4,909 matches
-
la sărbătorirea Centenarului Mihail Sebastian. Evitînd festivismul comemorativ, criticul și istoricul literar a valorificat surse mai puțin cercetate, publicînd articole, interviuri, corespondență și fotografii - unele inedite - de excepțional interes, însoțite de comentarii clare, fără metaforizări pompoase și fără partizanat tendențios. Suita de "Suplimente Sebastian", coordonate cu rigoarea cercetătorului și profesionalismul jurnalistului cultural care nu neglijează nici un aspect, de la punerea în pagină la acuratețea tipografică a textelor, a alcătuit astfel, de la o lună la alta, materia unei cărți pe care ne-am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
întâmplările vieții ei, descriind în pasaje ample originile familiei sale, copilăria veselă și ocrotită. Lipsită de tensiunile istoriei, povestirea este caldă, cochetă și introduce - poate - cea mai feminină voce din paginile selecției. Cu Alice Voinescu, tonul se agravează și începe suita femeilor eroine, a personalităților supuse opresiunilor sistemului și brutalităților mărunților servitori ai acestuia. Fragmentul din Jurnalul Alicei Voinescu reveleză de un profesionalism luminos al scrisului, semn al culturii serioase și complexe. Aceasta dezvăluie un stil oarecum asexuat, profund, tăios, impresionant
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
vechi încă activi, de bine de rău, am scris despre toate volumele anterioare ale tetralogiei brebaniene (Ziua și noaptea, Voința de putere, Puterea nevăzută ) și voi scrie aici și despre ultimul (Jiquidi ). închei astfel la rândul meu, provocat de Breban, suita de patru articole închinate tetralogiei sale precedată de o trilogie ( Amfitrion ). De altfel și despre trilogie am scris, la vremea apariției. Aș vrea să mă refer însă, înainte de a mă ocupa propriu-zis de Jiquidi, la o opinie exprimată de N.
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
recenzenților înspre filoanele realității camuflate, de respingere sistematică a literaturii de ficțiune, "romanul" secvențial și sincer al tinereții lui Gh. Jurgea-Negrilești avea să beneficieze de ambele tăișuri ale unui asemenea sfârșit de modă. Să fie, adică, admirat laolaltă cu toată suita de volume care îl precedase, pentru ca apoi să fie lăsat într-o suspensie sine die, tipică apusurilor de gen. Troica amintirilor a încântat, o dată cu prima ediție, cronicarii care - așa cum se cuvine - au surprins formidabilul talent ieșit parcă de nicăieri al
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
Constantin Țoiu Caracterul lui Dimitrie se schimbă în exil. Lipsit de domnie, el devine bănuitor și își tiranizează suita, plecată cu el în țară străină. Neculce remarcă: Și apoi domnul să visadză că este tot puternic ca la țara lui. Un hatman, oricât de fidel, dacă e și scriitor, vede, trebuie să vadă, și spune. Nesiguranța îl înrăiește pe
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
e gata să-i ofere toată regiunea Harcovului!... Pierduse o țară, să-i dea altă țară. Senatul se opune... Cantemir primește până la urmă vreo o mie de gospodării în preajma Moscovei și 50 de sate cuprinzând 15000 de suflete, evident moarte. Suita de boieri moldoveni capătă și ea o samă de privilegii, pământ, iobagi, case măricele. Dar Dimitrie atât de bun și de tolerant în țara lui, aici devine de nerecunoscut. Că i s-au schimbat hirea într-altu chip, nu pre cum
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
timpul, și animalul de companie a cărui moarte are o stranie funcție de catharsis al unei memorii împovărate. Între fapte și cititor se interpun filtrele a două confesiuni: cea a naratorului-personaj care își rememorează primele experiențe infantile (aproape în regimul unei suite de ședințe de psihanaliză) și cea a prietenei părinților, în relatare indirectă. De aici se creează impresia de imprecizie și mister, ca și cum spectacolul vieților ar fi abia ghicit dincolo de perdeaua și draperia amintirii, fluide amândouă. O anume patină încarcă narațiunea
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
alta, să întrerupă contactul cu lumea exerioară. Tot ce era în preajmă a început să bată în retragere, lăsîndu-mă singur în spațiul ireal al eului meu. Credeam că mi-a sosit ceasul." (pp. 205-206) Restul întîmplărilor de la Canal intră în suita "clasică" a nenorocirilor penitenciare. Nu ele impresionează, ci maniera în care sunt descrise: lapidar, fără acuze retrospective și fără risipă de lamentări inutile. Autorul nu pare să fie o natură afectivă: din dispozițiile fondului său sufletesc, ironia e umoarea predilectă
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
