1,129 matches
-
Mai ții minte cum s-a sucit Becali, acum un an, când i-a jurat credință lui Băsescu, la Realitatea, după ce în campanie a jucat în echipa lui Geoană? Nu-i nimic dacă ai pierdut faza, s-a dat în reluare, doar că Becali era mahmur după
Ziare la zi: Nu-i mătase ca ariciu, nici penelist ca Patriciu. PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25327_a_26652]
-
lămurește pe dată că omul nu e gay. Oricum, procedeul trebuie brevetat. Aștept un: Cornel Păsat se iubește cu un avocat ( la o adică și Paula Iacob e avocat, dacă a mers cu Oana, ei de ce nu i-ar putea suci mințile?), Dan Bitman a pus ochii pe un pilot, iar Botezatu a fost surprins cu un manechin... ceea ce nu m-ar mira defel. Este dreptate pe pământ! Nu plânge iepuraș, așteaptă sfârșitul plin de hepiend. La vita e tembela! Tristian
Ziare la zi: Nu-i mătase ca ariciu, nici penelist ca Patriciu. PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25327_a_26652]
-
sunt ca un fel de pepinieră unde plantez obsesiile, disperările ș.a.m.d. Până acum, povesteam unuia sau altuia cum aflam câte ceva care mă înnebunea de plăcere. Mă țineam de capul lui sau, oricum, pe cine prindeam îl frecam, îl suceam, să-i povestesc o chestie pe care am auzit-o. Pe care mi-am reamintit-o. Uneori povesteam aceluiași de mai multe ori, dar de fiecare dată altfel. Până când povestea aia se rumenea și se putea scrie. Acum am pepiniera
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
Nicolae Manolescu Există cărți "rele" și cărți "bune". Nu mă refer, desigur, la valoarea lor, ci la efectul pe care-l au asupra cititorilor. Exemplul tipic de efect negativ au devenit romanele cavalerești care i-au sucit mințile lui Alonso Quijano, făcînd din el Don Quijote. Despre efectele pozitive, se vorbește mai rar. Ele implică o lectură 'bună". Corectă, adică. Lucru nu tocmai obișnuit, oricît ar părea de curios. Un caz foarte caracteristic de astfel de lectură găsim
Puterea artei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15581_a_16906]
-
în ironia robustă a timpului...". Dramatismul versurilor lui Dinu Flămând este sporit de maxima lor concentrare. Cel puțin poemele din secțiunea o neglijență a atenției sunt ca o băutură dublu rafinată. Poetul își condensează ideile în vorbe cât mai puține, sucește gâtul elocinței și lovește direct în inima ideii. În felul acesta multe dintre poeme dobândesc semnificații aproape apoftegmatice, se transformă într-un soi de cugetări lirice. Poezia lui Dinu Flămând este una eminamente cerebrală. Autorul își domină cu autoritate limbajul
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
vitriol care, în loc să le dea tărie, le dizolvă, pictate într-un galben de momîie și luîndu-și cruzimea din mezalianțe cu rezervoarele de depresie curată, motivată istoric, ale civilizației chinuite, ca de icnetele mătușii bătrîne, de cocoașele biologiei, își schimbă poziția, sucite într-un manual de scriere experimentală, care vrea să afle cît poți să compui cu aceleași note. Invariabil, atunci, cîteva din versetele prevestind apocalipsa orașului, încăpută sub o frunte emaciată de poet, sînt repetiții obosite, zațuri ale unor foste viziuni
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
intențiile sale propagandistice, a-l "recrea" în chip abuziv, noi sîntem tentați a-l ignora pur și simplu (mișcare de facto echivalentă cu proverbiala tactică a struțului). Rezultatele unui atare comportament nu pot fi decît decepționante. Criticii literare i-au sucit capul cîteva metode odinioară în vogă, azi depășite și-n Occident (Jean Paulhan denunța din vreme, pe bună dreptate, un "terorism al metodelor"), proceduri adesea imperative în demersul lor limitativ, cu pretenții de soluție ultimă. Tendința de monopol a structuralismului
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
băieții răi, bodyguarzii trebuincioși planului general al Creației... Cititorul ortodox, oarecum șocat, constată că, printre îngerii oficianți de pe lângă Cel de Sus, se învârt destule persoane negative purtând, ca toți mesagerii cerești, de altfel, patru fețe fixe (spre a nu-și suci gâtul), îndreptate concomitent spre cele patru puncte cardinale, să nu le scape nimic. Avem de a face, de exemplu cu Samael, șeful tuturor Satanilor de toate categoriile... Răutatea o personifică unul din Satani, în mod special. O remarcă: „Satan, iețer
Situația îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13456_a_14781]
