754 matches
-
plecat în explorarea satului, curiozitate de orașean. A plecat singur și a spus că se întoarce repede și cum timpul trecea și noi trebuia să ne întoarcem în oraș, iar Dragoș nu mai venea, m-am hotărât eu și cu surioara lui să mergem să-l căutăm. {tiam că o luase la vale așa că am urmat calea lui, dar ce vale, că nu se mai termina și cu cât mergeam cu atât era mai vale. Am mers noi ce am mers
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cu o voce îmbietoare, acoperind cu razele lui întinderea albastruverzuie, îmbrățișând-o, totodată, cu o căldură firească. La ora prânzului, Marea, construind valuri tot mai mari, întreba din nou: -Soarele atotputernic, nu vezi undeva, pe surorile mele dragi? -Sunt aici, surioară! - striga una dintre ele. Nu mă vezi? Sunt chiar în fața ta, bucata asta de gheață care plutește în apele tale liniștite! -Tu ești draga mea soră, vai ce dor mi-a fost de tine! Lasă-mă să te strâng la
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
se întrebau ele. -Nu mă vedeți, dragele mele? Eu sunt, Iarba de pe faleză! Am venit și eu la întâlnirea noastră. Cât mi-a fost dor de voi și cât mă bucură revederea noastră! -Hai să te cuprind și pe tine, surioară dragă!și Marea trimise alte valuri spre țărm care depășiră buzele mării, nisipul ornamental și mângâiară fiecare fir de iarbă, în semn de iubire veșnică. -Acum, numai a patra soră mai lipsește, strigă Gheața, din brațele mării fremătătoare. -Sunt aici
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
s-o citesc e un roman în care se simte apropierea povestirii, ca un tunet confuz încă, a destinului istoric și a destinului personajelor, un roman care să dea senzația că trăim o răsturnare încă fără nume, fără formă... — Bravo, surioară, văd că faci progrese! Dintre biblioteci a apărut o fată cu gâtul lung și chip de pasăre, privirea fermă de după ochelari, părul bogat și creț, îmbrăcată cu o bluză largă și pantaloni strâmți. Venisem să te anunț că am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu vreo șase luni, uriașul șchiop și glumeț, Matus, misionarul sceptic, terorist și bețiv. Blând, dar neînduplecat în proiectele care amestecau metafore biblice cu o copleșitoare vitalitate laică, pragmatică. Amețeala puerilă și bărbătească si irezistibilă a pierdut-o pe vesela surioară, floarea familiei blestemate, frumoasa frumoaselor și îngerul gata să-și ardă aripile la focul veneticului. Farfurii de porțelan vechi, tacâmuri de argint, grele, pahare de cristal subțire. Decorul sfârșitului. Să-și aducă aminte mereu, cu toții, și nemțoaica proaspăt căsătorită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
recuperarea prin „limbajul mimico-gesticular“, de la un fotograf amuțit, a unei întâmplări vechi și încurcate, despre care Gafton și Marga ar fi putut relata ceva mult mai coerent,probabil? Să pari convins de disponibilitățile Dulcissimei care te ascultă? Un fel de surioară mistică, gata să te ajute cu metempsihoza străbunilor nomazi la dezlegarea vrăjitoriei handicapaților? De parcă, altfel, n-ai găsi și singur drumul spre ușa cu minuni a fugarului, ascuns în cartierul gitan, în dreapta Alimentarei, după centrul de sifoane, în topografia incertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întrebă. Nu, râse fantasma, chiar dacă semănăm, suntem surori la vârste diferite. Acum sunt la vârsta de 42 de ani. Dacă trecutul pare o fantasmă, înseamnă că și eu sunt o fantasmă obiectivă într-un prezent obiectiv. Tu ești altceva, Mioara, surioara mea! Viitorul meu fără de care eu n-aș fi existat. Totul e cât se poate de real. Îi zicem fantasmă, ca să păstrăm convenția. Noi suntem realități materiale care atunci când devin viitor îl încadrăm în fantasmele trecutului. Există și fantasme ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
M1, mâinile de-a lungul corpului, orientare V-E, gratii ruginite lungi de doi metri, una de 54 cm. Fantasma era Mioara la 30 de ani. Căscă, se întinse și spuse cu voce guturală. Mult am mai dormit. Ce faci, surioară? M-ai depășit așa cum nu speram și acum ești cu un picior în groapă. Văd că ți-ai pus rochia de mireasă. Pentru Mitică, nu? L-am căutat, dar lipsește. Pe semne că nu mai are mult, după cum îl știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
