976 matches
-
îndeplini acele funcții pe care istoria ne-a învățat să le atribuim armelor și războiului. Recunoscând iraționalitatea acestora, superputerile au decis să controleze cursa înarmărilor nucleare prin reglementări care - se speră - să ducă la dezarmarea nucleară. Însă, pe parcursul acestui proces, superputerile s-au arătat alarmant de ignorante în a face distincția dintre dezarmarea convențională și cea nucleară. Ele au negociat și s-au legat ani la rând de probleme care pot fi relevante în cazul armelor convenționale, dar care, în majoritatea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
evidente de voință de a produce o ruptură cu convențiile înrădăcinate în istorie și ale unei insistențe de a gândi în tiparele specifice unor epoci apuse problemele erei armelor nucleare. Controlul armelor nucleare reprezintă o chestiune vitală, nu doar pentru superputeri, nu doar pentru aliații lor, ci pentru întreaga umanitate. Întrucât astăzi proliferarea este din ce în ce mai acerbă, nu încape îndoială că o cursă a înarmării - care nu mai este limitată la două superputeri, cu guverne prudente, care se tem de moarte unul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
armelor nucleare reprezintă o chestiune vitală, nu doar pentru superputeri, nu doar pentru aliații lor, ci pentru întreaga umanitate. Întrucât astăzi proliferarea este din ce în ce mai acerbă, nu încape îndoială că o cursă a înarmării - care nu mai este limitată la două superputeri, cu guverne prudente, care se tem de moarte unul de celălalt, ci se extinde la nivelul globului - va duce cu necesitate, mai devreme sau mai târziu, la o catastrofă de neimaginat. Istoria ne învață, dacă ne învață ceva, că toate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și a performanței efective, pe de altă parte, indică o serie de transformări semnificative nu numai în ceea ce privește atribuțiile politice particulare îndeplinite de agențiile Națiunilor Unite, dar și în ceea ce privește caracterul său de organizație internațională. ONU și Cartatc "ONU Și Carta" Guvernarea superputerilor Organizarea constituțională a Națiunilor Unite se aseamănă cu cea a Ligii Națiunilor. Are, ca și aceasta din urmă, trei agenții politice: Adunarea Generală, compusă din toți membrii Națiunilor Unite, Consiliul de Securitate, executivul politic al organizației, și Secretariatul. Totuși, distribuția
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
desfășoară după standarde diametral opuse de judecată și acțiune, ceea ce practic face ca organizația internațională să fie incapabilă de acțiune în plan politic. Experiența a arătat că încercarea de a folosi Națiunile Unite pentru a forța una dintre cele două superputeri să accepte un acord este inutilă și conduce mai degrabă la acutizarea dezacordului. Carta permite Națiunilor Unite - adică Statelor Unite și Uniunii Sovietice acționând la unison - să prevină războaiele dintre alte națiuni. Construite pe premisa unei acțiuni în consens a Statelor Unite
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pentru supraviețuirea ei, este necesară crearea condițiilor care să nu anuleze din start posibilitatea existenței unui asemenea stat. Am sugerat că o primă cerință pentru crearea unor asemenea condiții o reprezintă atenuarea și minimalizarea conflictelor politice care despart cele două superputeri și care evocă spectrul unui război cataclismic. Vom numi pace prin acomodare această metodă de a stabili precondițiile păcii permanente. Instrumentul său este diplomația. Cele patru funcții ale diplomațieitc "Cele patru funcții ale diplomației" Deja am avut ocazia să subliniem
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
delegații corespondenților de presă. Totuși, dezvoltarea comunicațiilor, căderea în dizgrație a diplomației secrete și noua diplomație parlamentară nu pot explica în totalitate acest declin general al diplomației. Mai sunt doi factori responsabili de acest declin: abordarea netradițională a celor două superputeri privind politicile internaționale și însuși contextul politicii internaționale din a doua jumătate a secolului XX. Superputerile: nou-veniți în diplomație În primii ani de existență, Statele Unite au beneficiat de serviciile unei diplomații neobișnuit de capabile. Începând cu perioada mandatului președintelui Andrew
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
parlamentară nu pot explica în totalitate acest declin general al diplomației. Mai sunt doi factori responsabili de acest declin: abordarea netradițională a celor două superputeri privind politicile internaționale și însuși contextul politicii internaționale din a doua jumătate a secolului XX. Superputerile: nou-veniți în diplomație În primii ani de existență, Statele Unite au beneficiat de serviciile unei diplomații neobișnuit de capabile. Începând cu perioada mandatului președintelui Andrew Jackson, calitățile deosebite ale diplomației americane s-au disipat pe măsură ce se părea că nu mai este