-
în limbaj literar de personaje de genul Ov.S. Crohmălniceanu, M. Gafița, Savin Bratu, N. Tertulian, D. Micu etc.". Deja un loc comun agasant, ar putea replica cineva! Dar cum am putea uita că unii din corifeii sus-numiți ai ideologizării au sucit mințile multor promoții de studenți, că au rămas, vorba frumoasă a basmului, "pînă la adînci bătrîneți", la catedre universitare, că s-au bucurat nu numai de condiții de confort personal, ci și de măgulitoare poziții în viața culturală? Unul din
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
cum se uita așa peste capete împodobite cu păr negru ca smoala. Mărunțeii pasageri de origine japoneză îl priviră fără veselie, fără milă, fără stînjeneală, pînă cînd, la un moment dat, începu să se simtă de parcă cineva i-ar fi sucit gîtul. Coborî și ținu drumul drept prin burnița tîrzie, urmînd șinele ude de tramvai pînă la Peanut Bar. Abia aștepta să vorbească ceva în engleză. Peanut Bar era mare și gemea de marinari și soldați tineri spilcuiți; vocile acestora i
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
barca și o ții spre aștri. după lung timp te-ntorci acasă...ieri și-n prag te-așteaptă ochii ei albaștri. am stat în prora și-am privit delfini. ce calm trăgea din pipa căpitanul! zeul Neptul și sfinții serafimi suceau prin porturi troliul, cabestanul siajul mă fură din amintiri și altele năștea mai viitoare. carnetul meu de bord, printre psaltiri a strâns chiar aurore și mult soare. lumea dansa și-n multe limbi cântă, ca Dumnezeu nu e bătrân degeaba
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
barca și o ții spre aștri. după lung timp te-ntorci acasă...ieri și-n prag te-așteaptă ochii ei albaștri. am stat în prora și-am privit delfini. ce calm trăgea din pipa căpitanul! zeul Neptul și sfinții serafimi suceau prin porturi troliul, cabestanul siajul mă fură din amintiri și altele năștea mai viitoare. carnetul meu de bord, printre psaltiri a strâns chiar aurore și mult soare. lumea dansa și-n multe limbi cântă, ca Dumnezeu nu e bătrân degeaba
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
generozitate după ce însetata asistență scanda într-un glas celebrul catren despre filozofia vieții, pe care îl interpretau cu aplomb și hărnicie: „Că viata nu-i decât o frunză/ Ce plutește pe un lac./ Vine vântul, și-o alungă/ și-o sucește, și-o-nvârtește/ după plac.../ Apoi se încolonau voioși în urma bardului însoțindu-l până la locuința din str. Paris și ascultând cu nesfârșită uimire improvizațiile sclipitoare ale nelecuitului sonetist, care se întorcea la un moment dat spre ei și-i binecuvânta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nu e beat și nu e loc mai frumos pe lume decît Iguazu și o fată mai frumoasă de iubit decît Kiki. Punea suflet în tot ce făcea. O fată extraordinară, ce mai. Ceea ce era adevărat, oricum s-ar fi sucit lucrurile. Kiki. Norocul ei să fie iubită de toată lumea. Mai mult înaltă decît scundă, cu ochi veseli și gura mică. Era roșcată artificial și avea picioare lungi naturale. Ochii, ochii verzi - o bunică era doar din Scoția - jucau în toate
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
simțeam că e o insulă unde cărți înviate erau în carantină rănile erau cuțite din convingeri se făcea focul de gală o și ce serpentine între stări ba eram într-o mașină ba eram mașina miresme de vinete prăjite îmi suceau capul dintr-un film în altul muzici de viori mă apăsau pe inimă curgeau prin mine seve de eucaliptuși conduceam prin drumuri desfundate pante-pantere aproape verticale apoi deșert apoi junglă simțeam cum mi se termină dorința apăsam trăgeam suceam împroșcam
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
îmi suceau capul dintr-un film în altul muzici de viori mă apăsau pe inimă curgeau prin mine seve de eucaliptuși conduceam prin drumuri desfundate pante-pantere aproape verticale apoi deșert apoi junglă simțeam cum mi se termină dorința apăsam trăgeam suceam împroșcam poemul tăcea ca o umbră îmi îndreptam spatele exact așa cum zic chinejii tu să fii drept apoi umbra poate să fie strâmbă să nu-ți pese sentimentul că sunt o imagine îmi dădea senzații de vomă în panică am
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
