1,146 matches
-
dacă se putea, Înainte să apară poliția. Dar Feffer, aproape panicat, totuși se Încăpățâna. Mutându-și strânsoarea, negrul Îl Înșfăcă de guler și i-l răsuci, țintuindu-l, așa cum Îi făcuse și lui Sammler, cu antebrațul de peretele mașinii. Îl sugruma pe Feffer cu gulerul. Ochelarii de soare Dior, rotunzi și albăstrui, nu i se clintiseră de pe nasul turtit. Feffer Îi prinsese În pumn cravata roșie ieșită În afară, dar nu putea să facă nimic cu ea. Cum să-l salvăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și În același timp absenți. Prin urmare, așteptau În acea stare de extaz. Ce privilegiu suprem! Și nu era decât Eisen să pună capăt Încăierării. Care, până la urmă, era o Încăierare ciudată. Sammler nu credea că negrul avea să-l sugrume pe Feffer până Îl lăsa lat; avea doar să continue să strângă, răsucind din ce În ce mai tare gulerul, până Feffer lăsa din mână Minox-ul. Desigur, exista oricând posibilitatea să-l lovească, să scoată un cuțit și să-l Înjunghie. Dar era aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sens și non-sens, Între această lume și nici o lume. Zburând, scăpat de sub puterea gravitației, amețit de ușurare și groază, Îndoindu-se de destinația sa, temându-se că nu exista nimic să-l primească. — Eisen, desparte-i, spuse el. L-a sugrumat destul. O să vină poliția și atunci vor fi arestări. Iar eu trebuie să plec. Să stau aici e curată nebunie. Te rog. Ia-i pur și simplu aparatul. Ia-l. Asta o să-i oprească. Atunci, arătosul Eisen, ridicând din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bestseller, succesul o făcuse din nou normală. Ca și când victoria ar fi fost făcută din lipici. În nici un caz Alice n-avea de gând să transforme și succesul în ceva insuportabil. Așa că a tras adânc aer în piept și și-a sugrumat lacrimile. De când perseveranța a devenit ceva demn de dispreț ? a spus ea. De când a devenit un păcat să-ți dorești recunoaștere, siguranță și chiar, da, puțină faimă ? De ce e așa de groaznic faptul că vreau ca, măcar o dată-n viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu înțelepciunea șarpelui din porumbel care ți-arată la microscop cum Duhul desprinde cuvintele din colțurile minții rostogolindu-le rotunjindu-le în inima desțelenită “fiți dar înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii.” (Matei 10.16) nu te cunosc mă sugrumă regretul că te-am tăiat cu o linie roșie mâinile slăbite nu pot opri tremurul picioarelor pe drumul bolovănos rana din umărul stâng îmi sângerează nu pot purta încă o cruce erai înalt în ochii mei acum noroiul tău uscat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
diminețile cu funii din mătăsurile veșniciilor deseară vei citi și lângă icoane pentru toți ai casei tale singuratice ar trebui să-ți scriu o scrisoare ca pe vremuri iartă-mă poate o mai aștepți Neatingere aripi uitate pe muchia cerului sugrumat de lumină orbește inima de dor în brațele zborului albastrul acestei ierni adormit sub zăpezi milenare te caut mă cauți în nesomnul veșniciei aleg îmbrățișarea clipei ascunse sub pleoape de necuvinte între mine și mine un abis de neuitare cântecul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
umplu suflete flămânde se înțelege cu păsările cu iarba cu nimicul ridicat la rang înțelept. Nu-l rătăciți va reveni ca lacrimă dulce pe pleoape. Ora ora mică omoară ora mare ora de mijloc omoară orele celelalte toate orele sunt sugrumate de incertitudinea zilei care suprimă timpul rămas neterfelit într-o ceașcă de cafea ca urmare a vizitei făcute de bătrâna doamnă cu fular albastru spălătorului de geamuri cu felinarul agățat de umeri Toamna ta a venit toamna iubito în brațele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
la mine să mă salute. Eu eram, cum v-am mai spus, tipul de puști care atunci când se afla în preajma unei fete uita să mai scoată sunete articulate. Mă trezeam că mă înec la fiecare cuvânt, că-mi dreg glasul sugrumat de emoții, că vreau să spun și eu câte ceva dar că totul mi se părea atât de lipsit de importanță încât în final, scârțâiam câteva vocale din gât sau doar tușeam încurcat. Nu mai vedeam nimic în jur și nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
