3,755 matches
-
din antecedente; − existența factorilor de risc suicidar (tabel 2); − posibilitatea acțiunii. Se consideră că existența a patru factori de risc identifică aproximativ 80% dintre pacienții cu risc foarte mare. Pacienții cu alcoolism se sinucid fie În cazul stării de ebrietate (suicid impulsiv), fie În timpul unui episod de confuzie. Evaluarea comportamentului heteroagresiv Comportamentul violent poate să apară fie pe fondul intoxicației etilice, fie ca expresie psihopatologică asociată (depresie agitată, tulburare de personalitate antisocială, delirium tremens). Evaluarea riscului de comportament violent include date
EVALUAREA MANIFESTĂRILOR AGRESIVE LA PACIENTUL CU COMORBIDITATE DEPRESIE-ALCOOLISM. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by C. Ştefănescu, Roxana Chiriţă, V. Chiriţă, R. P. Dobrin, Magda Călăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1470]
-
simptome psihice: „Trebuie înțeles rolul temperamentului copilului în «traducerea» acestor evenimente negative din mediu în simptome psihice. <footnote Dr. Carmen Ciofu, op. cit., p.153 footnote> ” Așa se explică faptul că în ultima vreme au fost înregistrate destul de multe cazuri de suicid în rândul copiilor cu părinții plecați la lucru în străinătate și ei aflați aici, în grija bunicilor. Prin studierea cazurilor copiilor ai căror părinți sunt plecați la lucru în străinătate, s-a ajuns la concluzia că și la noi sunt
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
caracteristicile specifice LD și ADHD; depresii apărute ca urmare a dezechilibrului afectiv cauzat de plecarea persoanei în care copilul se încredea cel mai mult și pe care o iubea necondiționat; frecvente cazuri de abandon școlar; apariția frecventă a cazurilor de suicid în rândul copiilor cu părinții plecați la lucru în străinătate(atipic pentru aceste vârste); implicarea copiilor rămași în grija bunicilor în acte antisociale; apariția tulburărilor de comportament în rândul acestor copii; creșterea continuă a numărului de copii plecați după părinții
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
constituindu-se din cunoașterea acesteia o „antropologie psihopatologică” (V.E. von Gebsattel, R. Kuhn, A. Zutt, A. Christian). Ideea unei antropologii psihopatologice o regăsim încă de la I. Kant care, pe lângă analiza fenomenelor psihice normale, se ocupă și de „bolile psihice” și suicid, acordându-le o atenție deosebită. Al doilea moment în analiza antropologică a vieții psihice o regăsim la Maine de Biran, care scoate în evidență valoarea introspecției. În secolul XX, filozofi de marcă vor relua studiile de antropologie filozofică aducând importante
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
continuitate cu lumea, pe când corpul (soma) este limitat la suportul biologic și fiziologic al acestuia. Important este însă rolul pe care trupul îl joacă în patologia psihiatrică, ca sediu „resimțit de bolnav” al simptomatologiei unor boli psihice: isteria, ipohondria, halucinații, suicid, nevroze, automutilări, cenestopatii, alcoolism, toxicomanii etc. În cazul acesta lucrurile se diferențiază din nou. Corpul extern este în raport cu prezentificarea persoanei ca acțiune, a lui „a-fi-în-lume” în cadrul comunicării. Corpul intern este sediul instinctelor și al afectivității pe care le trăiește ca
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bărbat, cât și pentru femeie, rolurile sunt diferite. Astfel se consideră că femeia este victima propriei sale nebunii, care returnează violența nebuniei asupra ei însăși, pe când bărbatul este nebun, periculos și violent, descărcându-și pulsiunile asupra celorlalți. Femeia recurge la suicid, pe când bărbatul la crimă. Atitudinea specialiștilor În acest sens se disting două curente principale de opinii: a) Psihiatria clinică tradițională, consideră nebunia în conformitate cu modelul de gândire medicală ca pe o „boală psihică”, iar nebunul este etichetat drept „bolnav mintal” fiind
