1,328 matches
-
dezvoltare intraductală diseminează de-a lungul ductelor. Toate cazurile dezvoltă metastaze intrahepatice în stadiile avansate. Metastazele limfoganglionare sunt întâlnite mai frecvent decât in cazul carcinomului hepatocelular. Diseminarea pe cale sanguină este tardivă si interesează în mod special plămânul, apoi oasele, glanda suprarenală, rinichii, splina și pancreasul [1]. Clasificarea TNM și stadializarea propuse de Uniunea Internațională Împotriva Cancerului și Comitetul Unit American pentru Cancer (UICC/AJCC) în ediția a șaptea are trei capitole referitoare la căile biliare. Acestea sunt ducte biliare intrahepatice;ducte
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92152_a_92647]
-
principiile de tehnică „no-touch” [51]. De asemenea, în prezența unei tumori voluminoase sau a unei inflamații perihepatice severe, mobilizarea hemificatului drept este dificilă, putându-se produce incidente hemoragice prin lezarea venei hepatice drepte, a venei hepatice drepte inferioare, a venei suprarenale sau a venelor ce drenează lobul caudat în vena cavă. Pentru a evita aceste incoveniente, a fost adoptată tehnica hepatectomiei drepte prin abord anterior. Prin acest abord, după realizarea disecției la nivelul hilului hepatic, cu secționarea arterei hepatice drepte și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Beuran, Ionuț Negoi () [Corola-publishinghouse/Science/92142_a_92637]
-
verticală celei transversale. În serviciul nostru se preferă abordarea transperitoneală prin incizie clasică pe linia mediană, deoarece oferă cea mai facilă abordare în cazul unei aorte „dificile”. Ateroscleroza aortică extinsă până aproape de emergen a arterelor renale poate necesita clampare temporară suprarenală pe durata endarterectomiei, aspect ce necesită adesea extinderea cranială a inciziei, facil de realizat în cazul unei incizii xifo-pubiene. Anastomoza proximală poate fi atât termino-terminală, cât și termino-laterală, cea din urmă putând lăsa artera mezenterică inferioară i arterele iliace interne
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Lucian Iacob, Viviana Aursulesei, Livia Genoveva Baroi () [Corola-publishinghouse/Science/91952_a_92447]
-
metastazelor la distanță (fig. 219). După limfoganglioni, sediile cele mai comune de metastazere la distanță sunt peritoneul și ficatul. Ocazional au fost raportate și diseminări la nivelul pleurei și plămânului [48]. Locuri de metastazare mai neobișnuite sunt pancreasul, rinichii, glandele suprarenale, osul, creierul, tiroida, țesutul celular subcutanat, sânul, inima, pielea și chiar mușchiul [49-52]. APRECIEREA REZECABILITĂȚII TUMORII Prezența metastazelor hepatice, peritoneale, limfoganglionare la distanță (interaortocav), extinderea prin contiguitate la nivelul duodenului (fig. 213, 216 și 219), pancreasului, colonului, afectarea confluentului ductelor
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Corina Radu () [Corola-publishinghouse/Science/92174_a_92669]
-
superioare. Progresia tumorală și invazia parenchimului funcțional determină instalarea insuficienței hepatice, cu icter, encefalopatie, coagulopatie, sângerări mucoase, apariția infecțiilor bactecteriene. Tumora prezintă extensie loco-regională cu adenopatii hilare și peripancreatice, invadarea hemidiafragmului drept, carcinomatoză peritoneală și metastaze la distanță: plămân, pleură, suprarenale,creier, os. În stadiile terminale, în care procesul tumoral înlocuiește peste 50% din masa hepatică cu invazie vasculară și simptomatologie sistemică decesul se produce în câteva săptămâni prin insuficiență hepatică acută, metastaze în organele vitale și cașexie neoplazică [6,7
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92128_a_92623]
-
superioară a ficatului, fornixul gastric, unghiul splenic al colonului și splina (fig. 8.8-8.11). Posterior și medial diafragmul are raporturi cu bursa omentală, pancreasul, duodenul, vasele pancreatice și lanțul ganglionilor simpatici, iar postero-lateral (la nivelul spațiului retroperitoneal) cu glandele suprarenale și polii superiori renali. MIJLOACELE DE FIXARE ALE DIAFRAGMULUI Diafragmul prezintă următoarele tipuri de mijloace de fixare: mijloace de suspendare, mijloace de ancorare și mijloace de susținere [6]. Mijloacele de suspendare sunt reprezentate de totalitatea formațiunilor anatomice care acționează pe
