2,825 matches
-
personal de scrierile filocalice. Celelalte scrieri de nuanță teologică sau alte scrieri cu caracter duhovnicesc nu știu dacă-l interpelează atât de mult pe omul contemporan cum o face Filocalia. Iar aceasta tocmai pentru că ea exprimă chintesența vieții după care suspină tot omul. Te regăsești în aceste texte, îți găsești eul tău cel mai profund fiindcă Filocalia se constituie ca un răspuns la întrebările Părinților din vechime. Aceștia au ajuns să primească soluții la problemele duhovnicești cu care se confruntau. Răspunsul
INTERVIU CU MITROPOLITUL SERAFIM JOANTA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366824_a_368153]
-
rostogolești lungimea dintre puncte. Amețitor e cercul în care te afli. Tulburătoare stare e copilăria petrecută într-un bocet al străinului care te privește. Umbra groasă leagă pustiul în cădere, crește o mască de indiferență oricui încearcă să înțeleagă cum suspină firea. Încremenite inimi se petrec în acest teritoriu uman. Un înger își spală aripile după ce s-a atins în grabă de o inimă uitată de un destin la voia întâmplării. Autor Dorina Șișu Dublin - Irlanda Referință Bibliografică: Am crezut că
AM CREZUT CĂ EXIST de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366964_a_368293]
-
sub otomani, care blochează accesul pe Drumul Mătăsii. Și ei ținteau să cucerească Europa. Prin urmare, palatele Europei rămân fără mirodenii (piper, scorțișoară etc), esențiale în conservarea cărnii, atunci când nu ai frigider și în aromatizarea mâncării. În plus, prințesele Europei suspina după mătase și pietre prețioase. Aventurierii nu vor sta pe loc: Se caută un drum pe mare către Orient, care să ocolească armata otomană! Genovezul Cristofor Columb are ideea să ajungă în Indii mergând spre vest , pe apă. Toți savanții
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367497_a_368826]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > UITAȚI-VA CUM PLÂNGE DUMNEZEU! Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ne plânge Dumnezeul și suspină Privește Raiul cât e de pustiu Diavolii la moaște se închină Cu chip de mamă, tată sau chiar fiu Se degradează rasa cea umană Creația divină a-nnegrit Păcate omenirea azi emană Am luat-o toți pe-un drum foarte greșit
UITAȚI-VA CUM PLÂNGE DUMNEZEU! de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367579_a_368908]
-
lumii acesteia acrită și larvară, nestatornică în credință, era silită să se unicizeze, să-și particularizeze stările, singură cu ea însăși, în nopțile ce vorbeau între ele în șoaptă, pom înflorit noaptea, curgând din el lumină și gânduri.Șoptea noaptea suspine traversând în vis câmpii și coline, având agățați în plete bănuți vechi, în timp ce sufletul său adăsta un cântec neștiut de nimeni, venit din alte timpuri, din alte zări, din alte lumi îndepărtate. Se trezea din sudoarea visului cu chipul livid
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
doresc ca blestemați să fițiDar, nu ne mai tratați că pe helvețiDac-am stârpi "gândacii" toți odată... IV. UITAȚI-VĂ CUM PLÂNGE DUMNEZEU!, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1472 din 11 ianuarie 2015. Ne plânge Dumnezeul și suspina Privește Raiul cât e de pustiu Diavolii la moaște se închină Cu chip de mama, tata sau chiar fiu Se degradează rasă cea umană Creația divină a-nnegrit Păcate omenirea azi emană Am luat-o toți pe-un drum foarte greșit
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
de durere și-ți mor pe rând coloșii, Te simți ca valul mării izbindu-se de stânci. Eu încă am speranța că tinerii să vină Să vindece un cancer ce s-a întins treptat, Mă simt debusolat când țara mea suspina Și mă gândesc la mâine când azi este ratat. Pentru un colț de pâine ei ne-au vândut cu totul, Din interes meschin am fost amanetați Și ne-au târât în mlaștini și ne-au mințit cu votul, Dușmani de
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
plângi de durere și-ți mor pe rând coloșii,Te simți ca valul mării izbindu-se de stânci.Eu încă am speranța că tinerii să vinaSa vindece un cancer ce s-a întins treptat,Mă simt debusolat când țara mea suspinaȘi mă gândesc la mâine când azi este ratat.Pentru un colț de pâine ei ne-au vândut cu totul,Din interes meschin am fost amanetatiSi ne-au târât în mlaștini și ne-au mințit cu votul,Dușmani de moarte sunt
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