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reunesc ambele aspecte și le ilustrează. c) Teoria sociogenetică a bolilor psihice a lui R. Bastide este precedată de studiile întreprinse de Școala Franceză de Sociologie (E. Durkheim, M. Halbwachs) în special prin studii referitoare la explicarea genezei plurifactoriale a suicidului și homicidului. Un loc aparte în această direcție este reprezentat de R. Bastide care studiază „sociologia bolilor psihice”, precum și studiile ulterioare ale lui Hollinshead și Redlich, referitoare la epidemiologia bolilor psihice. 5) Etapa studiilor de genetică și de psihofarmacologie a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Semiologia sincroniei este cea care pune în evidență „aspectele extrinseci” ale suferinței psihice din prezent, așa cum sunt ele observate de către medic sau psiholog la data întâlnirii cu bolnavul psihic și examinarea acestuia (angoasă, halucinații, delir, depresie, idei sau tentative de suicid etc.). În această situație bolnavul psihic apare în „câmpul observației” ca o persoană „încărcată” de tulburarea psihică, pe care o comunică, sub forma „narațiunii clinice” sau „istoriei sale personale”, persoanei observatorului. Acesta este primul moment. În al doilea moment se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
expunerea verbală are un caracter expansiv euforic, dominat adesea de asonanțe și putând ajunge la fugă de idei sau verbigerație. Asociațiile sunt sumare, rapide, tematica inconsistentă. În melancolie limbajul este sărac, dominat de teme depresive sau catastrofice, de culpabilitate și suicid. Aceste aspecte, enumerate succint mai sus, exprimă modalitățile variate ale limbajului bolnavilor psihotici și nevrotici. S-a vorbit adesea chiar de un model particular de prezentare-relatare de către bolnavi a suferinței sau transformării personalității lor, relatare integrată în contextul psihobiografic al
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cranio-cerebrale, meningite sau meningoencefalite etc.); b) alte afecțiuni (TBC, sifilis, alcoolism, toxicomanii, aberații sexuale, tulburări endocrine, boli psihice etc.); c) tipul de relații (comunicare, conduită și acțiuni, retras-necomunicativ, comunicativ-deschis, activ, cu inițiativă, inactiv, dependent, lent, dinamic, complexe, frustrări, acte de suicid etc.). 4) Istoria bolii actuale privește cunoașterea modalității de apariție a bolii actuale și ea urmărește următoarele aspecte: a) cauzele și condițiile care au determinat-o (situații conflictuale, psihotraume afective, boli ale sistemului nervos, cauze externe de tipul infecției, intoxicații
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a altor afecțiuni etc.); c) primele manifestări ale bolii care au atras atenția bolnavului sau ale anturajului acestuia (tulburări de somn, inactivitate, schimbarea dispoziției afective, tulburări de comportament, schimbări caracteriale, izolare, apelul la alcool sau droguri, idei sau acte de suicid, bizarerii, deplasarea intereselor obișnuite către alte direcții etc.); d) modalitatea „schimbării personalității” bolnavului de la starea de normalitate către o „configurație clinico-psihiatrică” specifică prin apariția unor tulburări clinice net manifestate și organizate specific într-o formă sau „tablou clinic” (depresie, halucinații
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
medicul o va integra în „istoria vieții bolnavului” sau în „psihobiografia” acestuia. În acest caz se au în vedere următoarele aspecte: a) existența unor afecțiuni psihiatrice sau neurologice; b) suferințele sau reacțiile emoțional-afective ale bolnavului; c) tentative sau idei de suicid în antecedente; d) natura relațiilor sociale ale bolnavului; e) potențialitatea agresivă, latentă sau manifestă, a acestuia; f) acte agresive anterioare sau prezente; g) tipul de relații și comunicare din familia personală. Chestionarea anturajului bolnavului Această etapă a examenului clinic al
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care apare în cazul a două persoane, de regulă a unui cuplu, în care o persoană dominantă, delirantă, reușește să inducă celelalte, dominată de aceasta, propriile sale idei delirante. Același lucru se poate spune despre efectul sugestiei și în cazul suicidului colectiv. Tulburări psihice cu caracter experimental au fost obținute de către specialiști prin metoda „deprivării senzoriale”. Aceasta constă în selecționarea unui lot de subiecți voluntari care sunt plasați în condiții speciale, de izolare termică, fonică și vizuală, fiind urmăriți permanent. Absența