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92115_a_92610]
-
6-a până la a 11-a) și artera subcostală irigă zonele periferice ale diafragmului;e. arterele diafragmatice inferioare (dreaptă și stângă) sunt primele ramuri ale aortei descendente abdominale și se distribuie feței abdominale a diafragmului, esofagului abdominal, cardiei și glandelor suprarenale (fig. 8.12). La vascularizația pilierilor diafragmatici participă primele două artere lombare și arterele stâlpilor diafragmatici (care se desprind direct din aortă). Vascularizația venoasă a diafragmului este reprezentată de venele diafragmatice superioare, venele pericardofrenice, venele musculofrenice, venele intercostale VI-XI
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92115_a_92610]
-
1-2 cm de la periferia diafragmului. Inervația vegetativă este asigurată de fibre simpatice care sosesc la diafragm din plexul solar și intervin în păstrarea tonusului și troficității mușchiului. O serie de fibre nervoase provenite din plexul frenic participă la inervația glandelor suprarenale, ficatului, colecistului și venei cave inferioare. ACȚIUNILE DIAFRAGMULUI Diafragmul este principalul mușchi inspirator, având un rol foarte important în ventilația pulmonară. Cupolele diafragmatice se contractă și coboară în inspir, determinând creșterea dimensiunilor cavității toracice și expansiunea către caudal a bazei
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92115_a_92610]
-
oaselor scurte și plate. Limfopoieza este asigurată de ganglionii limfatici, nodulii limfatici din submucoase și corionul subseros, plăcile lui Peyer, inelul amigdalian și splină. Țesutul reticulo-endotelial se găsește în toate organele hematopoietice ( măduva osoasă, organe limfatice ) ca și în ficat, suprarenală și hipofiză, și, în mai mică măsură, în tot țesutul interstițial al organismului. 1.3 Structura organelor hematopoietice Măduva roșie a oaselor, limfoganglionilor și splina, au o structură fundamentală asemănătoare dacă ne referim numai la elementele lor componente, ce asigură
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
necunoscuți, într-un anumit teritoriu al țesutului sanguin, apare proliferarea malignă a unei clone de plasmocite, proliferare care își are originea în zonele în care există în mod normal focare de plasmocite: măduvă osoasă, ganglioni, ficat, splină, pancreas, rinichi, stomac, suprarenale, pericard, pleură. Ea poate rămâne mult timp localizată și, în acest caz se numește plasmocitom solitar (medular sau extramedular). După un timp boala diseminează fie sub formă de tumori multiple (mielom multiplu), fie sub formă difuză (plasmocitoză malignă difuză). În
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
este secretat de hipofiză se descrie o creștere: normală, aiaantismul (hipersecreție STH) sau nanism hipofizar (hiposecreție STH). - Hormonii tiroidieni influențează metabolismele proteice și pe cele minerale. - Hormonii secretați de timus asiaură procesele de creștere până la pubertate. - Hormonii secretați de alandele suprarenale intervin în metabolismul bazal, în cel al apei, protidic, alucidic și cel al mineralelor. - Hormonii sexuali favorizează dezvoltarea masei musculare și a forței. 3. Factorii patoloaici (îmbolnăvirile) ce survin în perioadele de creștere și dezvoltare opresc sau încetinesc aceste procese
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
ei poate induce alterarea sensibilității la insulină și deci contribui la insulinorezistența din hiperparatiroidismul primar. În hiperparatiroidismul secundar nu s-a evidențiat un efect direct al parathormonului asupra secreției de insulină și toleranței la glucoză (12). IV. AFECTIUNI ALE GLANDELOR SUPRARENALE SINDROMUL CUSHING Sindromul Cushing ca termen generic reprezintă totalitatea tulburărilor clinice, paraclinice, viscero-metabolice și endocrine datorate expunerii prelungite la concentrații excesive de glucocorticoizi, indiferent de etiologia și sursa lor: endo sau exogenă. Cea mai comună cauză a sindromului Cushing este
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
