1,369 matches
-
A. Philippide, Mateiu I. Caragiale, G. Călinescu, Panait Istrati, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Emanoil Bucuța, Ionel Teodoreanu, G. M. Zamfirescu, I. Peltz, Emil Botta, Radu Stanca. Deși consideră romantismul o permanență, Z. nu atribuie caracter romantic inerent simbolismului, expresionismului și suprarealismului. În general, studiul frizează superficialitatea, pe de altă parte irită prin prețiozitate. Neajunsuri de felul acesta, cărora li se adaugă formulări confuze, improprietăți terminologice etc., afectează și analiza consacrată naturalismului, intitulată Sub semnul realului (1974). Debutând cu geneza curentului și
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001, 95-123, 187-191, passim; Marian Victor Buciu, Ilarie Voronca, un integralist, un integrator, CNT, 2002, 17; Ion Pop, Sonetele lui Ilarie Voronca, ST, 2003, 13; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003, 134-147, passim. D. Mc.
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
să o rostească la Congresul pentru Apărarea Culturii, instrumentat de sovietici la Paris în 1935, după cum nu sunt comentate în integralitatea lor relațiile cu Leon Șestov și cu nihilismul iraționalist șestovian. Un plus de înțelegere a atitudinii lui Fundoianu față de suprarealism ar fi adus discutarea unor articole apărute în „Integral” (1927). Celelalte cărți ale lui S. au ca trăsătură comună expunerea didactică. SCRIERI: Crochiuri de istorie literară, București, 1974; G. C. Nicolescu (1911-1967). Studiu biobliografic, București, 1978; B. Fundoianu/Benjamin Fondane
STOLERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289961_a_291290]
-
Radian, Vasile Nicorovici ș.a. În afara poemului satiric Sfatul Domnului Cumsecade (2/1946) și a unor traduceri din József Attila și Robert Desnos, Nina Cassian este prezentă un timp și cu diverse note și comentarii critice, în care ironizează, între altele, suprarealismul și lettrismul, opunându-le, parodic, și un poem propriu în „limba șpargă”. Marin Preda publică un fragment epic, Nepotul, Toma George Maiorescu o nuvelă, Dimineața începe noaptea la 12. Sub pseudonimul S. Fantezian și sub titlul Tenebras la Universitatea din
STUDENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289989_a_291318]
-
au analizat probleme precum: semnificația artelor; cunoașterea artistică; epistemologia cunoașterii estetice; „momentul calitativ” versus „momentul cantitativ”; avantajele explorării estetice în formarea personalității; critica legendelor, basmelor și povestirilor (critical storytelling); arta secolului XX și raporturile ei cu curriculumul oficial; cubismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul etc. și curriculumul; arta și societatea; arta ca text politic; semnificația artelor și a cunoașterii estetice pentru curriculum și pentru instruire; posibilitatea de a construi curricula centrate pe cunoașterea estetică (aestetic knowing); connaisseur-ul și connaisseurship-ul (cunoscătorul și aprecierea calitativă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în ziarele ieșene. Este semnalat în 1941 de G. Călinescu în Istoria literaturii române.... Colaborator permanent la „Națiunea”, s-a format spiritualicește în cercul lui G. Călinescu. Fiziologia criticii și Istoria literaturii franceze de Albert Thibaudet și De la Baudelaire la suprarealism de Marcel Raymond i-au fost, la începuturile critice, cărțile de căpătâi. Între 1946, când scoate la Editura Fundației Regale pentru Literatură și Artă prima carte, Viața lui G. Ibrăileanu, și 1959, când apare Opera lui G. Ibrăileanu, adică treisprezece
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
în genere), care compun un program deopotrivă estetic și existențial. Temele sunt abordate frontal în Volubilis (1998), o colecție de eseuri, dialoguri și articole de presă. Dar, în virtutea unor afinități elective, ele asigură și substanța volumului despre Gellu Naum și suprarealism - Salvarea speciei (2000) -, o „ficțiune critică” realizată sub forma unui mozaic de citate, rezumate, comentarii, amintiri și dialoguri, unde, fără a emite pretenții de istoric literar, P. mizează pe o cunoștere empatică a poetului. Totuși, pe lângă pasajele memorialistice sau pur
