981 matches
-
I cel Mare, părere infirmată de însuși regele maghiar care, într-un act datat 29 august 1359, spune că după 1341 a trimis în mai multe misiuni eșuate pe Dimitrie, episcopul de Oradea pentru a negocia readucerea Țării Românești sub suzeranitatea angevină. Istoricul Constantin C. Giurescu este de părere că întrevederea din 1343 a avut drept scop reluarea relațiilor diplomatice între cele două state, întrerupte în urma conflictului din 1330, precum și purtarea unor discuții cu privire la campania împotriva tătarilor din Bugeac care va
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
domnitorului ce stăpânea de facto aceste teritorii. C-tin C. Giurescu este de părere însă că brașovenii au cerut doar o garanție suplimentară suzeranului maghiar că nu vor păți nimic pe teritoriul vasalului său, Nicolae Alexandru. Voievodul muntean renunță la suzeranitatea ungară în 1359. Până la sfârșitul domniei lui Nicolae Alexandru se pare că nu s-au ameliorat raporturile între el și regele ungar, căci imediat după suirea pe tron a fiului său, Vladislav I, Ludovic îl apostrofează afirmând că a urmat
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
sibiana au înființat localiatea Aidemir , aflată doar la 7 km. de Silistra deja prin 1860-1870. Aici, Eforia Școalelor românești a finanțat școli pentru copiii românilor mocani locali, în condițiile în care acest teritoriu era administrat de Bulgaria, ea însăși sub suzeranitatea otomană. Aceste școli se aflau sub aceeași tutelă ca acele destinate aromânilor din Grecia si Macedonia. După alipirea Cadrilaterului la România, zeci de mii de aromâni, mai ales grămușteni, dar și fărșeroți și pindeni, s-au alăturat mocanilor deja sedentarizați
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
între timp Περδίκκας - Perdikkas). Krustallis este de părere că atât sărăcăcianii cât și un alt trib nomad pastoral din regiune - el al "caragunilor" - erau ambele ramuri desprinse din trunchiul aromânilor (vlahilor). Provincia Valtos s-a aflat pentru un timp sub suzeranitatea Almogavrilor Aragonezi în timpul când aceștia dominau centrul Greciei. Unii istorici (cum ar fi italianul Antonio Baldacci care a călătorit în această regiune) au presupus că unii din sărăcăciani ar ar descinde din acel grup de mercenari spanioli care ar fi
Sărăcăciani () [Corola-website/Science/299729_a_301058]
-
a fost înscăunat Domn în Țară Românească de către sultanul Murat al III-lea, ea a condus țara, în calitate de regenta, timp de șapte ani (între 1577-1583). Era o perioadă grea, plină de intrigi și pretendenți la tron, țara aflându-se sub suzeranitate otomană și domnitorii fiind la bunul plac al Porții Otomane, după cum reiese dintr-o scrisoare trimisă în 24 februarie 1578 de către Doamna Ecaterina surorii sale, Maria Fabrizio, încercând să o convingă să nu vină în Țară Românească: A murit în
Ecaterina Salvaresso () [Corola-website/Science/299777_a_301106]
-
finalul narațiunii iconografice al acatistului Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Lungă să domnie a corespuns, în general, unei perioade de pace, rezultat al politicii extrem de abile a domnului moldovean, care a menținut echilibrul între Ungaria și Polonia. Astfel, recunoscând suzeranitatea lui Vladislav ÎI Iagello - a încheiat tratate de pace cu acestă în 1402, 1404, 1407, 1411 și 1415 fagaduindu-i acestuia sfat și ajutor împotriva oricărui dușman -, Alexandru s-a asigurat de sprijinul Poloniei în fața oricărei încercări a Ungariei de
Alexandru cel Bun () [Corola-website/Science/299080_a_300409]
-