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comestibile către obiecte sau produse necomestibile ca în cazul coprofagiei, pica etc.; b) Pervertirea instinctului matern, manifestat prin abandonul copilului, aversiune sau ură față de copil, refuzul de a-l îngriji, pruncucidere; c) Pervertirea instinctului de autoconservare manifestat prin automutilări, sau suicid; d) Perversiuni ale instinctului sexual, vizând obiectul plăcerii sau modalitatea de obținere a plăcerii erotico-sexuale. Acest grup de perversiuni cuprinde o gamă extrem de largă de manifestări din care vom menționa: nimfomania și satiriasisul, exhibiționismul și fetișismul, sadismul și masochismul, homosexualitatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
neplăcere, insatisfacție și suferință (S. Nacht). Direcția sau sensul de manifestare al actelor de agresivitate, poate fi de două feluri: heteroagresivitatea (orientată către un obiect sau către altă persoană) și autoagresivitatea (orientată către sine ca în cazul automutilărilor sau al suicidului). Potențialul agresiv se mai poate descărca prin forme de conduită de tip sublimativ, cum ar fi alcoolismul sau toxicomaniile. Spre deosebire de agresivitate care este o stare psihică potențială, violența este o formă de conduită agresivă „învățată” prin adoptarea unor „anti-modele” de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care poate ajunge la forme de manifestare coleroasă; b) Tulburări caracterizate prin scăderea patologică a tonusului afectiv, manifestat prin dispoziție tristă, depresivitate, plâns, inactivitate, insomnii, restrângerea câmpului de interese și al comunicării, idei delirante de inutilitate și autoacuzare, idei de suicid, tentative de suicid. Tulburările afective mai sus menționate sunt întâlnite în mod constant în cursul „bolii afective” sau al „psihozei maniaco-depresive”. În plus, diferit de acestea, mai notăm existența stărilor disforice afective de tipul ambivalenței sau inversiunii afective, cu caracter
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la forme de manifestare coleroasă; b) Tulburări caracterizate prin scăderea patologică a tonusului afectiv, manifestat prin dispoziție tristă, depresivitate, plâns, inactivitate, insomnii, restrângerea câmpului de interese și al comunicării, idei delirante de inutilitate și autoacuzare, idei de suicid, tentative de suicid. Tulburările afective mai sus menționate sunt întâlnite în mod constant în cursul „bolii afective” sau al „psihozei maniaco-depresive”. În plus, diferit de acestea, mai notăm existența stărilor disforice afective de tipul ambivalenței sau inversiunii afective, cu caracter bizar, din cursul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fineții sentimentale; b) semne pozitive: impulsivitate, agitație psihomotorie, mișcări coreiforme, neliniște generală, excitabilitate, mergând până la logoree, refuzul de a munci, crize de plâns și de râs, tulburări de somn, erotism, tendința la fugă și vagabondaj, idei depresive și tentative de suicid. Sante de Sanctis denumește aceste stări „distimii” și le clasifică în următoarele două grupe: 1) Stările constituționale în care intră următoarele: a) psihozele maniaco-depresive; b) stările maniacale și depresive intermitente; c) excito-depresia cronică. 2) Stările distimice simptomatice secundare în care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
adaugă, adesea tulburări din sfera gândirii, de tipul unui „delir melancolic” (idei de culpabilitate și autoacuzare, idei de ruină, sărăcie, doliu, idei ipohondrice, idei de negație). Un aspect caracteristic, care apare destul de constant asociat în sindromul depresiv, sunt ideile de suicid sau tentativele de suicid. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul depresiv poate lua aspecte clinico-psihiatrice diferite, în raport cu conținutul. În sensul acesta se descriu următoarele tipuri: a) Sindromul melancolic caracterizat prin depresie gravă, imobilitate motorie, bradipsihie, anxietate, delir melancolic, sindrom Cottard