mîncări cu ajutorul culorilor. Sau farmecul unei melodii cu ajutorul geologiei. E o incompatibilitate de fond între domeniul aflat în discuție și instrumentul menit a-l înfățișa. De aici și piedicile de care ne lovim. Iar cartea lui Charles Seife surprinde chiar suita dificultăților pe care le-a întîmpinat omul în strădania de a da un sens concret zeroului și infinitului, dar și cortegiul de victorii, nu prea multe, pe care le-a repurtat de-a lungul timpului. Totul a început cu babilonienii
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
din îndepărtatele veacuri, documente, manuscrise și scrisori inedite, revelatorii pentru destinul și personalitatea unor reprezentanți de seamă ai literaturii române. Pe lângă un număr impresionant de articole și studii, publicate în prestigioase reviste literare, Nicolae Scurtu ne-a oferit și o suită de ediții critice deosebit de importante, care merită a fi elogios apreciate, dintre care amintim G. Călinescu: Scrisori și documente (1979), E. Lovinescu: Scrisori și documente (1981), Ion Barbu în corespondență (1982), la care se adaugă teza sa de doctorat, Reviste
Documente literare by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8894_a_10219]
-
regionalisme, fixată într-o sintaxă inspirată de vechile cărți bisericești. Cei doi Alecu Russo, francezul și românul, aflați în căutarea fondului național ultim, trăiesc împreună, se completează, se sprijină, își împrumută unul altuia talentul. Rezultă o operă compusă dintr-o suită de fragmente (începînd cu Studie moldovană, 1851, continuînd cu Holera, Cugetări și Amintiri, ultimele din 1855), la care se adaugă diverse articole. Publicate postum și în traduceri discutabile au rămas Soveja, Piatra Teiului, Stînca Corbului, Iașii și locuitorii lui în
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
fel de trai, bazat pe demnitate, pe solidaritate, pe fraternitate virilă. Rezerva însă actului de eliberare un tâlc mai curând metafizic: era o descătușare din servitute, din sufocarea gregară. Drieu s-a apropiat de cercurile fasciste, după ce a parcurs o suită de experiențe extreme, cutreierând straturile de jos, permeabil la alcool și droguri. Totuși separarea în idei, în modul de viețuire, nu a produs o ruptură: cei doi ba se căutau, ba se abandonau în discuții pătimașe, ba jurau să nu
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
mărturisise Gisulfo, înainte de a merge la moarte. Romilde și Bayan fuseseră prieteni în copilărie. Se cunoscuseră și se vizitaseră mult timp pe când se aflau la Bizanț. În zilele următoare lucrurile se repetară întocmai, valurile de săgeți, marșurile regelui și ale suitei sale, cererea către Romilde. Câțiva oameni au fost loviți de ambele părți și unul de-ai noștri a fost ucis. Lucrul cel mai rău erau însă nopțile nedormite și într-o săptămână, chiar fără să ne aducă vreo pagubă, avarii
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
precum și mai mulți copii, fetițe și băieți, săriți de cinci ani, între care și Gumberto. Rotari își îmbrățișă iubita și pe frățiorul acesteia. Toți aveau fețele învinețite. Unii clocoteau de mânie, iar alții păreau năuci. Bayan spuse ceva oamenilor din suită și aceia râseră. Un tânăr de lângă mine bolborosi o înjurătură. I-am șoptit la ureche: - Le cunoști limba? Îmi făcu semn că da și tocmai voia să mai spună ceva, dar i-am strâns tare brațul ca să-l fac să
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
într-o răspîndire continuă și netedă, fără pauze și fără goluri. Dimpotrivă, energia e ca o dună de nisip cu depresiuni și piscuri între care nu mai încap fire intermediare de nisip. În loc de o întindere continuă de nisip, am o suită de striații ce nu sînt legate prin nimic. Așadar, bazinul de energie în care se scaldă universul este o plajă discontinuă de striații. Ce anume ține la un loc striațiile nu se știe, dar se știe că o particulă poate
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
spre a-l cita pe Borges, "cu o candoare mult superioară reputației sale". Singurul filosof care se bucură de prețuirea lui Liiceanu este Platon, care gîndea "rămînînd pe terenul vieții". Tot ce i-a succedat ar fi fost nu "o suită de note de subsol" la opera lui așa cum s-a susținut, ci "cu totul altceva", un nefericit viraj, artificiul "gîndirii pure", o abstracție ce s-a substituit "limbajului natural și imitației lui literare". A luat astfel naștere "limbajul filosofiei", cu
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
cazul lui Heidegger e vorba de o expresie ("omul este to deinotaton") căreia Gabriel Liiceanu îi indică în fraza imediat următoare originea (cartea Introducere în metafizică a lui Martin Heidegger), în cel de-al doilea caz e vorba de o suită de cuvinte grecești desprinse din notele pe care Gabriel Liiceanu le-a elaborat împreună cu Petru Creția la dialogul platonician Hippias Minor. Cînd însă ajungi să spui că, în ediția din 1976 de la Editura Științifică și Enciclopedică, notele la dialogul platonician