la copacii goi care se tânguiau sub rafalele vântului ce sufla a iarnă. Pe cerul de plumb apăreau de pretutindeni acei doi ochi albaștri, pe care ea îi visa în secret, dar oare iubea cu adevărat sau singurătatea care o sugruma în aceste locuri îi crea iluzii? Nu înțelegea de ce nu e și ea privită la fel și de ce în loc să primească înapoi un zâmbet, acei ochi căutau mereu spre pământ. Uneori ar fi vrut să-l prindă de mânecă, să-l
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
stea lângă oi, că dă strechea-n ele de spaimă. Să-i zici femeii să-i spele toate hainele cu care-i îmbrăcat și să le lase afară mai mult timp, să li se ducă mirosul de fiară. Îl priveam sugrumat de emoții de parcă luasem o palmă și totuși... nimeni nu mă certase. Aș fi vrut să mă pun în genunchi, să stau precum acea cruce barbară și să cer cu lacrimi în ochi iertare, ca să mă ia înapoi lângă ei
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fiecare în perfecțiunea universului, în succesiunea fără început și sfârșit a materiei? În ziua aceea când ai venit pe bancă lângă mine întâia dată, când ai întors capul, întâmplător, și ne-am privit în ochi, mi-ai spus abia șoptit, sugrumat de emoție: „Am impresia că vă cunosc de undeva! Mi te adresaseși politicos, la persoana a doua plural, dar eu, uimită, ca de-o străfulgerare, deschizând arcul vorbirii, abia putui murmura: Și eu! Te-am mai văzut undeva...Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
era pe neașteptate, căci nimic din ce fusese cu aproape un an în urmă când ne despărțisem nu făcuse previzibilă realitatea de acum; bucuria lui de părinte era abia stăpânită, îl îmbrățișai din nou, îl felicitai, ne sărutarăm, iar el, sugrumat de emoție, își șterse cu podul palmei lacrimile ce-i răsăriră în ochi. - Mergem să dejunăm împreună, îi spusei, sunteți invitatul meu. El rămase din nou stânjenit, și peste trei sferturi de oră închinarăm paharele pentru viitorul Anei și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Sunt... (își rosti numele), fostul prefect din 1945, care v-a cerut să închideți ochii la falsificarea alegerilor la secția de votare pe care urma s-o prezidați... Vă cer iertare. Acum cred că v-aduceți aminte. - Da, rostii, aproape sugrumat de emoție. Începusem să-l recunosc vag, foarte vag. Omul continuă: - M-am gândit de multe ori la ce-a fost atunci. Eram tânăr; credeam. Dar uneori mă îndoiesc și de asta; poate era numai o vanitate a vârstei, generată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
influența și beneficia de ceea ce nu le aparține lor. Nici nu trebuie să ne surprindă faptul că pe malul drept al Dunării (la 3 km) se află Centrala atomică de la Kozlodui o adevărată bombă atomică (fiind din generația Cernobîl) care sugrumă calea navigației asigurate în condiții de securitate, pune în pericol întreaga zonă de Sud a României, că pe Dunăre care face parte integrantă din teritoriul nostru, se transportă combustibil nuclear, că din debitul ei se scoate apă deviată în canale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
vrăjmașe, care aveau să se sfâșie sub privirea amuzată a castilienilor. „Uite, s-au făcut deja șapte ani de război civil, își zicea maică-mea, șapte ani dintr-un război în care fiul își ucide tatăl, în care fratele își sugrumă fratele, în care vecinii se bănuiesc unii pe alții și se trădează, șapte ani în cursul cărora oamenii din cartierul nostru Albaicin nu se pot aventura spre Moscheea cea Mare din Granada fără a fi huiduiți, maltratați, snopiți în bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ăsta e gelos până la demență, veșnic convins că nevestele lui caută să-l înșele, mai ales cele mai tinere și mai frumoase. E de ajuns un denunț, o calomnie, un cuvânt perfid lansat de o rivală, pentru ca nefericita să fie sugrumată. Eunucii lui Zeruali fac apoi totul ca această crimă să treacă drept înec, cădere sau acces violent de gâlci. Cel puțin trei femei au murit deja în împrejurări suspecte. Ne tot învârteam pe sub arcadele moscheii, pe care le luminau nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aveam, astfel că răspunsul meu a venit și mai plin de furie: — De fiecare dată când mă gândesc la ea, de patru ani victima celei mai mârșave nedreptăți, îmi vine să-l apuc de beregată pe Zeruali și să-l sugrum cu mâinile mele, ca și pe complicele lui, șeicul leproșilor. Am făcut chiar și gestul când vorbeam. Harun nu se arătă deloc impresionat: — Ai apucat o piatră prea mare! Nu pricepeam. Repetă, cu un strop de nerăbdare în voce: — Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