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
sau pur ficționale, sunt de notat tentativa autoarei de a disloca vechile poncife suprarealiste (dicteul automat, hazardul obiectiv, umorul negru etc.) prin reabilitarea unor noi teme (plictisul, solitudinea, senzorialul, corporalitatea, copilăria), precum și prin aflarea unor punți stabile de contact între suprarealism și postmodernism. În primul său articol cu caracter programatic (Sensul poeziei, astăzi, 1987), P. își definește propria formulă poetică. Măcar în teorie, aceasta este consonantă cu postmodernismul optzecist (dialogism și plurivocitate, eterogenie și simultaneitate, mimesis și autenticitate), deși nu fără
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
opere. SCRIERI: Xilofonul și alte poeme, București, 1990; Pauză de respirație (în colaborare cu Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Marius Oprea), București, 1991; Juventus, București, 1994; Exuvii, București, 1997; Noapte sau zi, Pitești, 1998; Volubilis, Pitești, 1998; Salvarea speciei. Despre suprarealism și Gellu Naum, București, 2000. Ediții: Gellu Naum, Calea Șearpelui, introd. edit., Pitești, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Marea plictiseală, RL, 1990, 15; Florin Manolescu, Un debut exemplar, LCF, 1990, 9; Codrin Liviu Cuțitaru, Starea de „plicty”, CRC, 1990, 19
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
1998, 307; Mihai Dragolea, Din interes pentru viață, VTRA, 1998, 4; Iulian Băicuș, Corpuri și litere, RL, 1998, 27; Codrin Liviu Cuțitaru, Femeia textuală, „Timpul”, 1999, 2-4; Bucur, Poeți optzeciști, 186-193, 230-232; Grigurcu, Poezie, II, 303-312; C. Rogozanu, Critică și suprarealism, RL, 2001, 14; Carmen Mușat, Gellu Naum, Simona Popescu și jocul de învăluiri-dezvăluiri al poeziei, „22”, 2001, 587; Manolescu, Lista, I, 420-423; Caius Dobrescu, Inamicul impersonal, Pitești, 2001, 28-32; Pop, Viață, 302-306; Mircea A. Diaconu, Egografii - literalmente și în toate
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
sărbătoarea unei răni.” O abordare mai sistematică - și, fatalmente, mai didactică - se întâlnește în Avangarda în literatura română (1990). Teza rămânând aceeași, accentul cade acum pe radiografia limbajelor și nu a autorilor. Odată delimitate compartimentele (precursorii, dadaismul, constructivismul, futurismul, integralismul, suprarealismul, „marginalii”), comentariul se desfășoară pe trei niveluri: discutarea manifestelor (de unde se deduce o posibilă suprastructură retorică ce urmează a fi verificată prin confruntarea cu textul literar), descrierea poeticilor individuale și o foarte aplicată analiză de text. Fără a fetișiza obiectul
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Nicolescu, îl prezintă pe poet în cadrul avangardei literare românești, de la debutul în „Alge” și de la colaborarea la publicații de stânga la momentul suprarealist, inclusiv opera scrisă în limba franceză. O secțiune a studiului fixează locul lui Gherasim Luca în contextul suprarealismului românesc (Gellu Naum, D. Trost, Paul Păun ș.a.) și îl raportează la manifestările europene similare, la tematica și inovațiile, la obsesiile congenerilor. SCRIERI: Corabia lui Ghilgameș, București, 1990; „La Dialectique démoniaque”. Le Parcours roumain de Gherasim Luca, Paris, 1995; Le
RAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289119_a_290448]
-
