4,066 matches
-
dantura lui nordbrandt exact scrumiera lui pavese halterele lui musil seringa lui pasolini ochelarii lui joyce cămașa de forță a lui jozsef attila creierul lui blake viorele culese de cornel ivanciuc în curtea securității mustața lui strindberg sutienul simonei weil surâsul cu care constanța buzea poleniza românia literară ceasul lui t.s.eliot furoul furios al rodicăi draghincescu ars de țigări franțuzești conserva de sardele din care vinicius și-a eliberat personajul epave din barca lui raymond radiquet și pantalonii lui
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
înlănțuiți în rime la catafalcul acestui poem. Prevestire O peliculă subțire ca ceața unor inexacte amintiri, pâlpâire domoală la capătul zorilor liziera se tulbură de o boare șerpuitoare din pom în pom uimirea plină de ghinde crude lăptoase verzi ca surâsul primului miel pornit pe podul inocent cu două tăișuri: unul pentru aducerea-aminte și-altul, aidoma, pentru ziua uitării... O transparență de sânge subțire în spaima fiecărui copac ștreanguri roase de vis, franjuri sticloase clinchet de stele-n auz stejarii freamătă
Poezie by Monica Rohan () [Corola-journal/Imaginative/2746_a_4071]
-
ai lui, dar n-a mai reușit: cine a stat în celula lui Lucky Luciano, e drept, citind cu sete, și-a crescut prin azile, sau pe străzile din Litlle Italia, dormind iarna prin stațiile de metrou, nu mai are surâsul copilului, nu-i așa Nunzio? Rodiile de un roșu imperial pe crengile joase și grele, mici candelabre, focuri de bal, dacă ar vrea să-ntindă mâna de fum, spre ele, răscoapte, spre stele, spre Calea de lapte, i-ar îngădui
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
Femeia a privit, o privire cu pîntec și bărbatul se împletici în ierburi înalte, alunecă lungit prin nervii ei destinși, spuse bună seara unor calme figuri, femeia îl aduse înapoi, se lumină - din corpul lui rămase o pulbere în înfloritura surîsului, apoi numai ea, din toate părțile atacată din nou de o lume fără figură *** Și vocile toate, cum vin iubita se lasă altor tărîmuri iubita cumplită cu care se înțelege nimicitorul, iubita cumplită, cînd asasinii sînt plecați în concediu, atunci
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
monedă veche numai bună să-ți rupi dinții în ea poate fi o țigară de foi sau o motocicletă în colțul gurii care duduie până scoate vecinii din minți viața într-un lacăt este pregătită să-și întâmpine sfârșitul cu surâsul pe buze cu o fanfară militară ascunsă în lobul urechii să se bucure de el ca de un somn sub o lupă într-o amiază de vară să-și imagineze lumea cealaltă ca pe un cartier al muților și să
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
cabana înfofolită în mister) Acum părea să asculte alcoolizată sub pături sau chiar să viseze somnolând pe șezlong o muzică veche și pe mutrișoara ei de-o paloare suspectă se putea ghici la lumina unui scăpărat de brichetă masca unui surâs bovaric Poate doar căzuse în ea însăși (de frica tăcerii) acolo pe terasă și-acum domnișora poetă trăgea cu coada ochilor la ploaia albă ce răpăia ca o mitralieră romantică vizavi peste pădurea de brazi în urmă cu douăzeci de
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
fotbal, mă copleșise sentimentul zădărniciei, ce-mi trebuise să-i citesc pe Plotin, Spinoza, Kierkegaard și Nietzsche, ca să-mi încarc biografia cu încă o hibă, neintrată în calcul?, Ťașa încît găsește fiule o slujbă pe măsura înțelepciunii căpătate în facultateť (surîs subtil-ironic) și încă înainte de a mă îndrepta spre ușă și-a înfipt caninii într-un copan pe care l-a scos discret dintr-un sertar ticsit cu acte - declarații, autobiografii, mărturisiri, denunțuri". Nici tentativele de-a intra în viața literară
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
dând aparența de persoană cultă, cu perspectivă asupra vieții și înțelegere a lumii - persoană înfățișată inițiaților ca aparținând unei extinse francmasonerii intelectuale. Se mai întâmplă să întâlnim uneori câte un reprezentant al acestei epoci dispărute, cineva care și-a păstrat surâsul fin, cu subînțelesuri, dezvăluind ambiguu parcă atâtea, având încă acel aer de curtean intelectual care-i adusese avere în tinerețe, pe care își întemeiase apoi viitorul, în nădejdea că o să biruiască lumea. Ah, dar ce dezamăgire! În zadar mai caută
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
un distins incognito, și din locul său de la înălțime privește compătimitor vorbirea obișnuită, pedestră. În viața de zi cu zi, procedeul ironic apare mai ales în cercurile înalte, fiind un prerogativ din aceeași categorie ca bon ton-ul care pretinde surâsul față de nevinovăție și considerarea virtuții ca mărginire, chiar dacă se crede în ea într-o anumită măsură. Aceste cercuri înalte (înțelese astfel, desigur, după ranguri spirituale) vorbesc ironic spre a nu fi înțelese de vulg, așa cum regii și prinții vorbesc franțuzește