la 15 martie 1412, reprezenta un mare pericol pentru Moldova, fiind primul acord de împărțire a unui teritoriu românesc în sfere de influență. Acordul nu a fost aplicat, datorită faptului că Alexandru și-a onorat întotdeauna obligațiile rezultate din acceptarea suzeranității regelui polon și datorită contradicțiilor polono-maghiare. În calitate de vasal al lui Vladislav ÎI Iagello, i-a acordat acestuia sprijin militar în două bătălii purtate împotriva Ordinului Cavalerilor Teutoni: la Grünwald, în 1410, si la Marienburg, în același an. De asemenea, în timpul
Alexandru cel Bun () [Corola-website/Science/299080_a_300409]
-
succede la tron fiind nepotul de frate al acestuia. A fost în bune relații cu regele Poloniei, Vladislav al II-lea Iagello. În 1387, în ziua de Înălțarea Sfintei Cruci printr-un act omagial făcut la Liov, Petru a recunoscut suzeranitatea acestuia. Petru al II-lea l-a îndemnat și pe Mircea cel Bătrân să încheie o alianță cu Vladislav Iagello, care s-a și încheiat, după negocieri desfășurate între decembrie 1389 și martie 1390 la Radom, Lublin și Suceava, la
Petru al II-lea () [Corola-website/Science/299096_a_300425]
-
Dracul, Alexandru Aldea al Munteniei și de la turci, și-l detronează. Cu tot ajutorul pe care îl capătă de la cumnatul său Vladislav Jagello, Iliaș I este bătut de fratele său Ștefan și fugărit. Noul domnitor moldovean grăbindu-se să recunoască suzeranitatea Poloniei, regele Vladislav nu mai are nici un interes față de Iliaș I,ba îl și închide spre a avea un perpetuu mijloc de constrângere pentru Ștefan. Odată cu venirea pe tronul Poloniei a lui Vladislav al III-lea în 1434, soarta lui
Iliaș () [Corola-website/Science/299117_a_300446]
-
fost, în general, din aceeași familie, theodosieni. Hunii au dominat un teritoriu vast cu o confederație de popoare variate etnic. Unele popoare au fost asimilate de huni, întrucat multe și-au păstrat propriile lor identități și conducători, dar au recunoscut suzeranitatea regelui hunilor. Până la Attila. În timpul domniei unchiului său Rua, hunii au devenit o mare putere, încât Patriarhul Constantinopolului, Nestorie, a deplâns situația cu aceste cuvinte: "Ei au devenit atât stăpâni și sclavi ai Romei". La momentul nașterii lui Attila, în
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
cu cei doi, ce a invocat tocmai argumentul rudeniei și al folosirii unei limbi comune. În 1514, logofătul Tăutu este trimis la Poartă să închine de bunăvoie Moldova, în condiții cvasi-identice cu cele ale Munteniei: autonomie sub toate aspectele,recunoașterea suzeranității otomane și plata unui peșcheș anual. În acest fel, Bogdan scapă de pericolul tătăresc și de alti dușmani, care astfel, deveneau dușmanii Porții. În 1513 Bogdan al III-lea s-a însurat cu prințesa Ruxandra, fiica lui Mihnea cel Rău
Bogdan al III-lea () [Corola-website/Science/299138_a_300467]
-
părăsi Moldova, ajungînd în Transilvania, unde își va întemeia familia. Descendenții lui Ioan Joldea trăiesc și astăzi în județul Bistrița Năsăud (orașul Năsăud și satul Mititei), Oradea, Județul Mureș, Sibiu și Cluj. Prin urmare, Alexandru Lăpușneanu a plasat țara sub suzeranitatea Poloniei, depunând jurământ de fidelitate regelui polonez și obligându-se să-i dea, în timp de război, 700 de călăreți. Această politică dusă de Lăpușneanu față de polonezi a atras asupra lui ura lui Ferdinand, împăratul Germaniei, din cauză că regele Poloniei era
Alexandru Lăpușneanu () [Corola-website/Science/299210_a_300539]
-
și domnitorul român. În același document este menționată reușita misiunii primite de omul de încredere al regelui, comitele Martin Bogár, care fusese trimis în repetate rânduri pe lângă Basarab, dar fără succes. Regele accepta existența politică a noului voievodat în schimbul recunoașterii suzeranității sale. Cu toate acestea, un an mai târziu, Basarab se pare că a rupt relațiile sale cu Ungaria, refuzând plata tributului de vasal. Aceasta a cauzat tensionarea bruscă a relațiilor bilaterale. Un document emis de rege la 18 iunie 1325