serinei la nivelul subunității β a receptorului insulinic antrenează reducerea activității sale cu 50%. Fosforilarea concomitentă a reziduurilor serinei citocromului P450c17 antrenează creșterea activității enzimei și secundar creșterea sintezei de hormoni androgeni. Prezența citocromului P450c17 la nivelul ovarelor și glandelor suprarenale ar explica astfel creșterea sintezei androstendionului, testosteronului, dihidroepiandrosteronului (DHA) și DHA sulfat. Consecințele insulinorezistenței Hiperinsulinismul reprezintă răspunsul compensator al celulelor β pancreatice la rezistența la insulină. Declinul secreției pancreatice antrenează alterarea toleranței la glucoză și ulterior apariția diabetului zaharat tip
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
creșterea noradrenalinei prin stimularea indusă de trecerea în ortostatism este mult mai scăzută față de normal, ca urmare a scăderii eliberării neurotransmițătorului la nivelul terminațiilor nervoase periferice, ceea ce explică hipotensiunea ortostatică „hipoadrenergică”. 4. Cortizolul Cortizolul este hormonul produs exclusiv în corticala suprarenalei, având ca precursor colesterolul. Secreția sa depinde de prezența stimulatoare a ACTH-ului hipofizar. Timpul de înjumătățire al cortizonului secretat în circulație este dintre cele mai mari, în jur de 1-2 h. În sânge circulă legat de proteinele plasmatice, dar
Tratat de diabet Paulescu by Mirela Culman, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92238_a_92733]
-
în mare asemănătoare cu neoplasmele seroase chistice benigne cu excepția faptului că tind să fie mai mari (diametrul mediu: 10 cm), iar unele, dar nu toate, sunt agresive: a fost remarcată invazia directă a limfoganglionilor, splinei, stomacului, intestinului subțire și glandei suprarenale [2,3,16]. Microscopia Trăsăturile histologice ale chist adenocarcinomului seros ca și ale metastazelor sunt foarte asemănătoare cu cele ale neoplasmelor seroase benigne. Celulele neoplazice sunt uniforme, iar majoritatea chistadenocarcinoamelor seroase nu au o rată mitotică crescută. Ca și în
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
adipos peripancreatic și retroperitoneal. Invazia perineurală este un mecanism obișnuit prin care cancerele pancreatice ajung în aceste structuri și poate precede metastazele dezvoltate în limfoganglionii peripancreatici. Metastazele hematogene apar, în ordinea descrescătoare a frecvenței, în ficat, plămâni, oase și glandele suprarenale. Cancerele pancreatice metastazate în ovar sunt chistice, mari și bilaterale. Ele cuprind suprafața și hilul ovarului și sunt caracterizate microscopic prin nodularitate și un model de creștere infiltrant, dezordonat. Imunocolorațiile cu anticorpi ca CK 7 și 20, SMAD4/DPC4, CDKN2A
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
predominanța durerii impun diferențierea de ulcerul gastro-duodenal, pancreatita acută, pancreatita cronică, ateromatoza arterei mezenterice superioare, arterite abdominale, cancer gastric, tumori retroperitoneale;formele tumorale trebuie diferențiate de o multitudine de tumori abdominale: hepatice, splenice, ale colonului, intestinului subțire proximal, tumori renale, suprarenale, anevrisme aortice [8-13, 85]. Principala problemă de diagnostic diferențial o reprezintă pancreatita cronică. Aceasta poate avea un tablou clinic similar cu al cancerului pancreatic, poate prezenta complicații asemănătoare (icter obstructiv, insuficiență evacuatorie gastrică, tromboza sau compresiunea venei porte, venei mezenterice
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
și metastazare. Adenocarcinomul pancreatic interesează structurile vasculare: vena portă, vena mezenterică superioară, vena splenică, arterele celiacă,hepatică, mezenterică superioară și realizează invazia capsulară și perineurală. În cursul evoluției naturale invadează organele din vecinătate: duodenul, stomacul, peritoneul,vezicula biliară, ficatul, splina, suprarenala stângă. Peste 40% dintre bolnavii care nu au modificări imagistice semnificative au metastaze hepatice, la nivelul omentului și carcinomatoză peritoneală [55]. În cancerul pancreatic local avansat se constată invazia organelor menționate, la care se poate adăuga stenoza duodenală. Comprimarea și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
sindrom genetic cu transmitere autosomal dominantă care se asociază cu creșterea importantă a susceptibilității apariției de cancere cu diferite localizări (risc global cumulativ de apariție a cancerului de 90%). Mai este cunoscut și ca sindromul sarcom, sân, leucemie și glande suprarenale (SBLA). Sindromul se datorează unei mutații a genei supresoare tumorale TP53, care în mod normal intervine în controlul creșterii celulare. Din tabloul clinic fac parte sarcoame cu debut la vârste tinere, cancere de sân precum și alte neoplazii: tumori cerebrale, leucemie