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
Curțile vechi pe care șade steagul lui Mateiu. Pytagora al lui Barbu, dezvăluind în sonet un joc de-a numerele care i-a prins și pe critici: Vianu, Streinu, Călinescu. Calitatea poeziilor, discutabilă, arată măcar c-au încercat... În fine, suita de Veneții, între Eminescu, Haralamb Lecca, Pillat, scriind pe sonet, dincolo de anecdotă, de ironie, amabilă sau ba, de Sonetul-fabulă al lui Camil, ora exactă, melancolică, gravă, bătută de San Marc. Nu știu prin ce alt anticariat s-a pierdut primul
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
o face cu Garrigan, știe să glumească și, chiar dacă detestă kiltul scoțian, cum i-o spune franc medicului, îl îmbracă pentru a obține efectul diplomatic dorit. Kevin MacDonald a reușit să proiecteze asupra acestui personaj scos în prim plan o suită de probleme, a reușit să facă acest lucru prin intermediul unui moderator occidental, urmărind felul în care relația strict profesională sau cea afectivă, de prietenie, sunt denaturate, malformate. Naivitatea devotatului medic, întruchipează întrucîtva semicecitatea occidentalului, dar și o doză periculoasă de
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
să dea unitate cărții, apt să permită tragerea unei concluzii integratoare. Din păcate, aceasta nu apare nici măcar după ultima filă a volumului. Dacă o concluzie generală este greu de tras, judecățile de etapă pot genera dezbateri interesante. Firește, dintr-o suită de eseuri despre vinovăție nu putea lipsi disputa, foarte la modă în ultimii ani, dintre natura răului în cele două totalitarisme care au marcat istoria secolului XX: comunismul și fascismul. În stilul său caracteristic, Nicolae Breban aruncă niște idei în
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
unui fermecător recital susținut la reședința ambasadorului Germaniei, E.S. domnul Klaus Scharioth. Ne-a oferit o salbă de miniaturi pianistice, pagini clasice și romantice, de asemenea un moment enescian mai puțin întâlnit în programele obișnuite de recital, anume Adagio din Suita în stil vechi. Să cânți acea salonardă miniatură beethoveniană care este populara pagină de album "Für Elise" evitând tenta languros romantică, redând noblețea sentimentului acestei muzici, constituie o performanță de care sunt capabili marii maeștri. Faimosul rondeau "Alla turca" din
Muzică și diplomație by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9924_a_11249]
-
pe alocuri este încadrată de două secțiuni lente, scăpate parcă de coerciția parametrilor ritm și armonie. Vincent Kennedy (n. 1962) vine din lumea instrumentiștilor. S-a născut și format (ca trompetist) la Dublin. Baginbun - 1170 AD constituie una dintre părțile suitei pentru orchestra "The Hook-A place and a People", fiind o muzică însoțitoare, demonstrativă, eficient articulată și orchestrată, numai bună de a se cununa cu imaginile unui film istoric. Adaptare, asimilare, unitate, originalitate - iată urmele lăsate de muzica irlandeză savantă. Iar
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
imaginilor proiectate. Scenetele lui lirice par bidimensionale, prinse fără scăpare în planul paginii, de care Robert Șerban se desprinde exclusiv metatextual. Altfel spus, nu rezoluția înaltă a imaginației și senzorialitatea versului, ci tot artificiul literar reprezintă soluția, ca în această suită de trei poezii, de o aceeași mediocritate: "ea îi face semn cu mâna spre masa liberă de lângă mine/ el îi arată o alta în capătul celălalt/ ea pornește spre colțul în care stau/ el o urmează cu pași rari și
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
comunist ce-și povestește viața - din care nu pare a avea ceva de renegat. Preț de două emisiuni ne comunică a fi fost - printr-o tradiție de familie - dintotdeauna naționalist, ne povestește cum și-a trecut în fapte opiniile, în suita altor doi naționaliști, Gheorghe Gheorghiu, purtător și el de nume de orășel și Nicolae Ceaușescu. Cum a colaborat și cu un al treilea mare naționalist, cu mai multe pseudonime revoluționare, iar pe nume, după nevoie, când Bodnarciuc, când Bodnăraș, când
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
unor mari poeți români ar trebui să impună în plan măcar european numele acestora și, în fond, valorile contemporane ale culturii românești. Dar acest lucru nu-l poate face în sine simpla acordare a premiului în fiecare an, ci o suită întreagă de alte acțiuni promovate ulterior de instituția Premiului Național și alte instituții din subordinea guvernului, prin editarea cărților acestor poeți în mai multe limbi la mari edituri europene, campanii de presă susținute și de alte forme mass media, contacte
Premiul Național de Poezie"Mihai Eminescu" by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/9956_a_11281]