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
istoricul. Ideea cooperării efective dintre Basarab și tătari a fost considerată de unii istorici ca rămânând la stadiul de ipoteză. Dar, după ce pe tronul Ungariei urcă Ludovic cel Mare, va lua naștere o ofensivă ungară împotriva tătarilor. Basarab, fiind sub suzeranitate ungară, a fost determinat de împrejurări să-și reorienteze pentru o vreme politica externă. În urma campaniei din jurul anilor 1343-1345 a cucerit de la tătari teritoriul aflat în nordul Deltei Dunării, de la Prut până către Nistru. Această regiune, intrată în stăpânirea lui
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
Românești între 1364 și cca. 1377. A fost fiul lui Nicolae Alexandru și al Klárei Dobokay (care provenea dintr-o familie de nobili maghiari) și frate al voievodului Radu I. este cunoscut și sub numele de Vlaicu Vodă. A acceptat suzeranitatea maghiară, fapt pentru care a primit ca feude Amlașul, Severinul și Făgărașul. Noul voievod va adăuga la titlurile moștenite și pe acelea de Ban de Severin (1368) și Duce de Făgăraș (1369), deși s-a aflat,încă de la urcarea pe
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
ieromonah în deceniile următoare revoluției din cauza invaziei străine și a războiului civil alte mii de oameni au părăsit zona între acestea este situat discul de minimă confuzie de regulă stochează oxigenul pentru a fi transportat mai departe el a acceptat suzeranitatea ungară începe să poarte favoriți pantaloni scurți pardesiu lung pălărie de pâslă și să fumeze pipă cele trei axe carteziene care definesc sistemul sunt perpendiculare două câte două din această căsătorie se vor naște șase copii dar nu va supraviețui
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
teritoriale. Veneția, după multă vreme sub dependență Bizanțului, s-a desprins în secolele XI-XII, evitând și dependența față de Imperiul Romano-German sau de papalitate. Au apărut și alte orașe-state în Italia, Germania și Țările de Jos, dar care continuă să recunoască suzeranitatea germană sau a altor principi teritoriali. Republicile urbane erau lipsite de independența deplină, fiind numiți magistrați aleși, cu titluri cu rezonanță nobiliară sau antică (consul, doge, podestă), precum și de unul sau mai multe consilii. Regimurile urbane erau clasificate în regimuri
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
Cistercienii au locuit lângă oraș, care primise drepturi Magdeburg deși nu avea încă statut de oraș. La începutul anilor 1300, el a trecut de la episcopia Wrocławului la ducele Konrad I de Oels (Oleśnica). Împreună cu restul Sileziei, Oborniki a trecut sub suzeranitatea Regatului Bohemiei, parte a Sfântului Imperiu Roman, în Evul Mediu târziu. Regiunea a fost moștenită de Monarhia Habsburgică a Austriei în 1526 și anexată de Regatul Prusiei în 1742 în timpul Războaielor Sileziene. Orașul a fost administrat în cadrul provinciei prusace a
Oborniki Śląskie () [Corola-website/Science/297933_a_299262]
-
procesul de romanizare și fomarea poporului român. Totuși teritoriul a fost puternic afectat de invazia goților, hunilor, gepizilor, avarilor, slavilor, tătarilor, ceea ce a marcat istoria Moldovei din secolele IV - XII. În 1359 se înființa Țara Moldovei care se află sub suzeranitatea sau influența politică a Regatului Ungar, Regatului Polonez și Imperiului Otoman. În 1775, Imperiul Otoman cedează partea de nord-vest a Moldovei (denumită ulterior Bucovina), Imperiului Habsburgic, iar în 1812, în urma războiului ruso-turc din 1806-1812, partea de est, teritoriul interfluviului Prut