de dispute și controverse decât un concept pe deplin clarificat, fixat și general acceptat. Nu este considerat un curent artistic și/sau literar cu identitate și cuprindere relativ clar definite - cum au fost simbolismul, parnasianismul, dadaismul, letrismul, constructivismul, expresionismul, chiar suprarealismul -, și nici o modalitate estetică cu desfășurare istorică mai amplă, ca romantismul ori realismul. E mai degrabă un stil cultural atotcuprinzător, ca barocul, de pildă, ba chiar un concept prioritar filosofic, interesând situarea ontologică și gnoseologică a omului în postmodernitate. Acest
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
considerat un „debut semnificativ” de I. Negoițescu, deși criticii de la „Scânteia” și „Scânteia tineretului” îl acuzaseră pe tânărul poet de lipsă de originalitate și talent. Apropiat de poezia lui Gellu Naum și de scrisul altor avangardiști, R. va practica un suprarealism moderat, diafan la prima vedere, populat de „corbi albi”, de un „diavol îmbrăcat în alb” etc., culoarea albă desemnând până și atitudinea rebelă și nonconformistă: „Casa avea de mult două intrări/ fiecare începea cu una/ până să le înveți pe
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
tineretului”, 1968, 5866; Florin Manolescu, „Geraldine”, RL, 1969, 51; I. Negoițescu, Sebastian Reichmann și limbajul poetic, TMS, 1970, 3; Radu Enescu, „Geraldine”, F, 1970, 6; Sebastian Reichman în dialog cu Mariana Marin, CNP, 1990, 45, 46, 49; Ion Bogdan Lefter, Suprarealism, suprarealiști..., CNP, 1992, 12; Bogdan Dumitrescu, Test de lectură, RL, 1993, 37; C. Rogozanu, Mic regal poetic, RL, 2000, 20; Gheorghe Grigurcu, Feeria libertății, RL, 2000, 26; Nicolae Manolescu, C’ești copil?, OC, 2001, 85; Constantin Abăluță, Scalp dureros, OC
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
dezmorțindu-se alene // în alcoolul adierea și țărâna/peste piciorul și talpa / lângă pieptul unei vulpi în corsaj de muselină / tu singur știi cum se recheamă calmul în preajma / în fața plăpândei contemplații”. S-a afirmat că P. ar fi practicat „un suprarealism fără metodă” (Ion Buzera), observație totuși contestabilă, deoarece suprarealiste ar fi, la rigoare, doar elementele de stranietate și abaterile față de o logică expozitivă comună, curentă în poezia modernistă „cuminte”, poeta posedând de fapt ceea ce se poate numi o metodă: confesiunea
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
momentului, romanul a putut părea pe cât de răzleț, pe atât de remarcabil. Posibile afilieri ar putea fi depistate față de filonul abisal și vitalist din romanele lui Nicolae Breban, ca și, mai evident, față de estetica onirismului și, în consecință, față de procedeele suprarealismului pictural, în special în versiunea cultivată de Magritte, cu a cărui creație romanul comportă afinități frapante. Romanul Agata murind este psihologic și analitic, dar nu după rețetele tradiționale, ci e un text extrem de atent lucrat, recuperabil și în cadrele esteticii
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
intensă activitate de traducător. Dintre numeroasele premii literare care i s-au decernat, trebuie amintite cele ale Uniunii Scriitorilor pentru poezie (1964, 1969, 1980) și pentru întreaga activitate literară (1986), precum și Premiul Academiei Române pentru poezie (1975). Reprezentant de marcă al suprarealismului românesc, alături de Virgil Teodorescu, Gherasim Luca, Sașa Pană, Ștefan Roll, Paul Păun și Geo Bogza, N. este autorul unei opere de o remarcabilă bogăție și consecvență stilistică, în care procedeele retorice, viziunea lirică și chiar ideologia literară a poemelor de
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
târziu. Drumețul incendiar (1936), placheta de debut, se situează sub semnul nonconformismului și revoltei, calități care, alături de asocierile verbale șocante și violențele de limbaj, dau măsura - sau, mai degrabă, lipsa de măsură, excesul și originalitatea cultivate cu orice preț - proprie suprarealismului ca școală literară. Încrâncenat și imun la orice idealism, poetul „pipăie chiloții străvezii ai istoriei”, denunțând lipsa de substanță a gloriei și promițându-și ca, ajuns pe culmile celebrității, să-și păstreze întreg spiritul nihilist, fluturându-și „ciorapii împuțiți lângă
