2,938 matches
-
vechii săi clienți se arătaseră interesați de oferta lui. Nici unul nu ridicase obiecții în privința prețului cerut dar doreau cu toții o demonstrație înainte de a trece la negocieri. Vlad Mihailovici știa foarte bine cum funcționează piața ilegală de armament, teroriștii nu-și sugeau de sub unghii, dar nici nu erau dispuși să arunce cu banii în câini. Deja plănuise o demonstrație după care pusese la cale licitația. Desigur că îi contactase numai pe cei care puteau să ofere suma pe care avea de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Simion Bășicatul al cărui nume se păstrează în toponimul Bășicata care desemnează o parte din „moșia” satului Lunca - Filipeni. Când Anghelușa face danie satul Filipeni, în anul 1692, precizează partea dăruit „din jos, din hotarul lui Simion Bășicatul și din susă de Fruntești”. Lângă cei cunoscuți după nume, mai adăugăm pe Ionașcu Grasim, Ion Bâlgol, Ion Rolea, Neculai Curcă, Toader Cerbice, Toader Blidaru ca să putem aprecia că satul Filipeni avea în secolul al XVII-lea 25-30 capi de familie cu aproximativ
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Însă acceptă. I-am Întins Sugus-ul de lămîie pe care mi-l dăduse Fermín În urmă cu o eternitate și pe care Îl descoperisem În căptușeala buzunarului. Am sperat să nu se fi stricat. — E bună, aprecie portarul, tot sugînd din bomboana ca de cauciuc. — Tocmai mestecați mîndria industriei cofetărești naționale. Generalisimul le Înghite ca pe migdale. Și spuneți-mi, ați auzit vreodată pomenindu-se de fata familiei Aldaya, Penélope? Portarul se spijini În măturoi precum GÎnditorul erect al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
calendar care cu greu se desprindeau din cusătura de la miezul nopții și care apoi rămâneau ca lipide de degete, transformate într-o masă glutinoasă și informă de timp, într-un perete moale care-i rezista, dar în același timp îl sugea în interiorul său. În sfârșit, joi, era deja ora unsprezece și treizeci de minute noaptea, ministrul telefonă. Nu salută, nu dădu bună seara, nu-l întrebă pe comisar cum stătea cu sănătatea și cum se împăcase cu singurătatea, nu spuse dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cea mai strașnică țară din lume, da, domnule, și simțea o mare superioritate față de americani, oamenii de prin colonii, italieni, spanioli, olandezi și hawaieni. Însă nu cred că era un om fericit. Suferea de dispepsie și adeseori îl vedeai că suge o tabletă de pepsină. Dimineața n-avea mai deloc poftă de mâncare. Dar nici măcar această suferință nu-i micșora buna dispoziție. Avea el o altă cauză mai gravă de nemulțumire. Cu opt ani înainte se pripise să se însoare. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am și scris despre asta: am trădat ca valul, întorcând capul, niciodată nu-mi amintesc perfect versurile alea ale mele: Sunt un poem cu o mie de degete,/ transcris și ajuns înăuntru, /doar eu știu din seva cărui Orfeu am supt. /nu se mai poate face nimic./ o întreagă poveste se naște din mine... Parcă așa sunau, era despre trădare... — Ce-ai visat și-ai trădat?, tu, iubirea mea, nu trădezi, tu ești Maestrul meu, eu de la tine am învățat totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
după un timp mi-a băgat capul între picioarele ei albe, de blondă trecută de 17 ani, am lins-o mirat, era bună și caldă, gemea, mi s-a părut că se transformase într-o femeie verde-argintie și că eu sug la țâța pădurii. Dacă auzeam vreun strigăt subțire, de căpriță, și încercam să ridic capul, ea mă apăsa înapoi înjurându-mă, mușcă, mă! Cu mici întreruperi, așa am ținut-o până la apus. Știi ce ziceau păsările în jurul nostru?, cântau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