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
rămas doar 21 de case, și în Odrzywół 22 de case. Până în 1795, Opoczno a aparținut din Polonia Mică. În urma Împărțirilor Poloniei, orasul a fost anexat de către Imperiul Habsburgic, iar în 1815 a devenit parte a Regatului Poloniei aflat sub suzeranitate rusă (Congresul Poloniei). La acea vreme, orașul a fost împărțit în districte catolice și evreiești. Populația a fost decimată de epidemii frecvente de holeră, care au revenit de mai multe ori până în 1890. În 1834 a fost recreat județul Opoczno
Opoczno () [Corola-website/Science/297930_a_299259]
-
cedarea a aproape ½ din Moldova, provincia Basarabia. Convenția de la Akkerman (în 1826) și tratatul de la Adrianopol n-a conferit Rusiei nici un drept de suveranitate. Art. 5 al tratatului de la Adrianopol: „Principatele Moldovei și Țării Românești, plasându-se prin capitulație sub suzeranitatea Înaltei Porți, și Rusia garantând prosperitatea lor, își vor păstra toate privilegiile și imunitățile...”" După care, același Karl Marx nu uită să menționeze ceva mai jos că aceste provincii "„s-au veștejit la umbra protecției ruse...”". După 1837, în manuscrisul
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
trei aliați, castelul lui de Gosnes și Fallaisul fiind distrus. Seniorul din Fallais a fost omorât de cei din Huy, timpul neîngăduindu-i să ceară ajutor fraților săi. Fiul seniorului ucis a obținut protecția ducelui de Brabant, cu condiția acceptării suzeranității contelui Guy de Namur peste Gosnes și Beaufort. Alianța cuprindea și Luxemburgul, căci soția lui de Dampierre era Isabela de Luxemburg. Ducele de Brabant a imputat ridicarea asediului în Fallais, iar ca răspuns Liège a atacat nu numai Namur și
Războiul vacii () [Corola-website/Science/298502_a_299831]
-
Norvegiei, în Bătălia de la Nesjar, și în doar câțiva ani puterea sa atinsese un nivel fără precedent în istoria regalității norvegiene. Anihilase toți "regișorii" din sud, zdrobise aristocrația, obligase poporul să accepte creștinismul peste tot în regat, și-a întins suzeranitatea asupra Insulelor Orkney, condusese o expediție de pradă încununată de succes în Danemarca, și reușise să încheie pace cu regele Olof Skötkonung al Suediei prin Țorgnýr Legiuitorul, și pentru câtva timp chiar a fost chiar logodit cu fiica acestuia , Prințesa
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]
-
baza unei sume de bani, astfel cei care votau erau adesea mării proprietari de pământuri, în majoritate conservatori). A fost prima constituție elaborată fără concurs străin și fără aprobare externă, devenind un act de manifestare a independenței, făcând abstracție de suzeranitatea otomană și garanția colectivă a celor 7 mari puteri, oferind totodată cadrul pentru evoluția statului român pe baze moderne și democratice. Constituția din 1866 și-a încetat aplicabilitatea la data intrării în vigoare a Constituției din 1923. DESPRE TERITORIUL ROMÂNIEI
Constituția României din 1866 () [Corola-website/Science/308132_a_309461]
-
împărțit în mai multe emirate mici. În cele din urmă unul dintre acestea, cel otoman, a reușit să le cucerească pe restul. Puterea selgiucizilor a atins apogeul sub Malik I Șah, și atât Qarakhanizii și Ghaznavizii au trebuit să recunoască suzeranitate acestora. Stăpânirea Imperiului Selgiuc a fost stabilit de-a lungul vechilor teritorii sasanide, în Iran și Irak, și a inclus Anatolia, precum și părți din Asia Centrală și Afganistan. Regula selgiucizilor a fost modelat dupa organizarea tribală a nomazilor turci și mongoli
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]