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
încercare, ca Sfinxul pe tragicul erou teban: cum se spune... - ne, sutor, ultra... srepidam, pocind dinadins cuvântul, făcându-se că nu știe,... - crepidam! rostesc hotărât, - nu mai sus de sanda, cizmare! - adaug, iar gura sa frumoasă se modifică într-un surâs satisfăcut, - trecui examenul!... Celălalt, mai tânăr, doctorul D. D., din echipa de chirurgi, în care eu i-am spus că îl văd pe Lucifer stând de vorbă cu Isus, tęte-ŕ-tęte, din tabloul pictat în secolul al XIV-lea la Siena
Panduri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11163_a_12488]
-
sau studenți. E vorba de aceia, puțini în tagma de care vorbesc, care s-au învrednicit măcar să termine o facultate și pe care un regim aberant îi punea cu sila la catedră. Peste toate s-ar putea trece cu un surîs dacă, din imensa turmă a țăcăniților cu pretenții literare și venin pe limbă, s-ar ivi măcar un Eminescu. Un autor pentru care doamnele Slavici ale secolului noastru să merite a înfrunta ironiile posterității. Din păcate nu prea sînt semne
Biata doamnă Slavici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11200_a_12525]
-
liberăť, i-a scos pe nas toate premiile și decorațiile. Steaua lui Moni începe a se clătina pe firmament". Pour la bonne bouche, e reprodusă o poezie a lui Virgil Teodorescu din Almanahul literar ^82, care-l vizează pe autorul Surîsului Hiroshimei, rival al suprarealistului realist socialist, ajuns președinte al Uniunii Scriitorilor (unul mai bun decît altul!): Nici nu mă mir// Am auzit nu o dată:/ să-ți fie rușine, măi tată,/ tată nu sînt dar, ce zic/ poate că sînt puțin
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
a fost, după știința noastră, Bujor Nedelcovici. Semnificativ e că nu e vorba de un militant "născut" ca atare, de un spirit preponderent bătăios, de un rebel incorigibil. Aspirația d-sale e, după cum ni se confesează, către seninătatea înțelepciunii, către "surîsul detașat și impasibil", corelat cu concepția budistă și islamistă după care cel ce-a trecut de șaizeci de ani este un om liber. Iată schița unui program de viață: "Ieșirea din evenimentul politic cotidian, din imanentul cultural și necesitatea de-
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
într-unul simbolic, Alexandru George va ajunge la echivalări și inflexiuni relativ surprinzătoare pentru cei care-i cunosc raționalismul critic, tonul mai ,uscat" și ironic al comentariului. Lectorul tras de urechi în primul paragraf al cărții se răzbună printr-un surâs atunci când parcurge următoarele fraze, dorite lămuritoare: ,Pentru cel care poate să treacă cu vederea peste circumstanțe și să scruteze viitorul, statura poetului pe care chiar soarta l-a hărăzit în fruntea celorlalți n-a făcut decât să crească. De aceea
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
de a fi noi înșine dar condamnați să ne căutăm mereu. 1030. Numai dorul poate ști cât de mare poate fi clipă. 1031. Fulgeră-mi uitarea cu amintirea luminii din tine spre a-mi redescoperi ființă pierdută. 1032. Nebunia este surâsul unicului adevăr ce poate exista în această lume. 1033. Nu obosi Cuvântul Lui Dumnezeu cu întrebări despre El și creație fiindcă oricum nu-ți va răspunde. 1034. Alunga depresia, absurdul și deșertăciunea din lume și vezi ce rămâne în locul lor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
nebunia gestului valoros făcut de cel de aproape. Cînd improvizațiile unei petreceri, unei mese, nu erau decît pretext pentru rîs, pentru dans, pentru solidaritate. Insule. Și încercați să vă imaginați că un cîntecel naiv, în care se spune, cu un surîs suspendat în colțul gurii, povestea unei femei înșelată de bărbat, doar o poveste din miile variante posibile - să aibă bărbații chiar atîta imaginație? - în acest cîntecel freamătă energiile debordante ale unei distribuții impecabile. Care joacă pe un text extraordinar scris
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