trădat totul, ca valul care întoarce capul, apoi altceva, nu mai știu bine, continuam altfel, ceva de genul, sunt un poem cu o mie de degete, cad în mine, transcris și ajuns înăuntru, nu știu din seva cărui Orfeu am supt. Nu se mai poate face nimic. O întreagă poveste se naște din mine... mama, ce ar fi zis maică-mea în situația asta?, mama ar fi zis că Teatru, eu pentru Teatru te-am pregătit!, tata ar fi zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se gândește la ea, săracu! - Da. - Bine, da nu sta mult, că tre să iau apă, scade whisky-ul! - Nu stau. Mariana s-a ținut de cuvânt: n-a stat. Și-a făcut cruce cu limba-n gură, și-a supt din măsea o bucățică de pui, ultimul gust pe care îl simte, la urma urmei putea să și moară de gripă aviară, mai bine acum, și și-a băgat ciobul adânc în venă, Doamne ajută! * Este 25 octombrie 2005. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Contesa a fost ca un copil pentru el, nici n-a vrut să facă copii, că niciodată n-a fost contextul potrivit, de ce să-i arunci în vâltoarea asta? Uite și la amărâtul ăla, i-a dat mă-sa să sugă aurolac, e îngrozitor ce se întâmplă, și totuși e omenește, complex. Să te uiți așa la spectacolul vieții. Dacă ar fi din nou tânăr, domnul Popa s-ar face scriitor. Să stai să admiri spectacolul vieții, era și-o emisiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
lui, nu era exclus să atragă atenția femeilor, poate chiar a unei actrițe sau fotomodele. Chiar acum era la o ședință foto pentru o revistă dedicată femeilor secolului XXI. Dar ea era nevasta lui, cu acte în regulă. Mariana își supse burta, își aranjă sânii și, cu puțin mai multă încredere în ea, începu să citească scrisorile. PASAJ RETRAS Dragă Halterofolule din Vitan, Mă numesc Mișu ca și tone și locuiesc într-un sat din Moldova. Adresa e pe plic. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cabinierelor care știau totul, ce chiloți poartă fiecare, ce aventuri are fiecare, ce necazuri în familie, ce amantlâcuri, ce afaceri... dacă voiai să știi totul despre tine, în câteva vorbe erai ca după o radiografie, aflai și ce lapte ai supt. Au fost însă ani superbi, în care s-au măcinat vorbe și fapte care, iată, nu ostoiesc a se ivi din negura vremii, la fel de clare ca atunci, pentru că trăiam teatrul cu patimă, cu imensă bucurie, ca și cum am fi fost niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
urmă. De fapt, timpul e democratic, ceea ce nu e cazul lui Rainer. Acesta detestă masele și de aceea se ridică simțitor deasupra lor. În adâncitura din trupul Sophiei, Rainer se simte ca un pui de animal care nu mai poate suge la mama lui și trebuie, din păcate, să pornească singur după hrană, în mijlocul naturii aspre și ostile; mai târziu puiul de animal va trebui să dea el însuși lapte dacă nu se întâmplă vreo minune care să‑l ferească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
În camera unui hotel din Shinagawa, unde se caza de obicei. Luaserăm mai devreme ecstasy și, În timp ce beam șampanie, drogul deja Începuse să-și facă efectul. Sub influența lui avea obiceiul să-mi lingă degetele de la picioare și să le sugă, și În timp ce făcea asta, Îi plăcea să-mi vorbească despre ce mai punea la cale. Însă de data aceasta nu mi le-a mai supt, ci, cu o mină serioasă, a Început să-mi vorbească. Mi s-a părut foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
efectul. Sub influența lui avea obiceiul să-mi lingă degetele de la picioare și să le sugă, și În timp ce făcea asta, Îi plăcea să-mi vorbească despre ce mai punea la cale. Însă de data aceasta nu mi le-a mai supt, ci, cu o mină serioasă, a Început să-mi vorbească. Mi s-a părut foarte ciudat. Pe vremea aceea, deja nu mai făceam sex când eram doar noi doi, ne mulțumeam să ne provocăm orgasme unul altuia folosindu-ne doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Dacă ai chef de-o fată, sună la MIT 0069 și spune că vii din partea lui Yamamoto. Spune-le că vrei o fată de categoria a treia și o să-ți dea o blondă din Europa de Est, fără boli, care o te sugă până la ultima picătură. Dacă plătești o taxă specială de o sută de dolari, Îți face rost și de niște ecstasy. Distrează-te pe banii de la Keiko! Vezi tu, asta e singura strategie care ne-a mai rămas. — Chiar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bine clădit, cu un gât mai scurt decât o sticluță de băutură și cu un piept precum un sac plin cu nisip, sosi cu un carnețel și un creion și se așeză un pic mai departe de mine și Illmann, sugând o bomboană, cu picioarele încrucișate aproape nonșalant, aparent netulburat de priveliștea care se înfățișa în fața noastră. Preț de o clipă, Illmann se uită la el ca pentru a-l evalua și apoi dădu