1,466 matches
-
care mă învăluia. Era Erjika, fata care îmi ruinase visul de a fi prietenul Creței. Plângea. În mod normal, ar fi trebuit să fac stânga împrejur și să o las în plata Domnului sau să mă bucur că o văd suferind, dar eu nu puteam fi ca alții. Durerea celor din preajmă, mă afecta în mod direct și m-am trezit lângă ea. Știu că deranjez, i-am spus, totuși vreau să mă primești lângă tine. Pleacă Gonzales! De ce mă alungi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
se consemnase în nici un document de pe masa tratativelor, își arătau rănile, mai spuneau ceva, nu se auzea. Trupe luate de vântul istoriei stăteau acolo din vară, stăruiau uitate în aerul rece de octombrie. Lung nu fusese pe front, era atunci suferind - din întâmplare, nu - dar tatăl său, da: rămase acolo, îngropat, căzut în Tatra, alții în altă parte, în câmpiile Răsăritului. - „Nu, tată, rosti Lung, frecându-se la ochi. Nu!” „Unde-ai văzut trupe la o conferință de pace?” se mira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
te plângi că te privește o veveriță, ci că se aflau la etajul cinci - și nu exista nici o veveriță. I se luase de celebrități. Voia o schimbare radicală, să descopere din nou lucrurile esențiale, să lucreze pentru cei săraci și suferinzi, într-o leprozerie, dacă se putea. Acestea erau vești minunate, deși surprinzătoare, iar acum era momentul perfect să scot din geantă formularele pentru obținerea permisului de muncă în S.U.A.; două luni mai târziu, lăsam în urmă Irlanda. Când am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ocupă de lămpi, doisprezece gardieni, doi bucătari, cinci gunoieri, un portar, un grădinar, un director, un asistent și trei secretari, cu toții convenabil plătiți, plus un mare număr de bolnavi. Dar, Dumnezeu mi-e martor, nici un medic. Când sosește o persoană suferindă, este instalată într-o cameră cu cineva în preajmă pentru a o sluji, fără să i se ofere totuși nici cea mai mică îngrijire, până ce ori se vindecă de la sine, ori moare. Toți bolnavii care vin aici sunt străini, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
te ia durerea de cap, drojdie veche, cămări, prosoape jilave, mâzga din cusăturile portofelelor, transpirația palmelor și murdăria de sub unghiile oamenilor atât de nevoiași care mânuiesc chestiile astea toată ziua. Ah, pute. M-am dus la doamna McGilchrist în legătură cu mult suferindul meu dinte. Am stat sub vesta de plumb în timp ce ea mi-a radiografiat fața. a declarat dintele mort, dar încă viabil. Eu știu doar ce simt. Ea a frezat și a drenat, făcându-și munca ei țiuitoare. Mai târziu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
suferă elevii care își reproșează destrămarea familiilor proprii, înregistrarea calificativelor mai slabe, neputința de a-i ajuta pe semeni, etc., cele mai grave sindroame înregistrate la copii, sunt cele maniaco - depresive, care înregistrează oscilații mari între euforie și anxietate. Copilul suferind de acest sindrom, ba este indiferent față de tot ce este în jurul său, ba intră brusc într-o frică, panicată, reacție motivată de „interogatoriul” referitor la conținutul lecției predate, sau de apelul făcut de cadrul didactic de a-și exprima propria
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
de la dezinteres neglijent, până la blocaj psihomotor, cu atitudini posturale, cu zâmbet permanent sau, din contră, înregistrând mutismul. Paranoismul, deși mai rar, s-a înregistrat totuși ca fiind o gândire dezintegrată, cu involuția limbajului, baraje și răspunsuri alăturate parcă ilogic. Copilul suferind de acest sindrom, își dorește ceea ce de fapt nu se poate obține, trăiește într-o lume a lui pe care o consideră perfectă, își acordă prea multă importanță și nu prea găsește calități celor din jur. Experiența mea de la catedră
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