moștenitorii sultanului Baiazid. Păruse chiar că are victoria de partea lui la un moment dat, când cucerise orașul Brussa și amenințase să cucerească și Constantinopolul. Dar unchiul lui, Selim, triumfase în cele din urmă. Nemilos, noul sultan pusese să fie sugrumați propriii săi frați și le distrusese familiile. Aladin izbutise totuși să fugă și să se refugieze la Cairo, unde fusese primit cu onoruri. I se puseseră la dispoziție un palat și servitori și se spunea că se pregătea pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stârni la revoltă triburile din Anatolia. Doar el va putea aduna în jurul lui pe mamelucii circazieni și pe safavizii din Persia pentru a-l doborî pe Marele Turc. Doar el. Asta numai dacă nu cumva agenții sultanului Selim nu-l sugrumă. Nur era aplecată peste leagănul fiului ei, fără să știe la ce tortură mă supuneau vorbele ei. Imperiul ăsta căruia îi prezicea astfel distrugerea, rugile mele îl invocau înainte chiar să fi știut să mă rog, deoarece de la el așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la câțiva pași mai încolo. Am bătut la ușă. Dinăuntru mi-a răspuns glasul unei femei pe care nu l-am recunoscut. Am chemat-o pe mama pe numele mic. Nu mai locuiește aici! spuse glasul. Al meu era prea sugrumat de emoție ca să mai pun și alte întrebări. Am plecat spre casa tatălui meu. Salma era în fața ușii și m-a strâns cum se cuvine în brațe, la fel ca pe Nur și pe Bayazid, pe care l-a acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Granadei, că nicicând n-am întâlnit atâta bestialitate, atâta ură, atâta înverșunare sângeroasă, atâta satisfacție în măcel, distrugere și sacrilegiu! Oare mi se va da crezare dacă voi spune că au fost violate călugărițe pe altarele bisericilor înainte de a fi sugrumate de pedestrașii germani cuprinși de veselie? Mi se va da crezare dacă voi spune că mânăstirile au fost devastate, călugării despuiați de veșmintele lor și siliți sub amenințarea biciului să calce în picioare crucifixul și să proclame că se închinau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o surpriză. — Spune-mi din ce e... — Nu - Listarius clătină din cap. Rețeta asta mi-a dat-o tata, iar acum e taina mea. Vitellius făcu un semn. Sclavul veni repede. Ia-l de-aici pe băiatul ăsta, altfel îl sugrum cu mâinile mele. Luă o înghițitură de vin, apoi își clăti gura cu el. Înghiți zgomotos. — Du-l la bucătărie. Din clipa asta muncește pentru mine. Listarius dădu să se îndrepte spre ușă. — Nu-mi mulțumești? Vitellius aruncă cupa spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privire lui Valerius. — El, gladiator? Vitellius se ridică. — Va ajunge în arenă. Omul ăsta nu e în stare să mânuiască o armă, e de-ajuns să te uiți la el ca să-ți dai seama de asta. A încercat să mă sugrume fiindcă era furios - dar acum se teme, nu-l vedeți? Vreau să-l văd în arenă. O să moară în arenă, iar eu n-o să fiu răspunzător de moartea lui. Le făcu un semn soldaților. — Bateți-l, dar să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fi mai bine să ne manifestăm instinctele acelea, zise cu tristețe. Așa poate că am atinge mai repede scopurile pe care ni le propunem. N-ar fi fost oare mai înțelept dacă l-ar fi lăsat pe Valerius să-l sugrume pe Vitellius? Sigur, Valerius ar fi fost ucis imediat, ar fi fost sacrificat... Dar războiul civil ce afecta acum Italia ar fi fost evitat, iar Otho ar fi fost în viață și ar fi păstrat tradițiile Imperiului. Se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
așa vei învinge. Aleargă! — Ajunge. Dacă nu-ți continui antrenamentul și nu alergi, te omor. Ajunge, răspunse Valerius nepăsător. Instructorul îl apucă de gât cu mâna liberă, roșu la față de furie. Valerius îi simțea răsuflarea duhnind a usturoi. — Te-aș sugruma cu plăcere, Valerius. Știi de ce? Cu o mișcare bruscă, Valerius se eliberă din strânsoare. — Nu așa sugrumi un om, zise disprețuitor. Vrei să-ți arăt eu cum? Îl apucă pe instructor de gât și apăsă cu degetele mari în scobitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]