decât mine Îmi spunea câte ceva sau mă atenționa asupra vreunui lucru făcut de mântuială. Ce să spun de momentele când mă aflam În fața părinților, Învățătorilor sau profesorilor de mai târziu! În fine, n-are rost să lungesc vorba! Mare pacoste, surioara mea. Nu știam cum să procedez cu ea, deoarece era tare neastâmpărată... Încercam să găsesc vreo metodă care s-o facă să se cumințească. Am tras-o ușor de părul Împletit Într-o codă și legat cu un elastic, șoptându-i
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ce înconjurase întreaga așezare. Vasile, Mitică și Costică au ajuns tocmai la Brașov, aduși laolaltă cu alte peste trei sute de suflete. Erau triști, neputând suporta viața ca de cazarmă, impusă de șefii orfelinatului, neștiind ce soartă i-a fost hărăzită surioarei lor, Măriuca. Degeaba au căutat băieții să scoată ceva de la paznicii și pedagogii că nimeni nu le putea da o lămurire. Vremurile erau potrivnice, iar informațiile lipseau sau ajungeau așa de denaturate încât nu puteai avea nicio încredere. Doar Dumitru
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
o să iei decizia corectă. I-am auzit râsul fals În timp ce se ducea pe patul ei. ― Alisia, știm amândouă care e decizia corectă. ― Decizia corectă pentru mine.... ― Ok, mă Întrerupse ea. Am Înțeles ce vrei. ― Mulțumesc. Deci mă bazez pe tine, surioară? Maria se trânti pe pat, cu capul În pernă. ― Și când mă gândesc că deja Îmi erai datoare. Am râs. O cunoșteam prea bine pe Maria și acest da subtil era tot ceea ce așteptasem. Mi-am apucat mobilul de pe măsuță
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
lui ar putea Însemna ceva bun, indiferent de context. Dar ceea ce simțeam acum era exact contrariul. L-am luat În brațe. ― Alex, era să mă omori! El se smulse din Îmbrățișarea mea cu o privire stranie. ― Ce te-a apucat, surioară? ― Am crezut că nu te voi mai vedea. ― Ceea ce te Îngrijora cu adevărat era că vei fi pedepsită, nu-i așa? Zâmbetul Îmi pieri. Cât de egoistă mă credea? ― Asta era În planul secundar, Alex. Nu ai idee câte griji
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
grijă cartea la loc, sperând ca Maria să nu se prindă că umblasem la ea, miam prins părul Într-o coadă de cal și am coborât. Maria stătea lungită pe canapea, privind În gol. M-am așezat lângă ea. ― Hei, surioară, am spus eu veselă. Cum a mers testul? Maria se uită urât la mine. ― Atât de bine, nu? ― Te urăsc, mormăi ea. ― Hei, nu e vina mea că... ― Răsucești cuțitul În rană! ― Ba nu... Bine. Poate făceam asta puțin. ― Îmi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Era încântată că fiul ei o să ajungă artist. Se chinuia sa facă economii crunte ca să am eu din ce să trăiesc, iar când a fost expus primul meu tablou au venit la Amsterdam să mă vadă tata, și mama, și surioara mea, și mama a plâns când l-a văzut. Lui Stroeve îi străluceau ochii: Iar acum pe toți pereții casei vechi e câte un tablou de-al meu în ramă frumoasă, aurită. Strălucea pur și simplu de mândrie și fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
poate întâmpla oricând. Oricând se pot întâmpla lucruri groaznice. Acesta este lucrul cel mai groaznic. Frica își plimbă trupul mare, gras și sănătos pe niște picioare zdravene. Frica ne-a deocheat pe toți. E cât se poate de adevărat, omule. Surioară, nu încerca să te amăgești... Cât se poate de curând voi păși apăsat chiar în fața fricii. Asta am de gând să fac. Cineva trebuie să o facă. Mă voi opri chiar înaintea ei și îi voi spune: Uite ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mă simt? ... Păi, te înșeli. Sunt impresionat de compasiunea ta (și am nevoie de mult mai multă: am nevoie de compasiune chiar dacă mi se pare așa de greu să-ți arăți compasiunea). Dar te înșeli, frățioare. N-ai priceput nimic, surioară. Ce-i drept, azi-dimineață nu m-am simțit prea grozav. Pe de altă parte, o vizită de nouăzeci de minute la Pepper’s Burger World a rezolvat prompt toată povestea. Am mâncat patru Wallies, trei Blastfurters și un American Way