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Ceea ce lipsește din această explicație a declinului diplomației în vremurile noastre este însăși dimensiunea politicii internaționale contemporane. Îmbibate de spiritul cruciat al noii forțe morale a universalismului naționalist și tentate și înspăimântate în același timp de posibilitățile războiului total, două superputeri, centrele a două gigantice blocuri de putere, s-au confruntat într-o competiție inflexibilă. Nici una nu se putea retrage fără să cedeze ceva ce considera vital pentru ea. Nu puteau merge mai departe fără să riște declanșarea unui conflict. Prin
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fără să riște declanșarea unui conflict. Prin urmare, persuasiunea a fost echivalentă cu înșelăciunea, compromisul însemna trădare, iar amenințarea cu forța însemna război. Date fiind natura relațiilor de putere dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică și atitudinile cu care aceste două superputeri aduceau în discuție relațiile lor reciproce, diplomația avea puține de spus și a tins să devină complet irelevantă. În astfel de condiții morale și politice, nu intelectul sensibil, flexibil și adaptabil al diplomatului a ghidat destinele statelor, ci cel rigid
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și sovieticii în 1939, în ceea ce privește Polonia 21. Atât rivalii, cât și aliații cooperează. La urma urmei, se pot încheia acorduri ce reflectă în mare distribuția puterii și compensează îngrijorarea legată de înșelăciune. Diferitele tratate de control al armamentului semnate de superputeri în timpul Războiului Rece ilustrează acest lucru. Concluzia este că totuși cooperarea poate avea, într-o lume ce are competiția în centrul său, în care statele au stimulente puternice pentru a profita de alte state. Ideea este ilustratăde politica europeană în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Rece considerațiile legate de câștigurile absolute au contat chiar și în relațiile economice dintre democrațiile industrializate dezvoltate din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Nu ar trebui să ne așteptăm ca beneficiile comparative să conteze aici: Statele Unite constituiau o superputere care nu avea de ce să se teamă din punct de vedere militar de celelalte state din OCDE, țări care probabil nu ar fi folosit avantajul relativ pentru a amenința SUA32. Mai mult, membrii OCDE erau aliați importanți ai americanilor în timpul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
domine tehnologia defensivă. Totuși, este foarte greu de distins între armamentul ofensiv și cel defensiv, iar autorul nu ne este de nici un ajutor aici44. Armele nucleare constituie o excepție; ele sunt defensive în situația distrugerii reciproc garantate 45. Deținerea de către superputeri a unor arsenale masive în timpul Războiului Rece nu le-a oprit să se angajeze într-o intensă competiție pentru securitate în care câștigurile relative au contat mult. Foarte important, Powell nu oferă nici un argument istoric în favoarea tezei sale. Snidal ar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a fost „respectat cu scrupulozitate” încă de la început 13. Odată cu declanșarea Războiului Rece, Morgenthau se temea că societatea internațională se află în fața unei mari amenințări. El a observat cristalizarea unui sistem internațional caracterizat de lupta pentru supraviețuire dintre cele două superputeri și a argumentat că strategiile lor conduc la apariția unei „noi balanțe de putere”14 care ar da „lovitura finală, fatală” echilibrului de putere ce a permis menținerea unei societăți de state definite de „valorile comune și standardele universale de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Iranul, Arabia Saudită și Pakistanul apar, odată cu această criză, într-o nouă lumină. De exemplu, într-o anumită perioadă, atât Riadul, cât și Islamabadul au sprijinit teroriștii. Fiecare dintre aceste țări va confrunta Washingtonul cu noi dileme complicate. Ca o adevărată superputere, America are tot dreptul să fie mândră de ceea ce a realizat în cei aproape 230 de ani de existență. Dar este indicat ca, din când în când, să evaluăm felul în care ne folosim puterea și să ne gândim în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
vorbea, desigur, despre epoca Războiului Rece, în timpul căruia am am pus la pământ Uniunea Sovietică, dar spunea și că este îngrijorat de ceea ce consideră o tendință de a folosi puterea militară ca principală soluție. El a continuat spunând că, în calitate de superputere care și-a crescut forța în toate privințele, ne putem permite să depunem mai multe eforturi diplomatice într-un interval mai lung. Acest sfat îmi pare bun. Am un prieten care insistă pe ideea că războiul este metoda lui Dumnezeu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
din ultima jumătate a secolului XX - în consecințele neintenționate ale Războiului Rece. În mod convențional se consideră că Statele Unite au câștigat Războiul Rece. Odată cu colapsul Uniunii Sovietice, comunismul internațional nu a mai reprezentat o amenințare și Statele Unite au devenit „singura superputere mondială”. Dar această „înțelepciune” este însoțită de nesiguranța legată de viitorul lumii și, în Statele Unite, există întrebările legate de motivele pentru care o țară atât de puternică și de „bună” întâmpină asemenea dificultăți în exercitarea influenței sale în lume. În
