726 matches
-
semn că I-ar fi bineplăcut să fie rugat de Stăpâna noastră, pe care nu o puteam vedea. La pregătirea altarului și după ce mi-am pus veșmintele și în timpul liturghiei, mișcări lăuntrice foarte mari și multe și nestăvilite lacrimi și sughițuri, pierzându-mi de mai multe ori glasul; la fel a fost și după ce am terminat liturghia; în timpul liturghiei, a pregătirii ei, ca și după, percepând-o puternic și văzând-o pe Stăpâna noastră foarte binevoitoare înaintea Tatălui, într-atât încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu duhul Său și de a mă mișca prin el, înainte de a mă fi ridicat, mi s-a părut că nu mai era nici un motiv să privesc mai departe alegerile; astfel, năpădit de lacrimi și cu o evlavie puternică, cu sughițuri și daruri spirituale, încep pe dată să fac ofranda de a nu avea nimic nici pentru biserică, fără a mai dori să privesc la ele decât, în următoarele două zile, pentru a aduce mulțumire și a reface aceeași ofrandă, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
privi la alegerile asupra acestui lucru, ci să iau cele două zile, adică până luni, pentru a spune liturghia aducând mulțumire și repetând ofranda. În timpul acestei ofrande și jertfe, din nou atâtea lacrimi și atât de îmbelșugate, cu mulțime de sughițuri și daruri spirituale, încât, după ce am făcut șofrandaț Tatălui în prezența Stăpânei noastre, a îngerilor etc., necontenind lacrimile etc., am simțit că nu doresc să mă ridic, ci să rămân acolo în ceea ce simțeam dincolo de orice măsură; și astfel, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
noastră și Fiulei, și rugându-mă din nou lor pe îndelete ca a mea consfințire nestrămutată și aducerea mea de mulțumire să se ridice dinaintea tronului Preasfintei Treimi și așa mai departe, cu o mare revărsare de lacrimi, mișcări și sughițuri lăuntrice; astfel, părându-mi-se că îmi simt venele sau părți ale corpului, am făcut consfințirea mea nestrămutată Preasfintei Treimi dinaintea întregii Sale curți cerești, aducând mulțumire cu multă și adâncă iubire, mai întâi Persoanelor dumnezeiești, apoi Stăpânei noastre și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
conf..., Fiule etc. confirmați-mă”. O mulțime de lacrimi mi s-au revărsat peste chip, cu dorința de a rămâne statornic în a spune liturghiile în cinstea ei (am consimțit, urmând să stabilesc numărul lor) și cu multe și puternice sughițuri, m-am simțit foarte apropiat într-o iubire crescândă față de Maiestatea Sa dumnezeiască. În mare, priceperile din timpul liturghiei și de dinainte priveau felul de a-Și însuși rugăciunile de la liturghie atunci când se vorbește cu Dumnezeu, cu Tatăl sau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
adesea: „Nu sunt vrednic să invoc numele Preasfintei Treimi”; acest gând și această repetiție mă purta spre o mai mare evlavie lăuntrică: luându-mi veșmintele, cu astfel de gânduri, șam simțitț o mai mare deschidere a sufletului spre lacrimi și sughițuri. șAm simțit aceastaț începând liturghia și până la evanghelia pe care o spuneam cu multă evlavie și cu mult har călduros, iar mai apoi, părea că șsufletulț se luptă, ca focul cu apa, cu niște gânduri. A PREASFINTEI TREIMI 22. Sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Când am terminat să-mi iau veșmintele, cu această intenție de a întipări adânc în mine numele lui Isus și atât de încurajat sau părându-mi că sunt confirmat pentru viitor, mi-au venit din nou cu putere lacrimi și sughițuri, începând liturghia însoțit de mult har și evlavie și cu lacrimi liniștite de-a lungul întregii liturghii, chiar și după sfârșitul ei rămânându-mi o mare evlavie și pornirea de a lăcrima, până când m-am dezbrăcat. În timpul liturghiei am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lăuntric și suav și plin de evlavie călduroasă și foarte dulce. La pregătirea altarului și la înveșmântare, o înfățișare a numelui lui Isus cu multă dragoste, confirmare și cu o tot mai mare dorință de a-L urma; lacrimi și sughițuri. De-a lungul întregii liturghii, tot timpul o mare evlavie și multe lacrimi, pierzându-mi deseori graiul; toată evlavia și simțirile sfârșeau la Isus, neputând să le simt pentru celelalte Persoane, în afară de prima Persoană, ca Tată al unui astfel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și dându-mi multă tărie lăuntrică și încredințare de confirmare, fără a mă teme de ceea ce urmează - mi-a venit în minte și i-am cerut lui Isus să-mi dobândească iertare de la Preasfânta Treime; evlavie