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care înmugurea între o fată și un măgar. Iat-o zâmbitoare, chiar în clipa când se pregătește să ia în gură scula babană a animalului. Ai! Măgarul nu părea prea înnebunit. — Sper să-ți iasă bani buni din afacerea asta, surioară, am murmurat eu în timp ce ieșeam. Nu arăta rău... În final mi-am rupt 28 de minute prețioase din timpul meu pentru o producție oarecum clasică, în care un cowboy gură-cască servea tacâmul complet, de la antreuri până la desert, pe cheltuiala talentatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vârstă - Iisuse, trebuie să fie ultimul lucru de care mai ai nevoie. Uite aici încă ceva despre fetița care moare la o vârstă fragedă pentru că, după Line, e alergică la secolul douăzeci. Biata copilă... Păi și eu am necazurile mele, surioară, dar nu se compară cu ale tale. Eu nu sunt alergic la secolul douăzeci. Pentru mine secolul douăzeci e un drog. La Aerogara Trei haosul își desăvârșise lucrarea. Lumina și aerul de acolo erau sufocate de lucruri terminale, panică planetară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi-am spus eu în gând, și am netezit o hârtie de douăzeci pe tejgheaua umedă. O mai ții minte pe Martina, Martina Twain? Să nu-mi spui că ai uitat-o. Ce ți-e și cu memoria asta, amice! Surioară, cum e cu aducerile amintite? Ți-ai amintit de ea, în mod sigur. Sunt sigur că da. Noi ne cunoaștem de multă vreme. Problema Martinei e - problema Martinei e că nu-și găsește un glas cu care să fie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
problema ei și iată la ce concluzie am ajuns: toată lumea o face. Și fetele o fac. Preoții o fac și ei. Și tu o faci. (Da, ți-o faci, și câți ani ai? Vino-ți în fire, omule. Ei, hai, surioară, a venit vremea să renunți.) Eu renunț. Tu? În cazul meu, recunosc că e vorba de un proiect pe termen lung, dar provizoriu am declarat drept ilegal materialul vizual pe care l-am achiziționat. Cu asta, bătălia a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
O, repede - ia-mă.“ După pace, am simțit cum se apropie ultima rușine. Dea, viața mea a fost o bătaie de joc. Moartea îmi va fi serioasă. De asta mi-e atât de teamă... Să nu fii ca mine, amice. Surioară, te rog, găsește altă cale. Curând, tu și eu vom înceta să mai existăm. Hai, hai să ne fie puțin frică la amândoi. Dă-mi mâna. Strânge... Decembrie, ianuarie, 1981, 1982 Să vezi ce mi s-a întâmplat. Să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
m-am simțit atât de bătrân ca acum. Și totuși, sentimentul e cât se poate de exact. N-am mai fost niciodată așa de bătrân. Și așa va fi în fiecare dimineață a vieții noastre. Și tu, frățioare. Și tu, surioară. Cum merg lucrurile? Te simți bine... curând mă voi uita în oglindă și voi descoperi că mi-a explodat nasul. Lichenul ăsta bine alcoolizat mi se va întinde pe toată fața ca o cocleală. Apoi energiile interioare vor intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la Roma, unde a absolvit Academia de Arte Frumoase, apoi la Berlin. Începând din 1955 devine cunoscută și apreciată ca artistă plastică grație expozițiilor personale organizate în mari galerii din Europa și SUA. Numită, pentru înrudirea evidentă de viziune artistică, „surioara lui Paul Klee“, a fost răsplătită cu numeroase premii internaționale și cu medalii de aur, argint și bronz. Pentru activitatea ca președintă a Federației Europene Artistice și Culturale Feminine, primarul Jacques Chirac i-a decernat în 1992 medalia de aur
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
stătea ca Papa de la Roma, cu mâna întinsă, să i-o sărute elevii. Care dintre specialiștii în pictura contemporană crezi că te-a înțeles cel mai bine? — Ionel Jianu, un mare critic de artă român stabilit în Franța. Mă considera „surioara“ lui Klee. A scris odată ceva foarte inspirat despre mine. Hai să-ți transcriu cuvin tele lui: „«Care este culoarea vântului?» a întrebat-o un copil pe mama sa. Răspunsul se află în tablourile Ioanei. Ingeniozitatea și spiritul inventiv se
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
profesoară în localitate. Printr-o minune, (pentru că, de la avortul pe care îl avusese în tinerețe, nu mai rămăsese însărcinată) a dat naștere la o fetiță, bucurie pentru toată familia, în special pentru fata lui Alexandru, că mai are o surioară. Gheorghe a murit la un an după ce a născut Frusina: a făcut infarct într-o vară când era la muncă, pe câmp. Inima i-a cedat la cât fusese solicitată în toți anii în care a muncit singur, timp în
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]