uitarea și ce ferice-i Moartea! Nu-i sunt frate! Te du, femeie,-n crânguri pe albine, Căci nimeni nu muri-va-n loc de mine: Tu dragoste îmi vei aduce, poate... SONETUL XV Aștept în gară trenul de pe urmă: Surâsul tău a-nzăpezit privirea, Pe streașina uitării plânge firea și gheara depărtării iarăși scurmă... Sunt gata! Prea vitează-mi fu oștirea, Paharnicul neistovirii curmă Tăcerea, cum ciobanul a sa turmă își mână către stele nemurirea. Posac și singur rătăcesc de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de netăgăduită valoare pentru o poezie de înaltă calitate poeților români, și ca un catehism familiarizator cititorului român cu poezia străină. Inovator și modern poate fi considerat și volumul Pâine și Sare, de Ion Gheorghe. în 1957 vede lumina tiparului Surâsul Hiroșimei, de Eugen Jebeleanu, capodoperă a poeziei românești, a așazisului realism socialist, care ar fi putut fi așezată alături de orice operă de valoare a literaturii străine. Cu acest poem, poetul român a arătat că și în România există mari creatori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mult înainte. Cu Moartea Căprioarei, în România nu se naște doar un nou poet, ci și o poezie nouă. Să consemnăm in treacat că Moartea Căprioarei, de Nicolae Labiș, apare în 1954, cu trei ani înainte de poemul de mare suflu, Surâsul Hiroșimei, de Eugen Jebeleanu. Ba, înainte incă și de cele mai multe poezii de suflu modern, înnoitor, ale lui A. E. Baconsky, precum si de cele două poeme de o deosebită rezonanță a ultimului stadiu al realismului socialist: Cântare Omului și 1907, de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Nu știu cum ar suna relatarea în ungurește, limbă mândră și expresivă, dar pe românește ar veni cam așa, - și rog președintele țării, cam dator cu lecturile, dar și pe intratabila, pe formidabila, pe indestructibila doamnă... nu de fier, ci de un surâs,... cu împărțirea dreptății, să mângâie cu privirea acest textișor: , După ce se termina citirea hotărârei, patru arnăuți spătărești intrară în temniță și scoaseră pe nefericitul falit cu capul ras, dezbrăcat până la mijloc și cu mâinile legate una lângă alta cu o
Ungurește 2 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11034_a_12359]
-
și impenetrabilul corp al seminței./ Limbuția pietrei albe, muțenia pietrei negre./ Omul cel tînăr și viguros în hainele sale diurne./ Și trupul său ca o arcă cînd gol intră noaptea în mare./ Chipul sau masca./ Osul sau vălul sau sîngele,/ surîsul sau emoția recunoașterii./ Șoapta sau strigătul bucuriei./ Veșmintele transparente sau șuieratul în somn,/ printre fantasme.// Deodată reflexele spectrale ale aceleiași Clipe,/ ale aceleiași pietre de cuarț ce-ți arde în palmă/ ca o inimă" (Un corp promis). Totuși poetul nu
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
atunci ea este totodată imboldul de a face ceva onorabil cu viața noastră”<footnote Gabriel Liiceanu, Cianura noastră cea de toate zilele, contributors.ro, 29.01.2014. footnote>. Cine o cunoaște pe Luminița Niculescu înseamnă că poate descrie discreția și surâsul îngăduitor. Aflată într-o permanentă preumblare meditativă, prin multe lăcașuri sfinte din România, nu încetează nici o clipă să-I cânte dorul: I-am scris pentru zilele pline și pentru cele deșarte. Am intrat în catedrala cuvintelor și am făcut exerciții
Psalmică reverberare. In: Editura Destine Literare by DANIELA GÎFU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_270]
-
publicitar. La o privire (o lectură) mai atentă, s-a putut constata că unele dintre "marile opere" erau de fapt volume modeste, ambalate, precum produsele fragile, în mult și bun material protector. O dată îndepărtat acesta, cartea în sine prezenta un surâs chinuit, de ficțiune debilă fără șanse de resuscitare. Complet diferită, dar la fel de instructivă, mi se pare situația unor volume apărute în aceeași perioadă, la care raportul dintre forma de prezentare și fondul operei este răsturnat. Numele autorului nu ne spune
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
după 1970 s-a mai prelungit câțiva ani atmosfera de relativ dezgheț ce a caracterizat România în primii ani ai dictaturii Ceaușescu. Între 1970 și 1979 s-au publicat în Italia, în volum separat, extrem de puține traduceri din literatura română: Surâsul Hiroșimei și Poarta leilor de E. Jebeleanu (1970); L. Blaga, Poezii (1919-1943)(în 1971); T. Arghezi, Cuvinte potrivite (1972); Z. Stancu, Ce mult te-am iubit (1974); M. Eminescu, Nuvele și povestiri (1976); I.L. Caragiale, Nuvele și P. Istrati, Kyra
Cum se vede din Italia cultura română by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/10767_a_12092]
-
am zis că nu credeam că să mai întâlnesc pe cineva, prins în vârtejul vieții sociale active, care să îmi spună fără ezitare că e fericit! În semn de prietenie mi-a întins mâinile într-un gest însoțit de un surâs de un surâs fermecător, ca al unui adolescent încântat că e lăudat! Aveam cartea lui în brațe și a dorit să-mi dea pe loc un autograf. I-am spus că voi aștepta când îmi va veni rândul și el
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]