1937), într-un reportaj al ziaristului Brunea Fox - "Să-i treacă furnicile de cum ginesc casa" (ediție din 1985: 137) etc. - este frecvent în a doua jumătate a secolului - "Lasă, frangii să-i văz eu în buzunar, ginim noi cum o sucim cu însurătoarea" (P. Georgescu 1983: 108), "Trebuie să-l ginească pe caftitor" (P. Goma 1991: 49). Din internet se pot culege numeroase exemple noi, din registrul familiar-argotic - " Se urcă în mașină, ginește un scaun și o ia la fugă spre
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
barca și o ții spre aștri. după lung timp te-ntorci acasă...ieri și-n prag te-așteaptă ochii ei albaștri. am stat în prora și-am privit delfini. ce calm trăgea din pipa căpitanul! zeul Neptul și sfinții serafimi suceau prin porturi troliul, cabestanul siajul mă fură din amintiri și altele năștea mai viitoare. carnetul meu de bord, printre psaltiri a strâns chiar aurore și mult soare. lumea dansa și-n multe limbi cântă, ca Dumnezeu nu e bătrân degeaba
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
bată! N-ar trebui să zic așa, că e moartă! - Îți înscrii averea în colectiv? - Ce să fac, mama?! Păi, eu de înscris sunt? și-apoi nu e averea mea! Vreți să mă audă cumva aia din groapa? Odată se sucește în tron și se face moroi, de mă trezesc noaptea cu ea în pat. Ce știidumneata? Nai văzut-o când a murit? Au, Doamne, ăsta mi-ar trebui! Uite cum tremura carnea pe mine, numai când mă gândesc! - Înseamn-o, ba
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
de vlagă, ca să fac cunoscute lui Iacov nelegiuirea lui, și lui Israel păcatul lui." 9. "Ascultați dar lucrul acesta, căpetenii ale casei lui Iacov, și mai mari ai casei lui Israel, voi, cărora vă este scîrbă de dreptate, și care suciți tot ce este drept, 10. voi care zidiți Sionul cu sînge, și Ierusalimul cu nelegiuire! 11. Căpeteniile cetății judecă pentru daruri, preoții lui învață pe popor pentru plată, și proorocii lui proorocesc pe bani; și mai îndrăznesc apoi să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
o moară de apă? — Da, o moară dărăpănată, veche de 300 de ani. Îl găsește pe morar, care îi spune că moara era deja vândută, cumpărătorul îi dăduse înainte niște bani. Dar Sergiu așa îl vrăjește pe morar, atâta îl sucește cu vorbele, că după o noapte și o zi întreagă omul îi zice: „Bine, domnule, cumpăr-o și termină.“ — Cum l-o fi convins? m-am nedumerit. — I-a spus: „Moara o cumpăr, dar dumneata, cât trăiești, rămâi proprietarul ei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
să-mi explic ce se întâmpla. Din toate părțile camerei, tablourile Ioanei îmi sorbeau pri virile în adâncul lor vrăjit. Îmi trebuia un timp să mă smulg de sub puterea incantatorie a acelor culori care încet-încet mă subjugaseră. — De ce picturile tale sucesc mințile privitorilor? am întrebat-o în ultima vizită de seară, înaintea plecării acasă. Eu aduc pe pânze lumea viselor. Când pun culorile, ele încep să cânte. Un tablou trebuie să atragă spectatorul, dar să-și păstreze misterul. Culoarea, muzica și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
prozele cu decor asiatic te confiscă pe tine, cititor, până la absorbție, iar marginalii care-și clatină patimile prin birturi și paturi imunde com pun o galerie prin care nu te saturi să te plimbi. Și totuși, dacă mi s-ar suci mâna la spate, aș alege până la urmă trei bucăți din a doua jumătate a volumului, pe care le-am citit simțind cum îmi cade-n cap tavanul lumii. Ele se numesc, cuminte și inofensiv, Viciu de procedură, Anka Butt și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Manciuzdă, când te chema la el, îți spunea mai întâi Drepți ! și, când stăteai drepți, îți zicea: — Dă-mi o țâță. Regula era ca băiatul să răspundă: Luați! Și-atuncea el te ciupea tare de-un sfârc, prin cămașă, te sucea cum se răsucește urechea. Numai că sfârcul doare mai tare. I-am dat țâță. Manciuzdă nu știa că-i zice așa. Zilele lui erau numă rate, dar el habar n-avea. își aranja chipiul la oglindă. îi făcusem o poezie
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
vrut să urle, sfâșiindu-și plămânii și exorcizând tot pământul cu răcnetul său. Pași înceți îi veneau împotrivă. Un șuvoi fierbinte îl străbătu, brobonindu-i fruntea și topindu-i genunchii. Vru să zbiere, dar, uitând totul, ca un animal, se ră suci și țâșni într-o goană bezmetică îndărăt, la întâmplare. Se opri, bâjbâind înnebunit, până ce găsi o cruce de lemn mai groasă pe care o smulse ca să se apere; apoi îl străbătu un gând care i se păru salvator. Izbind cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]