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
american de strategie externă, și realitatea diferită remarcată de observatorii de pe teren nu va lua niciodată sfârșit. Consecințele strategiilor Războiului Rece nu pot fi inversate, dar prezentarea consecințelor poate conduce uneori la o mai bună înțelegere a limitelor capacității unei superputeri de a controla evenimentele globale. Această cunoaștere poate demonstra și cât de greu este, sub presiunea acțiunilor curente, să se prevadă consecințele lor pe termen lung. Anexa Btc "Anexa B" Carta Națiunilor Unitetc "Carta Națiunilor Unite" Noi, Popoarele Națiunilor Unite
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Uneori, procesul s-a desfășurat fără prea multe piedici (cazul statului Congo, dominat de belgieni, de exemplu); alteori Însă, vechea metropolă a rezistat multă vreme și independența a trebuit smulsă prin forța armelor (vezi În special cazul Algeriei). Foarte adesea, superputerile au reușit să se alieze cu lideri locali care controlau cu fermitate puterea și se situau În mod clar Într-o tabără sau În cealaltă. Uneori Însă, controlul puterii a rămas incert, trecând dintr-o tabără În alta, iar consecințele
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nicio națiune europeană nu ar fi putut să reziste la un atac din partea gigantului estic, care în schimb ar fi putut să aibă aceeași reacție la Alianța Atlantică. Statul-națiune, fiind pentru câteva decenii prea slab spre a-și proteja cetățenii contra superputerii estice, a pierdut o parte din funcția militară. Este semnificativ faptul că establishment-ele militare din țările europene nu mai sunt naționaliste. Nicio democrație europeană nu ar putea pretinde astăzi că este independentă militar: naționalismul a pierdut fundamentul său militar. Dependența
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
fi ulterior reabilitat prin enunțarea tezei "socialismului într-o singură țară" care a pavat drumul către naționalismul bolșevic din anii '30. Povestea acestei tranziții îl are ca protagonist central pe cel ce avea să devină liderul de necontestat al unei superputeri mondiale. Curios, cariera politică a pupilului lui Lenin a debutat printr-o misiune intelectuală. Delegat de Lenin în Viena cu sarcina de a elabora poziția Partidului asupra subiectului, Stalin (1913) a redactat opusculul Marxismul și chestiunea națională în care combate
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
publicată în anul 1975 în Pakistan), una din cauzele secesiunii, ci dezvoltarea economică și de altă natură, în sine, a creat condițiile ca această mișcare să fie promovată; o altă cauză a secesiunii Pakistanului de Est a fost preocuparea unor superputeri față de securitatea Pakistanului de Est după războiul din 1965 și ultimatumul chinezesc; rezultatul alegerilor în Adunarea Națională a fost în favoarea Ligii Awami (din Pakistanul de Est), prin care s-au dovedit tendințe existente în acea parte a Pakistanului și acumularea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și 1980, suferise un eșec usturător. Între consecințele intervenției sovietice în Afganistan, din decembrie 1979 și până la retragerea din anul 1988, aș enumera: Afectarea situației militare și politice mondiale, inclusiv în subcontinentul indian și provocarea unui recul în relațiile dintre superputeri, îndepărtând posibilitățile de cooperare și îndreptând evenimente în direcția confruntării; Evenimentele din Afganistan, stat care a fost lăsat, practic, de către S.U.A., încă din anii '70, în zona de influență sovietică, cât și pierderea Iranului, ca bastion al S.U.A., în Orientul Mijlociu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
singură concluzie: Afganistanul și poporul respectiv (mai bine zis popoarele din statul în cauză) vor avea de suferit atât timp cât, ca și în Irak, nu vor fi lăsate să-și aleagă modul de viață preferat și concurența în zonă a unor superputeri și foste puteri nu va înceta. Alianța Nord-Atlantică intenționează să mențină între 8.000 și 12.000 de militari, în principal instructori, în Afganistan, după retragerea trupelor combatante la sfârșitul anului 2014, au anunțat oficiali din cadrul Alianței (22 februarie 2013
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
să dispară competiția în problema afgană. Concluzia finală în această problemă deosebit de complicată constă în aceea că Afganistanul și popoarele din statul în cauză să fie lăsate să-și aleagă modul de viață preferat și concurența în zonă a unor superputeri și foste puteri să înceteze, condiție, după părerea mea, dificil de realizat. Participarea S.U.A. la tratativele din Afganistan se datorează faptului că acestea nu au fost în măsură să învingă în Afganistan. Rolul care revine Pakistanului în acest conflict, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]