vacarmului și peste zgomotul motoarelor, ca niște țipete de care nu știai dacă sunt de durere sau bucurie. Râdeau sau plângeau acei copii care abia puteau fi văzuți din viteza, totuși redusă, a camioanelor? Bătrânii priveau numai cu acea răbdare suferindă și mută, mai puternică decât orice reproș exprimat de cuvinte. Ei aveau exact aceeași privire lipsită de speranță pe care toți cei din camioane o văzuseră la părinții și rudele lor atunci când plecaseră de acasă. Era greu de suportat așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tine, prietena care chiulește de la petrecerea ei de rămas-bun ca să piardă timpul cu un tip oarecare? Ha? Se aplecă și mai mult spre mine, plutind intimidant deasupra mea cu tot corpul său, iar fața i se schimonosi Într-o expresie suferindă, amenințătoare și m-am Întrebat În treacăt dacă ar fi nimerit să-i dau un șut În boașe. Nu mă temeam pentru siguranța mea cât eram dezgustată de apropierea lui, dar n-a trebuit să iau această decizie; Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ce să facă. - Bine... Ștefănel... Pietro zâmbi pronunțând acest nume. La fel Ștefănel. În jurul lor, Apărătorii erau tăcuți, dar unii păreau a avea ochii umezi. - Și Încă ceva, adăugă Ștefănel. Tatăl meu e aproape. Nu-i spuneți Încă nimic. E suferind. Vom avea de reparat multe lucruri... și Încă ceva... ești un arcaș desăvârșit. Îți mulțumesc că mi-ai apărat fratele până la sosirea mea. Tu și Amir... Îți sunt dator cu o viață pentru asta... Pietro nu spuse nimic, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lungă călătorie, iar eunucilor și servitoarelor li s-a poruncit să păstreze secretă moartea doamnei Yun. Fata va afla adevărul în cel mai crud mod cu puțință: din bârfe, de la rivalele doamnei Yun care doresc să o vadă pe copilă suferind. Nuharoo vine neanunțată la miezul nopții. Eunucii ei bat la poarta mea atât de tare, încât aproape că o dărâmă. Nuharoo se repede la mine în clipa în care îi ies în întâmpinare pentru a o saluta. Pare bolnavă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fiica sa începeau să plîngă: „Cum?! El, om bolnav, bătrîn, care a muncit o viață...” Cu brațe strîmbe și fața scofîlcită în care, din pricina prostiei, bălteau melancolic ochii, moșul Gărgăun părea mai degrabă un țăran. Înalt, foarte uscat, cu aer suferind, avea așezat pe gît un cap de pasăre speriată. Îndată ce pleca de la școală, învățătorul Gărgăun azvîrlea de pe dînsul straiele de gală ponosite și le înlocuia cu un ilic vechi și o pălărie spartă. Se aburca apoi într-un soi de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dintre civili îi băga în cămăruță. După un timp omul o zbughea afară, făgăduind să mai caute pe-acasă. Cu privirile încruntate, doctorul își da avizul asupra celor ce urmau să fie introduși în cămăruță căci, printre împricinați. puteau fi suferinzi. Pe acești nevolnici îi lua în primire maiorul într-un chip atît de fioros încît, pe loc, bietul om se și gîndea de unde ar putea să-și procure un pistol, doar-doar l-a vedea mulțumit. Dacă nu găsea, își aducea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vadă nimeni ce și cum făcea el acolo -, a doua zi să te ții pântecărăi și chiul de la școală. Chiar Îmi făcusem Într-un timp un obicei de umblam cu câteva ghinde prin buzunare. Le dădeam câte o bucățică celor suferinzi de pântece și li se strângeau mațele Într-o juma’ de ceas. Tatapopii făcea și vindea dintr-un cărucior cu care cutreiera satul o Înghețată searbădă, prea puțin dulce și apoasă, În niște cornete mici pe care le terminai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nu pretind că n-am fost Însurat cu, Dumnezeu s-o ierte, mama nevestei tâmpitului de Coman. Dar Însurătoarea nu a durat decât o zi, cel mult. Erau, atunci, niște Împrejurări mai speciale În viața mea. Mă dovedeam bolnăvicios, cam suferind de o boală pe care doctorii nu știuseră s-o numească. Nu intru În amănunte, că nu-i treaba voastră. Și boala asta, așa cum febra Îl Îndeamnă pe om să bea apă cu nemiluita, pe mine mă obliga să Înghit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fu propriul său testicul, umflat, dureros și bolnav. Ieșea din acea țesătură deasă și se bălăbănea, roșu și plin de suferință. Dar lucrurile s-au Îndreptat oarece vreme mai târziu, când un chirurg fără chip a atins cu bisturiul bărbăția suferindă a omului, i-a Împins mațele la locul lor În burtă, iar mădularul care atârnase bolnav a reintrat În urzeală, topindu-se În ea. Omul care se arătase vesel-milostiv față de durerea țigăncii a rămas să piară de singurătate și neînțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căldura arzătoare a verii trecuse și sosise răcoarea toamnei, odată cu începutul Lunii a Opta. Dintr-o dată, boala lui Hanbei începe să se înrăutățească și, de astă dată, se părea că niciodată n-avea să mai pună armura pe trupul său suferind. „Ah, oare mă abandonează și cerul, în cele din urmă?“ se lamenta Hideyoshi. „Hanbei e prea tânăr și deosebit ca să moară. Nu-i poate acorda soarta mai mult timp?“ Se închisese în coliba unde zăcea Hanbei, stând cu prietenul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