și mormânt Prăpăd au făcut inimi speriate Ajută-ne că am sărăcit foarte Izbăvește și curățește pe noi Scoate-ne din acest blestemat război Să nu ne ducă păgânii în moarte Răzbunarea sângelui vărsat de neam În fața Ta cei ferecați suspină Pe fiii celor morți ruga-i alină Lauda Ta vom vesti din neam în neam Poporul oile pășunii Tale Mărturisi-ne-vom pe orice cale PSALMUL 79 Cel ce vrea pe Israel ia aminte Cel ce șezi pe Heruvimi să
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
deosebit pe părintele lor duhovnicesc - Ioan Arhimandritul!... Au fost multe coroane, multe flori, multe lacrimi pline de recunoștință și (de) nădejde, că părintele s-a mutat de la moarte la viață, acolo unde nu mai este nici suferință, nici întristare nici suspin ci viață fără de sfârșit!... Eu personal, mă simt foarte onorat pentru faptul că am avut fericitul prilej și marea șansă de a-l întâlni și (de) a-l cunoaște pe Părintele Arhimandrit Ioan Iovan - mare personalitate a culturii și spiritualității
PARINTELE IOAN DE LA MAN. RECEA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366957_a_368286]
-
Dumnezeu ceea ce vrei tu, aceasta ar fi o dovadă de egoism, ci trebuie să te rogi să-ți dea ceea ce știe Creatorul că-ți lipsește și îți este necesar. Fiecare clipă petrecută cu Georgia o trăia înmiit când ajungea acasă. Suspina, ofta și zâmbea în somn. Alteori o pierdea prin vis și se trezea ud leoarcă, cu perna mototolită în brațe. Ochii îi erau plini de lacrimi. Multe gânduri puneau stăpânire pe el. Prima lui dragoste adevărată și imposibilă. Când stătea
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
de nevoi și sufletul zbătut în adâncimi de cuget și ... tulburat am fost de semeni când inima mea le ura de fiecare dată bun venit iar unii m-au respins, când nevoia mă trimitea să le cer ajutorul sperat și suspinam, tăcând, zâmbind amarnic și sperând. E noapte, mamă și mi-e rău. Pe scaunul lăsat pe spate îmi strâng durerile în suflet și vreau să mă ridic, dar nu mai pot. În camerele lor copiii mei, măicuță, dorm. Iubita mea
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]
-
în limba turcă până la douăzeci și unu, atâtea pietre câte are șiragul. Călătoria va dura mult. Abia aștept să vin să-mi văd fetița și mi-e tare dor de tine. Vă iubesc mult. Al tău Necula, 18 Ianuarie 1719” „Dragii mei”, suspina și plângea în singurătate Ana. - Iar plânge tânăra mea doamnă! se auzea vocea Berthei, ștergându-i lacrimile. O să vă prăpădiți și gândiți-vă că o aveți pe Iulia. Are nevoie de mamă. De ce nu vă duceți la socrul dumneavoastră? O
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
se topea inima și corpul neînsuflețit al soțului în căruțele care transportau ciumații la gropa comună. Rare erau clipele în care ochii Anei se uscau. „Numai dacă aș obține hrisovul să pot porni în căutarea lor”, gândea de fiecare dată suspinând adânc. Decizia luată, ca după atâția ani să calce pentru prima dată pragul casei socrilor ei, era tocmai dorința de a putea cunoaște itinerarul drumului parcurs de Necula. Inima o trimitea spre cel de care se îndrăgostise din prima clipă
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
pe gânduri, nici nu băgă de seamă când doica intră în cameră. - Doamnă, cele cerute au fost pregătite, se auzi vocea blândă a Berthei. - Mulțumesc, Bertha; își șterse lacrimile luându-și de pe noptiera din dreptul patului o altă batisă și, suspinând, continuă hotărâtă: să mergem. Cu fetița în brațe, doica, alături de Ana, cobora treptele spre sala mare a hanului. O voce de bărbat o opri în loc. Se întoarse, îl privi lung urmărindu-i mișcările în momentul în care tânărul se apleca
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
Toate au fost bune până la un punct, când nimeni nu a mai știut nimic de el și de fiul lui. Nimic, în urma groaznicei ciume ce s-a abătut asupra Turciei. Se întoarse cu fața spre fereastră, își șterse o lacrimă, suspină adânc, după care continuă: - Chiar azi am trimis două epistole către capuchehaia din Istanbul, cu rugămintea de a căuta peste tot, pe unde este posibil, pe nepotul meu Constantin Cristoroceanu. Aștept răspuns la scrisori, Ana. La auzul rostirii numelui său
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
umerii firavi. De ce fusese atât de îndărătnic? De ce nu ceruse să-și vadă propria nepoată, poate singura urmașă a lui Necula? De ce avusese acea atitudine, pe care în adevăr nici nu și-o dorise? Privi portretul soției aflat pe birou, suspină adânc, închise ochii și rămase neclintit, imaginându-și mersul trăsurii ce dispărea în norul de praf. După un timp, se retrase de la fereastră, întinzând mâna să ia paharul cu apă, care se afla pe măsuța alăturată. Paharul se rostogoli, căzu