mare, cu lacrimi și sughițuri și cu nădejdea de a dobândi harul, aflându-mă foarte puternic și șsimțindu-măț confirmat pentru viitor. Apoi, lângă foc, cu o nouă înfățișare a lui Isus, cu mari mișcări și lacrimi. După ce am fost să vorbesc cu Carpi 1, întorcându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aici, cu o anumită mișcare, evlavie și lacrimi, am simțit o anumită iubire care mă atrăgea spre Ea, fără a mai rămâne vreo amărăciune din trecut, ci multă liniște și tihnă. Apoi, la rugăciune, o dată terminată liturghia, noi mișcări lăuntrice, sughițuri și lacrimi, toate din iubire pentru Isus, vorbind și dorind mai degrabă să mor cu El decât să trăiesc cu altcineva, fără a simți vreo teamă și primind o mare încredere și iubire în Preasfânta Treime; și dorind să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de deslușit, ci într-un fel mai întunecat vederii, și întrezărind, mi s-a părut că Preasfânta Treime se lăsa simțită sau văzută mai deslușit sau mai limpede; începând și continuând cu Maiestatea Sa dumnezeiască, am fost acoperit de lacrimi, sughițuri și o iubire atât de puternică încât mi se părea că eram cu asupră de măsură unit cu iubirea Sa atât de strălucitoare și dulce, încât această vizită și iubire îmi apăreau distinse și nemaiîntâlnite printre celelalte. Apoi, am intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și nemaiîntâlnite printre celelalte. Apoi, am intrat în capelă, cu evlavie reînnoită și cu lacrimi care sfârșeau în Preasfânta Treime; la fel, la altar, și, după ce m-am înveșmântat, m-am acoperit de un mult mai mare belșug de lacrimi, sughițuri și iubire foarte puternică, toate din iubire pentru Preasfânta Treime. Dorind să încep liturghia, atingeri deosebit de puternice și deosebită evlavie față de Preasfânta Treime. După ce am început, multă evlavie și lacrimi, încât, mergând mai departe cu liturghia, atât de tare mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îmbelșugate; astfel, de fiecare dată când, la liturghie și înainte, primeam vizite spirituale deosebite, toate sfârșeau în Preasfânta Treime, ridicându-mă și atrăgându-mă la iubirea Sa. O dată terminată liturghia, după ce mi-am scos veșmintele, la rugăciunea de mulțumire, multe sughițuri și revărsare de lacrimi, toate sfârșind în iubirea pentru Preasfânta Treime, încât mi se părea că nu doresc să mă ridic, simțind atâta iubire și suavitate spirituală. Apoi, de mai multe ori, la foc, iubire lăuntrică în Ea și înclinații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pentru a fi ajutat și pentru a mă înjosi, să încep cu Isus, și Preasfânta Treime înfățișându-mi-se ceva mai limpede și îndreptându-mă spre Maiestatea Sa dumnezeiască pentru a mă încredința Ei etc., am fost acoperit de lacrimi, sughițuri și iubire puternică pentru Ea, într-atât încât mi se părea că nu doream și nu puteam privi în mine, nu-mi puteam aminti de cele trecute pentru a mă împăca cu Preasfânta Treime. Apoi, în capelă, în rugăciune suavă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
că dimineață spusesem liturghia în cinstea Preasfintei Treimi pentru a hotărî ce aveam de făcut sau șdacăț să termin cu totul, mi-au venit multe mișcări și lacrimi și, din când în când, pentru perioade mari de timp, mișcări puternice, sughițuri și mari revărsări de lacrimi, atrăgându-mă cu totul spreiubirea Preasfintei Treimi, făcând multe dialoguri și văzându-mă dispus de a mă bucura din ce în ce mai mult de aceste vizite copleșitoare dacă doream să șleț aștept, smerindu-mă; mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
trei liturghii în cinstea Preasfintei Treimi pentru a aduce mulțumire, mi s-a părut că lucrul acesta vine de la spiritul cel rău; și hotărând să nu spun nici una, am crescut mult în iubirea dumnezeiască; șam simțitț mulțime de lacrimi, de sughițuri și de tărie, stând în genunchi vreme îndelungată sau plimbându-mă; șcaț și altă dată, în genunchi, cu o mulțime de gânduri felurite și cu multă îndestulare lăuntrică; și cu toate că această cercetare atât de mare a durat o oră, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și așa m-am hotărât dinaintea lui Dumnezeu, Domnul nostru, și a întregii Sale curți etc., punând capăt în acel punct, să nu merg mai departe cu acel lucru; iar la această din urmă propunere, veneau șmai departeț mișcări lăuntrice, sughițuri și lacrimi, cu toate că, în momentul celor mai mari revărsări ale lor, socoteam totul ca fiind încheiat, fără a mai căuta nici liturghii nici vreo altă vizită, ci de a pune capăt în această zi. SFÂRȘIT 1. După ora a nouăsprezecea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sioniștii În legătură cu plecările În statul Israel”. Raportorul Își plânsese singur pe umăr, văietându-se foarte de „...rezultatele proaste” pe care le dăduse „...meetingul organizat la Sinagogă” chiar dacă „...au participat 400 de oameni”. Iată un motiv al grelelor lacrimi și sughițuri: „Lipsa de pregătire a populației prin Îndrumători, care nu au lămurit Îndeajuns oameni (a se citi: <<nu au reușit să-i mintă cu destulă convingere>>, n.n.)”