din cap înainte de a începe să descrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de palpitant. Fiica mea e dispărută, probabil ucisă, iar acum trebuie să-mi fac griji că bărbatul ăla oribil ar putea să treacă pe la mine într-o seară pentru o mică discuție despre ea. Era atât de furioasă încât aproape supse tutunul din învelișul de hîrtie al țigării. Dar chiar și așa, de data asta, când am ajuns la apartamentul ei de pe Lepsius Strasse, mă invită înăuntru. M-am așezat pe sofa și am ascultat sunetul care venea din baie în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mult? surâse promițătoare Getta 2. — Cel mai mult și mai mult aș vrea să mănânc ceva, orice. — Vai, dar îi e foame rău! exclamă Getta 2. Uite, ține o pastilă de șnițel. Micul Benga o luă și începu s-o sugă cu poftă. — Și tu acolo, pe Alpha, cum te jucai? întrebă Dromiket 4. — Mă jucam cu frații mei de-a meteoriții și vardiștii. Cum vine jocul ăsta? făcu Dromiket 4. — Vine cam așa: la noi pe planetă cad mulți meteoriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
câți va fi-ntîlnit, Suiau cu iezerii, să cate La anii falnici, douăzeci. Vedeau din ceasul ce nu bate - Din timp tăiat cu săbii reci. INCREAT Cu Treptele supui văditei gale Sfânt jocul în speranță, de pe sund, Treci pietrele apunerii egale Supt văile respinse, ce nu sunt. Ți-e inima la vârste viitoare Ca șarpele pe muzici înnodat, Rotit de două ori la mărul-soare, În minutare-aprins - și încrestat. IZBĂVITĂ ARDERE Curcanii au mutat pe soare șirul De gâturi cu, nestinși, cartofii roșii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
astru. Vădita țară, Galaad. AURA Mire, văzut ca femeea, Cu părul săpat în volute, De Mercur cumpănit, nu de Geea, Căi lungi înapoi revolute; La conul acesta de seară, Când sufletul meu a căzut Și cald, aplecatul tău scut Îl supse, ca pata de ceară, Crescut, între mâini ca de apă, Ce lucru al tainei cercai? Sub verdele lumilor plai Arai o lumină mioapă. MOD Te smulgi cu zugrăviții, scris în zid La gama turlelor acelor locuri, Întreci orașul pietrei, limpezit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de blestem Vorba-n inimă-ai înfipt-o! Eu de umbră mult mă tem, Că dacă-n iarnă sunt făcută, Și ursul alb mi-e vărul drept, Din umbra deasă, desfăcută, Mă-nchin la soarele-nțelept. La lămpi de gheață, supt zăpezi, Tot polul meu un vis visează. Greu taler scump cu margini verzi De aur, visu-i cercetează. Mă-nchin la soarele-nțelept, Că sufletu-i fîntînă-n piept, Și roata albă mi-e stăpână, Ce zace-n sufletul-fîntînă. La soare, roata
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bairam; Nici eu nu mai știu astăzi ce lucruri căutam. Încolăcite ceasuri! Cu voi, nu luai aminte Cum, pe răsfrânta buză a mătcii, dinainte, O spornică mulțime se tencuia-n pereți. Veneau de toată mîna: prostime, târgoveți, Derviși cu fața suptă de veghi, aduși de șale, Pierduți între pufoase și falnice pașale; Iar ochii tuturora călătoreau afund... Căci, răsărind prin ceață și călărind pe fund, La dunga unde cerul cu apele îngînă, Aci săltat din cornuri, aci lăsând pe-o rână
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
În răsad aprins și des, Înțesat e Pălimarul; Uite, cerul a mișcat! Plecăciuni îți face ție. Fruntea cerul ți-a-nchinat Amețit ca de beție; Cercuiții - ochii tăi - Gem ca pietre-n tăvăluge, Pe când guri de gol, în Văi Înstelate, sus, îi suge. e) Hăt la cel Vânăt cer Împăcat la sori de ger, Unde visul lumii ninge, Unde sparge și se stinge, Sub târzii vegheri de smalt, Orice salt îndrăznit: Falsă minge Ori sec fulger De hanger Repezit; Prin Târziu și Înalt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Barbu este o închinare la misterul care Naște și dă drumul în univers la o Bucurie exprimată prin însuși actul de contemplare poetică în perspectiva cosmicității eului. E o rugă pentru împlinire și pentru veșnica desmărginire: "La lămpi de gheață, supt zăpezi,/ Tot polul meu un vis visează./ Greu taler scump, cu margini verzi,/ De aur, visu-i cercetează" (Idem). ă...î Poezia lui Ion Barbu conjugă motivul nunții ca o formă a magiei cuvântului care reîmpreunează Firea risipită. Universul există în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]