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Marcel Tanţău () [Corola-publishinghouse/Science/92183_a_92678]
-
linkajul observat cu alela MHC-HLA A3. Proteina codificată de gena în cauză are rol în reglarea absorbției fierului în duodenul proximal. Supraîncărcarea cu fier conduce la depozite de fier care apar în celulele parenchimatoase din ficat, pancreas, miocard, mușchi scheletici, suprarenale și hipofiza anterioară. Mecanismul prin care aceste depozite de fier conduc la leziuni tisulare este necunoscut. O posibilă explicație ar fi generarea de radicali liberi și stimularea sintezei de colagen la nivel hepatic. Hemocromatoza secundară apare în contextul unor afecțiuni
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92222_a_92717]
-
poate stabili localizarea subrenală a colului anevrismal trebuie suspectată prezența unui anevrism toraco-abdominal. Ecografia transesofagiană completează echografia simplă (transabdominală) în cazul anevrismelor de aortă descendentă, care interesează și segmentul toracic. Tehnica nu permite însă o bună vizualizare a aortei abdominale suprarenale și a crosei aortice. Necesită o înaltă calificare atât pentru efectuare cât și pentru interpretare. AORTOGRAFIA Arteriografia și cateterismul au evoluat timp de un secol până la tehnicile sofisticate de astăzi. La scurt timp după descoperirea de către Röentgen a razelor X
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
nu mai pot asigura nevoile circulatorii, energetice ale organismului; - Alt mecanism de adaptare, compensator al IC este vasoconstricția periferică, pentru a asigura aportul suficient de sânge organelor vitale (rinichi, ficat, creier), dar se tulbură cu timpul funcționarea rinichilor și glandelor suprarenale și deci reglarea eliminării apei și electroliților [10]. DIAGNOSTICUL INSUFICIENȚEI CARDIACE ETAPE DE DIAGNOSTIC 1. Diagnosticul sindromului de IC (recunoașterea sindromului, precizarea tipului de insuficiență cardiacă: stângă sau dreaptă); 2. Diagnosticul etiologic al IC - adică precizerea cardiopatiei cauzale, a bolii
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
grupate o serie de afecțiuni care implică cele două părți anatomic distincte ale aortei: aorta toracică și aorta abdominală. La rândul ei, aorta toracică este subîmpărțită în trei segmente: aorta ascendentă, arcul aortei și aorta descendentă; aorta abdominală cuprinde segmentul suprarenal și respectiv cel infrarenal (delimitare anatomică în funcție de emergența arterelor renale) [1, 12, 30]. Aorta ascendentă are aproximativ 5 cm lungime, având și ea două segmente diferite: segmentul inferior denumit și rădăcina aortei care se întinde de la nivelul valvei aortice până la
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
peritoneale, rapid însoțite de hemoragie necontrolabilă și colaps circulator [8]. Anevrismele aortei abdominale sunt localizate în special în segmentul aortic cuprins între arterele renale și bifurcația aortei (anevrisme infrarenale), cu toate că la circa 10% dintre pacienți anevrismele pot fi multiple. Anevrismele suprarenale sunt localizate între diafragm și arterele renale fiind întâlnite destul de rar [18]. Etiopatogenia Ateroscleroza a fost considerată ca cea mai comună cauză etiologică [4, 18]. Ateroscleroza aortei poate produce fie leziuni stenotice (localizate de elecție infrarenal) sau dilatații anevrismale, fără
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
localizarea topografică a anevrismului, putând aprecia dimensiunile acestuia cu o acuratețe de +/- 0,3 cm. Limitele acestei metode depind în primul rând de aparatura folosită, variabilitatea interobservator și, respectiv, faptul că ea nu poate fi folosită cu acuratețe în localizările suprarenale. Singură, ecografia abdominală, datorită limitelor inerente nu poate fi folosită pentru strategia de monitorizare și tratament a pacientului, ea neputând oferi detalii despre extensia proximală și distală a bolii, sau a implicării în zona anevrismală a arterelor mezenterice și renale
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]