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sfera gândirii, de tipul unui „delir melancolic” (idei de culpabilitate și autoacuzare, idei de ruină, sărăcie, doliu, idei ipohondrice, idei de negație). Un aspect caracteristic, care apare destul de constant asociat în sindromul depresiv, sunt ideile de suicid sau tentativele de suicid. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul depresiv poate lua aspecte clinico-psihiatrice diferite, în raport cu conținutul. În sensul acesta se descriu următoarele tipuri: a) Sindromul melancolic caracterizat prin depresie gravă, imobilitate motorie, bradipsihie, anxietate, delir melancolic, sindrom Cottard; b) Sindromul depresiv-anxios este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bătăuși. Bolnavii vor să domine într-o manieră puerilă; recurg la frecvente fugi și manifestă tendință la vagabondaj. b) Debilii instabili. Aceștia au o ereditate încărcată din punct de vedere psihopatologic, notându-se în antecedentele lor episoade meningitice, convulsii, epilepsie, suicid, familii de origine dezorganizate, tulburări caracteriale, copii abandonați sau naturali. Din punct de vedere clinic se notează o stare de retard intelectual; sunt neatenți, apatici, foarte lenți în privința efortului intelectual, dar în rest agitați psiho-emoțional și turbulenți, sugestibili, încăpățânați, impulsivi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
încăpățânare, indisciplină, dezordine, lene, autoritarism, irascibilitate. Tinerii sunt temători și au somnul agitat, mai târziu devin brutali și susceptibili. Sunt capabili de generozitate și devotament care însă nu durează multa vreme, în cursul acceselor de disperare pot comite acte de suicid care însă sunt repede uitate. Fugile și furtul au un caracter impulsiv și sunt mai rar semnalate. d) Instabilii paranoici. La acești indivizi, reacțiile afective sunt caracteristice și ele constau din următoarele trăsături psihopatologice: egocentrism, orgoliu, neîncredere, susceptibilitate, agresivitate, nevoia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pentru viața sufletească. Iluminismul preia și dezvoltă aceste idei, așa cum le vom vedea la J. Locke, D. Hume, dar mai ales la I. Kant care în lucrări consacrate acestei teme (Antropologie și Eseu asupra bolilor capului) analizând tulburările psihice și suicidul, subliniază caracterul de „boală” al acestora, pregătind în felul acesta „medicalizarea” nebuniei care se va realiza la scurta vreme. Intrarea definitivă a nebuniei în sfera medicinei și transformarea ei în boală psihică se produce la sfârșitul secolul al XVIII-lea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
melancolia, stupiditatea, delirurile sistematizate cronice, tulburările psihice cu evoluție periodică. 2) Degenerescența mintală care cuprinde: debilitatea mintală, debilitatea morală și psihozele degenerative. 3) Nebunia morală sau nebunia impulsivă, cu două sub-grupe: a) nebunia morală: mania și melancolia, b) nebunia impulsivă: suicidul, homicidul, dipsomania, cleptomania, piromania. 4) Nebunii secundare în care sunt incluse următoarele forme clinice: nebunii nevrozice (epilepsia și isteria), nebunii infecțioase (puerperale și sifilisul), nebunii toxice (pelagra, saturnismul, alcoolismul, morfinomania). 5) Paralizia generală progresivă, sau neurosifilisul. 6) Demența primitivă, secundară
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și indisciplinată, crize de manie, fugi. b) accentuarea tulburărilor în adolescență manifestate prin următoarele conflicte repetate cu autoritățile, profesorii, părinții, instabilitate școlară ducând la eșecuri; frecventarea grupurilor marginale sau delictuale; primele delicte (furt, lovire, agresivitate); frecvența fugilor, nomadismul, tentative de suicid, excese etilice, experiențe toxicomanice, prostituție, homosexualitate; sustragerea de la efectuarea serviciului militar; suportarea dificilă a obligațiilor legate de serviciul militar (dezertare, insubordonare, stări reactive, suicid; c) profilul personalității la adult este marcat de următoarele aspecte: persistența instabilității, dificultăți de integrare socio-profesională
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]