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
doar de ele, în defavoarea încercărilor și necazurilor. Cel ce nu și-a zidit viața pe temelia credinței, ar putea înclina să creadă că aceasta este, mai degrabă, o „vale a plângerii”, odată ce venim în lume plângând și plecăm din ea suspinând, fie după ea, fie de durere. Povestea vieții fiecăruia dintre noi, privită dintr-o perspectivă pur firească, naturală, are aspectul unei drame cu un sfârșit tragic, un fiasco. Privită din punctul de vedere al credinței, ea este o victorie asupra
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
30 iunie 2011 Toate Articolele Autorului VACANȚĂ LA DUNĂRE Alexandru ș-al lui fiu - Mihăiță cel hazliu - au plecat într-o vacanță plini de importanță. De pe prispa casei vechi ce dă în grădină ei privesc spre Dunăre și-n taină suspină. Mai târziu, au hotărât să se scalde împreună, au luat cu ei merinde, vremea este bună. Dunărea curge în valuri încărcată cu poveri, ea transportă înspre mare șlepuri, barje și vapoare. Apa ei învolburată este galbenă, mâloasă, c-a plouat
VACANŢĂ LA DUNĂRE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367016_a_368345]
-
vraja, pe-nserat mai facem o plimbare, Sub albul lor imaculat îmi furi o sărutare... Dar iată că a răsărit Corabia celesta pe valuri de nori lunecând și stele-i fac orchestră. Efectul albului sublim oniric este-n noapte, Simți puritatea suspinând și-a vântului dulci șoapte. De pe-o alee, la parada, înveșmântate-n roz-bombon magnolii tinere, suave, țintesc al Primăverii tron. Mirificul piersic zâmbește îmbujorat de-atâta șaga, pregnant parfum exala el și le dedică un rondel. Referință Bibliografica: MAGNOLII
MAGNOLII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367040_a_368369]
-
în brațele unei copile, obligată a-l urma în seraiul lui din Istanbul. Abia împlinise cincisprezece ani copila și mai marele oștilor trimise de sultan să facă liniște în această parte a imperiului, o răpise din sânul familiei înlăcrimate, rămasă suspinând la poalele Subcarpaților Moldovei. Din colțul în care era ghemuită, pașa o trase spre el, pe covoarele persane, moi, aduse din Siria. Îi dezveli trupul acoperit cu o cuvertură din mătase albă și, înfometat ca un uliu, se repezi asupra
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
oilor Și la piept o prinde Și cu drag o strânge... Tainic i-a șoptit: Veșnic te-am iubit Și am căutat Lumea-n lung și-n lat Să te regăsesc Căci mult te iubesc! Tu, oița Mea Nu mai suspina Căci te duc acasă Și te fac mireasă Și-ai să ai cu mine Doar zile senine Dar rămâi aproape La curate ape... Glasul să-Mi asculți Prin văi și prin munți Și-am să-ți fiu Păstor Și Ocrotitor
O ALTĂ ”MIORIȚĂ”... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367028_a_368357]
-
TRUP ~ O NOUĂ VIAȚĂ Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Vuietul veșniciei auzit noaptea tăia timpul în două coborât din cer pe pământ împungându-l ca un ac Calea lacrimilor suspină pe cer, Iute ca privirea femeii un sunet subțire îndoi cerul în lumină și întuneric. Dintr-o îndepărtată nostalgie o tristă melodie voia să cârpească viața acolo unde sunetul o sfâșiase în două ... La stânga sunetului era noaptea la dreapta lui
CELĂLALT TRUP ~ O NOUĂ VIAŢĂ de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367125_a_368454]
-
ca să nu mă faceți apoi și hoață și plecați de aici vă rog, dacă credeți că eu mint! Între timp Desire se așezase distrusă și epuizată pe marginea bărcii și privea împietrită în gol, strângând în brațe geanta în neștire suspinând cu greu, cu lacrimile ce curgeau în voie prelingându-i- pe buzele crăpate și pe obrajii învinețiți. Anca, în ciuda supărării ce i-o provocase cu vorbele-i necugetate, simțea că i se rupe sufletul de durerea și umilința acelei femei. A
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
zac înzăpezite iluziile, Îmbătrânesc în brațul ostenit perfuziile. Să-i iert, mă așteaptă toți sorții ce mă abuzară, La geam așteaptă moartea inutil ereditară. Dar insomniile m-așteaptă cu o noimă nouă, Destinul cosmic mă-mparte anticipat în două: Jumătate suspin acasă la noi în grădină, Jumătate înfrânt de dor într-o lume străină. 22.05.17 ... Citește mai mult Suprema așteptareCu mine-am plecat în singurătatea mea aleasăși-n mine îi port calzi, pereții vechi care m-apasă,Și vrăjmașa tăcere
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]