705 matches
-
unde literatura modernă este considerată o invenție epistemică concomitentă cu biologia, istoria, hermeneutica și economia (Înlocuind Literele, istoria naturală, teologia și, respectiv, știința bogățiilor). În toate cazurile, ceea ce contează ca explicație a declinului instituției literare este supralicitarea literaturii după modelul supralicitării umaniste a „omului”. Literatura și-a revendicat o transcendență pe care nu și-a putut-o asuma, la fel ca „omul” revoluțiilor sau, În alt fel, ca supraomul nietzshceean, care nu și-a putut asuma un orizont ontologic lipsit de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau, În alt fel, ca supraomul nietzshceean, care nu și-a putut asuma un orizont ontologic lipsit de transcendență (aici se mai lucrează Încă). În fiecare dintre aceste ferpare făcute literaturii, se revine la originile romantismului ca la originea acestei supralicitări, atunci cînd literatura s-a pliat pe o estetică a libertății care a dus-o la autarhie și a ridicat-o deasupra cotidianului, societății, vieții, la fel cum sufletul se Înalță din corp, părăsindu-l. E drept, declinul literaturii este
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
față de Barthes, New Criticism, formalismul rus sau hermeneutica germană (aici Gadamer este preferatul lui Compagnon). Dintre toți criticii excesivi aduși În ring Barthes este, În lumina textului lui Compagnon, singurul care scapără scîntei de luciditate și acceptă punctual efemeritatea oricărei supralicitări. Barthes ilustrează prototipil teoreticianului visat de Compagnon: unul care-și dă seama de condiția lui primă de scriitor și a operei sale, autolegitimată ca document experiențial iar nu științific. Numai că această “moralitate” vine de bunăseamă dintr-o nostalgie manifestată
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
n-o consideră literatură -, avem imaginea felului cum scriitorii contemporani Înțeleg să reprezinte prin intermediul scrisului - dar și a cea ce publicul așteaptă: “realiterature”. Autobiografia sau În cel mai rău caz romanul personal abundă În peisajul editorial literar de astăzi, iar supralicitările tematice (pansexualismul) ori stilistice (ingenuitatea de-la-om-la-om sau cinismul) vin să coloreze scrieri de care autorii cred că cititorul, În lipsa acestor pigmenți, s-ar plictisi repede. Acesta din urmă creează la rîndul lui frisoane scriitorului, concurat de televiziune și entertainment, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Félix Torrès, « Post-modernisme », in Le Débat, nr. 50/1988, p. 214. Pierre Brunel, La littérature franșaise aujourd’hui, Paris, Vuibert, 1997, p. 192. Formularea sa este, pentru cazul francez, foarte corectă. Postmodernismul este o „mișcare de reflux” În condițiile unei „supralicitări” a modernismului. Este vorba Însă, În mod evident, și de constarea unui eșec, fără de care aprecierea „supralicitării” nu-și avea rostul. Astfel putem explica de ce romancierii apăruți În anii 1980, mulți publicați la Minuit, au primit eticheta de “minimaliști”. Ori
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
hui, Paris, Vuibert, 1997, p. 192. Formularea sa este, pentru cazul francez, foarte corectă. Postmodernismul este o „mișcare de reflux” În condițiile unei „supralicitări” a modernismului. Este vorba Însă, În mod evident, și de constarea unui eșec, fără de care aprecierea „supralicitării” nu-și avea rostul. Astfel putem explica de ce romancierii apăruți În anii 1980, mulți publicați la Minuit, au primit eticheta de “minimaliști”. Ori altceva se Întîmplase În cultura anglo-saxonă. John Barth, « La littérature du renouvellement », in Poétique nr. 48/1981
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
e nevoie și de un incident semnificativ care să-i deschidă ochii și să-l determine să ia o hotărâre. Este ceea ce explică recurgerea la un dispozitiv capabil să accelereze procesul prin confirmarea informațiilor deja obținute, dar și printr-o supralicitare al cărei scop explicit e declanșarea ostilităților. Familia reunită pregătește un veritabil „Pearl Harbor” al casei Orgon, unică posibilitate de a-l trezi pe Orgon la realitate și de a începe bătălia. Dispozitivul conceput presupune mai întâi o intensificare a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și B din ce în ce mai supus. Un prim tip de schimbare, numit de Bateson complementar, și pe care îl opune unui al doilea tip, numit simetric: dacă lăudăroșenia constituie modelul unui grup și celălalt răspunde prin lăudăroșenie, competiția va duce curînd la supralicitare. Ca și triburile kabyle analizate de Bourdieu, care se ruinau din cauza darurilor din ce în ce mai somptuoase pe care și le făceau unul altuia 62. Teoria double bind se găsește atunci afectată: pe de o parte, double bind se dovedește a fi într-
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
proză Moarte și renaștere. Supraviețuire (cu un Memorial de Cezar Ivănescu și un Eseu de Ioan Constantinescu), Institutul European, Iași, 1994. Premiul pentru literatură, acordat postmortem (în 1994) de Asociația Scriitorilor din Iași. Poate cea mai cuprinzătoare (deși succeptibilă de supralicitare prin hiperbolizare afectivă) schiță de portret a pictorului-poet Petru Aruștei îi aparține lui Cezar Ivănescu, cel care, la o zi după moartea marelui său prieten, își exprima suferința în termenii următori: "A murit Petru Aruștei, pictorul și poetul genial, incomparabil