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
și Lautréamont, dar trece peste limitele estetice ale maeștrilor, cerând în mod total abolirea lucidității [...]. E un poet inteligent, uneori prea inteligent ca să poată atesta senzațiile directe în poezie. Și apoi, purificarea cuvintelor prin magia cuptorului împrumutat de la alchimiști conduce suprarealismul său spre onirismul paradoxal lucid, spre o nevoie firească de ocultizare. EMIL MANU SCRIERI: Drumețul incendiar, cu trei calcuri de Victor Brauner, București, 1936; Libertatea de a dormi pe o frunte, București, 1937; Vasco da Gama, București, 1940; Culoarul somnului
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
pref. Nicolae Balotă, București, 1970; Gérard de Nerval, Fiicele focului, București, 1974. Repere bibliografice: Virgil Teodorescu, „Drumețul incendiar”, „Meridian”, 1936, 10; Pericle Martinescu, „Drumețul incendiar”, SDM, 1936, 5; Paul Scorțescu, „Medium”, ORT, 1945, 8; Perpessicius, Opere, XI, 103-104; Vladimir Streinu, Suprarealismul - școală neliterară, „Semnalul”, 1946, 1280; Oarcăsu, Opinii, 98-103; Papu, Luminile, 75-80; Piru, Panorama, 128-131; Doinaș, Diogene, 72-78; Raicu, Structuri, 198-203; Andriescu, Disocieri, 95-103; Poantă, Modalități, 204-208; Cristea, Un an, 44-48; Petroveanu, Traiectorii, 119-126; Ciobanu, Critica, 46-52; Crohmălniceanu, Literatura, II, 433-440
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
și „tatăl” freudian, VR, 1995, 3-4; Pop, Pagini, 47-52; Dicț. analitic, I, 62-64, 328-329, III, 20-22, IV, 429-430, 484-486, 556-558, 646-648; Bucur, Poeți optzeciști, 17-19; Dicț. esențial, 549-551; Grigurcu, Poezie, II, 197-208; Ghițulescu, Istoria, 209-213; Simona Popescu, Salvarea speciei. Despre suprarealism și Gellu Naum, București, 2000; Gellu Naum, RL, 2001, 40 (semnează Constanța Buzea, Gheorghe Grigurcu, Adela Greceanu, Nora Iuga, Ioana Pârvulescu, Simona Popescu); Manolescu, Lista, I, 39-41; Ion Pop, Gellu Naum. Poezia contra literaturii, Cluj-Napoca, 2001; Popa, Ist. lit., I
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
Este perioada în care pictează acuarele suprarealiste destinate ilustrației de carte. Unul dintre ultimii suprarealiști români, alături de Sașa Pană și Gellu Naum, N. pregătește, în 1937, cu ajutorul celui dintâi, placheta Spre țara închisă în diamant, care cuprinde poeme de un „suprarealism halucinant” (G. Călinescu). Poezia de început a lui N., ale cărei imagini sunt în maniera lui Ilarie Voronca („Nopțile se desprind din pătulul cerului ca hulubii”, bunăoară) și împrumută reflexe argheziene, este expresia trăirilor unui franciscan în spirit („Sînt fratele
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
coapte / Pentru cei flămînziți de Liniște și Adevăr”). Totuși, un întreg arsenal avangardist histrionic își găsește locul aici: umor negru, absurd, ironie parodică (În viteză, Undeva, o călătorie). Odată cu Metamorfoze poemele își precizează intenția și își asumă integral asocierea cu suprarealismul, iar în dicteul oniric nu lipsește inserția de realitate brută, ceea ce devine și mai evident în versurile din Spre țara închisă în diamant. Specială este înclinația spre asocieri imagistice insolite, cu apeluri la strategii ludice de invenție lingvistică, ceea ce la
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
literaturii, termeni ca onirism, oniric, onirist etc. au fost și sunt folosiți destul de frecvent, dat fiind că visul și raportarea, în variate feluri, la vis au alimentat, în diferite epoci și în felurite chipuri, literatura (în mod deosebit romantismul și suprarealismul au „utilizat” consistent visul, de pe platforme estetice și „tehnice” diferite). În sens larg, onirică este o creație literară inspirată de sau asemănătoare cu visul. În literatura română însă termenul a dobândit un înțeles precis, desemnând o formulă literară - considerată uneori
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]