. Cum, măcar printre evrei, nu intervenise Încă frica animalică de brațul armat al puterii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
aștepta, însă, în disperarea mea, o iau în sens opus. Sunt apostrofat de acel elev mai mare, luat de mână și dus în fața tatei... N-aș dori nici unui copil să se afle în situația mea!... Sărut mâna tatei, cam cu sughițuri, mă uit la el dar nu știu ce să-i spun. Un nod din gâtul meu nu-mi dădea pace... Înainte de a ajunge la mine tata trecuse pe la cancelaria școlii și, deci, aflase despre situația mea disperată. Tata mă privește liniștit cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lui prea personală trebuie să facă loc recunoașterii mitului pe care Îl reprezintă ea.“ Premiera a avut loc, Shicoff a plâns mai Îndelung și mai cu foc decât la orice repetiție și, În loc să iasă din scenă, s-a aruncat În sughițuri nestăpânite peste trupul impozant al sopranei, anulând total imaginea pe care Încercasem s-o creăm. Efectul produs era pur melodramatic - exact ceea ce dorisem să evit. Publicul l-a aclamat, dar eu am rămas dezamăgit de Întorsătura neașteptată a colaborării noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de urechi. Uneori, la masă, noi, băieții, observam brusc două lacrimi mari prelingându-se pe obrajii plini ai Mademoiselleei. „Nu mă băgați În seamă“, spunea ea În șoaptă și continua să mănânce până ce lacrimile neșterse o orbeau; atunci, cu un sughiț sfâșietor, se ridica și ieșea Împleticindu-se, din sufragerie. Treptat, adevărul ieșea la iveală. Să zicem, de pildă, că se discuta la masă despre vasul de război comandat de unchiul meu și ea percepea toată povestea ca pe o Înțepătură
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
romansî, Îndrăgite de generația mea. Acestea erau imitații mai mult sau mai puțin anonime ale cântecelor țigănești - sau imitații ale unor astfel de imitații. Calitatea de „țigănesc“ era dată de un geamăt adânc și monoton, Întrerupt de un fel de sughiț, expresia sonoră a sfărâmării unei inimi bolnave de dragoste. În varianta lor cea mai bună, produceau o notă spartă vibrând pe alocuri În operele unor poeți adevărați (mă gândesc Îndeosebi la Aleksandr Blok). În varianta lor cea mai proastă, puteau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
în negru, ca de înmormântare, cu lumânări aprinse, cu prapure, cu moaștele făcătoare de minuni ale Sfintei Fecioare din Blacherne ocrotitoarea orașului am îngenuncheat în piață. Ne rugam, ne prosternam cu fruntea în țărână, strigam și plângeam în hohote cu sughițuri, cerând Cerului ajutor... Maria... Te rog... Maria! ...Bubuitul tunurilor și răcnetele luptelor de pe metereze se amestecau cu vaietul mulțimii, cu dangătul clopotelor ce parcă înnebuniseră. Fiecare bolborosea sau își striga păcatele, spovedindu-se Cerului, căci moartea era atât de aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Din colțul pleoapelor, o boabă de lacrimă strivită se sparge și se rostogolește șiroind pe obrazul Voichiței. Ooo! Veverița mea dă apă la mâțe... E grav... Cine te-a supărat?! Acu scot spada! Voichița, cu ochii împăienjeniți de lacrimi, printre sughițuri, bolborosește: Mă... Măria ta... Ștefane! o corectează el. Ște... Ștefane, Măria ta... îngână printre suspine. Slo...slobozește-mă! A... alungă-mă! Dă-mi dezlegare! Păsărica mea vrea să zboare? Ți-am dat slobozenia doar... Ești liberă. Să te alung? De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Domnu” avea în mînă o nuia lungă de cătină, cu care m-a lovit, destul de ușor, în creștetul capului. Când am văzut că nuiaua coboară asupra mea, de frică, m-am scăpat pe mine și am început a plânge cu sughițuri de nu m-am mai putut opri. După un timp, am fost dat afară din clasă pentru că tulburam liniștea cu plânsul meu plin de sughițuri. Am ajuns acasă tot plângând, părinții s-au supărat rău. Ei au fost convinși că
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]