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
epidermei"). Într-o confesiune liminară din Schiță..., autoarea și mărturisește direct preocuparea pentru controlul rațiunii asupra afectului: o parte din mine trăiește/ (mai exact, secretă bucuria,/ angoasa, ura),/ cealaltă veghează, măsoară,/ cântărește semnificația / aurul, rebutul" (între). Orice detracare în sensul supralicitării angoasei ori sentimentalismului fad, orice diluție expresivă este exclusă. Suferința transpare, însă, chiar și din interstițiile descriptive, acolo unde poeta plasează noduri întunecat expresioniste: "în grădina spitalului, verde,/ caii pasc liniștiți/ printre gutui.// lucerna le înfășoară/ gleznele tremurânde,/ soarele îi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
facă astfel posibil controlul omului asupra inconștientului. Sondînd în inconștientul pacientului său, psihanalistul aduce la nivelul conștiinței tendințe refulate care, odată relevate, încetează de a se mai manifesta morbid, transformînd conflictul patogen într-un conflict normal, relativ ușor de rezolvat. Supralicitarea determinismului sexual a viciat însă în mare măsură psihanaliza (19, p. 48). Se apreciază că sînt exagerate afirmațiile freudiene privind sexualitatea la copil, insistența care se pune pe demonstrarea complexului Oedip în viața fiecărui copil, explicarea nevrozelor exclusiv prin conflictul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sau a feței pozitive (confesiune, mărturisire de culpabilitate etc.), strategia discursivă va încerca să minimalizeze agresivitatea actului prin mecanisme de indirecție (cereri, ordine indirecte), impersonalizare, ambiguitate etc. Unele glume hipertrofiază această tendință de neagresare a feței generînd situații absurde prin supralicitarea principiului conveniențelor (infra v, vi): v) Medicul adresîndu-se soției bolnavului: "Doamnă, soțul dumneavoastră a murit". Pacientul, lîngă al cărui pat are loc conversația, protestează: "Dar nu sînt mort". Soția: "Taci, dragă, din gură, domul doctor știe mai bine". vi) Într-
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pozitive la bărbați, nu și la femei, care zîmbesc în continuu. În plus copiii nu se disting radical în această privință, ceea ce consolidează opinia unei socializări diferite (de reprimare a afectelor la bărbați: "Nu plînge ca o fată" și de supralicitare a afectelor la fete: "O fată trebuie să fie sensibilă, răbdătoare, delicată"). Diferențele de expresie facială, postură, teritorialitate (bărbații ocupă mai mult spațiu în raport cu femeile) sînt dublate de diferențe gestuale. Comportament feminin Comportament masculin * Femeile utilizează mai puține gesturi decît
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
căi extraeconomice reprezentate de căutarea de rentă (tentația monopolului politici) și speculație (ca exploatare a oportunităților generate de raritate sau de utilitate) sunt depășite ca volum și importanță de avantajele virtualizării valorii. Spectrul de semnificații al acestei propensiuni începe prin supralicitarea calității capitalului, în variile sale expresii, de a avea prevalență la distribuirea valorii adăugate, continuă cu formula delocalizării proceselor economice în funcție de minimalismul recompenselor pentru forța de muncă și atinge perfecțiunea prin instituirea dreptului asupra valorii după gradul de asumare a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
patetism retoric“. Această opinie critică formulată de către Pompiliu Constantinescu evidențiază, cred eu, nu numai două dintre temele poeziei Plumb, ci și noutatea viziunii bacoviene, în ruptură cu idealismul romantic. Din punctul meu de vedere, această viziune stranie este generată de supralicitarea realului, de o percepție halucinantă a materialității inerte și a frigului distructiv care invadează vastul cavou al lumii și teritoriile „sufletului ars“ de neiubire. Astfel, imaginea unui univers căzut în inerția dezolantă a plumbului este construită prin aglomerarea simbolurilor thanatice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și diversitatea talentelor fie ele reale sau pur imaginare prea des bazate pe motive false legate de arivism, datorită autosatisfacției excesive pe care le-o acordă convenția socială. Oricît de frumos ar fi un talent susținut de elan, autenticitatea datorată supralicitării este nocivă pentru indivizi și pentru societate. Viața poate la o adică să se lipsească de talente, dar nu se poate lipsi de elan fără să-și piardă direcția rațională. Tema aceasta are o importanță capitală deoarece diversele sarcini exaltate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
se situa pe meridianele ideologiei literare. Dacă, însă, răgazurile pentru popasuri tematice, cu speculații precumpănitor estetice, sunt mai rare, argumentul care se impune, cu o profundă condiționare social-istorică, este acela al rosturilor practice, al finalității imediate a scrisului beletristic. Nici o supralicitare, ba încă, atunci când se cuvine, și o binevenită undă de ironie în comentariul echilibrat, clarvăzător al lui V., sprijinit, cu înțeleaptă cumpănire, pe tripticul autor-operă-public. Din jurul acestor factori, la care se adaugă alții, variabili (presa, librăriile ș.a.), se încheagă imaginea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