anunță pentru 3 zile sosirea la Iași, la o petrecere între prieteni - dar și aici apar primele semne vădite ale bolii de inimă ce-l va răpune peste două luni. Profesorul ieșean Paul Bujor relatează: „Caragiale era abătut și foarte suferind...și a plecat tăcut și amărât cum nu l-am văzut niciodată. Probabil că, trecând prin Roman, Caragiale telegrafiază lui Gherea „Să ne vedem cu bine și cu cinste la toamnă”, sperând că se vor revedea și că se vor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
majore n-am suferit. 7 ianuarie 2007. Ieri mi-am anunțat o vizită la d-l prof. Traian Nicola. Știu că a lucrat și mai lucrează încă la o lucrare monumentală - aș zice eu, și mai știu că e și suferind, ca orice om la o anumită vârstă. Trec prin piața cu flori, iau o splendidă orhidee pentru d-na Nicola, și cu un taxi, exact la ora zece sunt la nr.10 de pe strada Caraiman. Sunt întâmpinat de femeia din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
păpușarului. Păpușile mele au zăcut uitate pe un raft și alte evenimente s-au perindat prin perdeaua timpului. M-am întrebat de multe ori, în mintea mea de copil, ce s-o fi întâmplat cu moș Caletcă, cu iapa lui suferindă, cu păpușile ciudate, dar nu am îndrăznit să întreb pe nimeni și în mintea mea am început să am temeri mari: dacă într-o zi tot așa vor dispărea și ai mei fără să întrebe pe nimeni, pe muțește, iar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pufnit. Cum putea fi atât de directă? Din fericire, aveam aceleași sentimente pentru ea. ― Știu ce simți, am bombănit. ― Dar dacă voi doi vă Împăcați, voi Încerca să fiu drăguță. Aș face orice ca să nu-l mai văd pe Victor suferind. ― Mersi, dar nu, mersi. Larisa veni mai aproape de mine. ― Știi, chiar nu Înțeleg de ce te place. Sunt atâtea fete care vor să fie cu el. Fete care se chinuie cu adevărat ca să-l impresioneze. Și cu toate acestea, el te
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
eram decât eu și tata, uitasem de el. Așa că atunci când tata și-a anunțat intenția de a pleca la bar, iar eu n-am izbucnit în triluri, situația s-a cam deteriorat. Tata m-a întrebat, fixându-mă cu ochi suferinzi de vită înjunghiată: —La New York oamenii nu cântă? Cântatul nu e destul de grandios pentru ei? M-am repezit către bucătărie. —Dumnezeule! m-am plâns mamei. Aici e mai rău decât la Cloisters. Sunt mai mulți nebuni pe metru pătrat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de țigări ar fi fost pe jumătate plin. Dar în seara asta, chiar și ideea de a-l privi pe Kiefer Sutherland salvând lumea, timp de șase ore la rând, nu mă consola prea mult. În primul rând, eram încă suferindă în urma unei despărțiri urâte de James, prietenul meu cu pretenții de star rock. (Ca să fiu sinceră până la capăt, aceasta a fost ultima din cele patru despărțiri ale noastre. Fiecare fiind, la timpul ei și foarte evident, cu mult mai necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
două decenii. Față de unii, a îngenuncheat de-a binelea și s-a milogit, implorându-i să îl absolve de păcatele comise. S-ar crede că, aflat în fața unor păreri de rău atât de sincere, orice om simte compasiune față de pelerinul suferind și se îndură de el, dar, dintre toți foștii elevi ai lui Wittgenstein, nici unul singur nu s-a arătat dispus să îi acorde iertarea. Durerea pe care o provocase săpase prea adânc, iar ura lor față de el transcendea orice șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
una care ar fi putut fi luată drept o râgâială omenească. Nu zgomotul satisfăcut al băutorului de bere, ci acela care evocă tumultul lent și chinuitor al indigestiei, o emisie de aer în registru bas, ieșită din beregata unui individ suferind de arsuri stomacale în stadiu terminal. Tom a tăiat contactul și a încercat din nou, dar a doua rotire a cheii nu a mai produs decât un geamăt stins. A treia a produs o tăcere. Simfonia se terminase, iar Oldsmobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]