdecembristă, comparativ cu cea bolșevică, s-a derulat un mult mai subtil proces de destrucție prin minciună, hoție, înșelăciune și trădare fățișă, procedee adjudecate ca normale de politrucii postdecembriști și care cu necesitate au continuat avarierea fundamentelor moral-spirituale ale nației. Goana după căpătuială și afaceri curat murdare, vorba lui Pristanda, este zeul
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
destul de evazive în formulări. Or, cartea lui Andrei Oișteanu te face să crezi că antropologia culturală și studiile de imagologie etnică au fost, în România, nu marginalizate, ci înfloritoare. Altfel, e greu de crezut că un astfel de studiu erudit, subtil, critic în formulări, polemic, inteligent, e posibil. Dar, iată, el e cu putință și Andrei Oișteanu a descoperit, se pare, secretul analizei detașate, nepărtinitoare, a unor idei care niciodată n-au fost tratate cu suficientă detașare. Analiza comparativă se desfășoară
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
ediția anterioară (1975): "parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință și să justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice, devenite cu vremea pură sofistică; p. ext. argumentare subtilă, abilă, sofistică a unor teze false sau îndoielnice". Partea pur informativă a enunțului e permanent însoțită de mărci ale evaluării negative: disciplina doar "încearcă", normele etice sînt "abstracte", subtilitățile și abilitatea implică intenții de înșelare; acuzațiile cele mai dure privesc
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
de argumente ingenioase și logice în aparență, dar false în fond". De altfel, în dicționarul general care a precedat DEX-ul (DLRM 1958), definiția era poate chiar mai depreciativă: nu apăreau "practicile imorale", în schimb cazuistica se manifesta "prin dispute subtile (dar de rea-credință), pentru a ascunde situații false"; prin extensie, era o "dibăcie (necinstită) în argumentarea unor teze false sau îndoielnice". Definițiile din anii totalitarismului își dovedesc caracterul puternic ideologizat dacă sunt comparate cu cele din alte dicționare - românești sau
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]