mitului, un singur fel de neîmpăcare (contradicție, opoziție) fiind simplificat prin aceea că este atașat la un altul, mai comun. Astfel, mitul lui Oedip leagă opoziția, originea neautohtonă a omului/originea autohtonă a omului, de opoziția mai acceptabilă, constînd din supralicitarea legăturilor de rudenie/sublicitarea legăturilor de rudenie. ¶Frye 1957 [1972]; Greimas 1970 [1975]; Jolles 1956; Lévi-Strauss 1963 [1978], 1965-71; Scholes, Kellogg 1966. mitem [mytheme]. Unitatea constituentă fundamentală a MITULUI. ¶Lévi-Strauss 1963 [1978]. mod [mode]. 1. DISTANȚĂ. Amplitudinea medierii naratoriale caracterizează
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
umor și caricatură. E de observat că unii dintre colaboratorii de la L. vor domina ulterior, decenii de-a rândul, peisajul literar românesc. De la unii dintre ei vor emana idei și atitudini care vor contribui la degradarea treptată a atmosferei literare: supralicitarea „realizărilor” culturii sovietice, denigrarea și denaturarea unor valori naționale care nu puteau intra în tiparele noii ideologii, cultul personalității staliniste etc. L. a reușit totuși să mențină contactul cu literatura europeană, chiar dacă numai în anumite puncte coincidente, îndreptându-se mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287894_a_289223]
-
de la individ ca entitate, până la social ca raporturi între indivizi și lumea în care trăiesc. Dacă dintru început dualitatea materie-spirit în plan individual a fost remarcată, ulterior sistemele și curentele filosofice au variat considerabil de la negarea totală a spiritului până la supralicitarea lui, de la acceptarea materiei ca matcă a spiritului până la supremația ei absolută (materialismul, ateismul). Același lucru s-a petrecut și în privința raporturilor dintre indivizi și organizarea socială, nota comună fiind constituită aici de raporturile individului față de semeni și bunurile din jurul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sfidând revelațiile postmodernismului francez, că există și o realitate extratextuală. Chiar dacă acordăm un oarecare credit "ipotezei logocratice", construindu-ne întregul demers plecând de la premisa puterii cuvântului - de aici și conceptul de logocrație - în definirea universului social, nu cădem în capcana supralicitării forței logos-ului în crearea realității. Lumea nu este reductibilă la text, iar corolarul pe care îl desprindem din această credință de ordin zero este că realitatea națională, cu tot ce cuprinde ea, este, la rându-i, ireductibilă la textualitate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
avut o înrâurire așa de puternică asupra noastră. De aceea s-a și spus chiar, de către slavistul Ion Bogdan, că nu poate fi vorba de poporul român decât după amestecul cu Slavii" (Giurescu, 1942, p. 75). Simțind totuși pericolul unei supralicitări a componentei slave în constituția etno-spirituală a românilor, Giurescu se grăbește să adauge o serie de note explicative la afirmația lui Bogdan, care muta centrul de greutate pe elementul slav: " Această afirmație trebue înțeleasă - credem noi - în sensul că poporul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
memoriei istorice românești autorizează, în primul rând, o concluzie negativă: facțiunile radicale atât ale paradigmei prezentiste (de ex: "teoria tradițiilor inventate", Hobsbawm și Ranger, 1983) cât și ale paradigmei conservatoriste (de ex: "teoria rezistivă a memoriei colective", Shils, 1981) sunt supralicitări teoretice fără prea mare suport empiric. Trecutul românesc inventariat selectiv în memoria istorică națională nu a fost "inventat" ab initio de fiecare nou regim instalat la comanda politică a societății. Nici chiar "revoluția antinațională" înfăptuită de socialism nu a rupt
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
încercarea de a elucida noțiunile utilizate, cercetarea este împinsă către o analiză a semnificațiilor cuvintelor (deci, către realitățile lingvistice), în vreme ce, prin tentativa de a delimita adevărul de falsitate prin analiza limbii -efort specific unor filozofi antici și medievalise producea o supralicitare a raporturilor dintre structurile logice și cele ale limbii. Dar, dacă elementele principale în constituirea filozofiei limbii țin de această perspectivă interioară (Coșeriu are în vedere numai această perspectivă) nu se poate neglija faptul că raportările limbii la alte realități
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în parte, proiectarea unei noi lumini asupra unor aspecte ignorate sau încă insuficient cunoscute. Toate de natură să precizeze și să amplifice imaginea ideologică a epocii. Oferim numai simple documente de epocă, de gândire liberă, alternativă. Fără nici o exagerare sau supralicitare. 1. Rezistența intelectuală: două generații în legătură cu rezistența intelectuală din România se fac, în mod interesat sau nu, și o serie de confuzii și mai ales de omisiuni. Notez, deocamdată, doar două dintre ele, care mi se par esențiale. Opinia publică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]