806 matches
-
și restul menajeriei, dintre care unii, lovind și țipând, Îl târâră pe primul bărbat În Încăpere și Închiseră ușa În urmă lor. I-am simțit pe ceilalți prizonieri tremurând de spaimă, dar eu am bănuit că asta era doar ideea tâmpită a caporalului care voia să râdă de noiși, când mi-a venit rândul și mie, am făcut intenționat paradă de mult calm atunci când m-au luat să mă ducă la ușă. Odată ajuns Înăuntru, m-au Întrebat numele și adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
știam prea bine ce urmează. După vreun sfert de oră de liniște, o liniște groasă s-o tai cu cuțitul după vacarmul de până atunci, s-a aprins o lanternă. Erau, evident, Lulu și Bazil, care au început obișnuitele bancuri tâmpite. Unuia i-au uns lentilele ochelarilor cu cremă de ghete. Altuia i-au pus bocancii la nas, cu toți ciorapii murdari pe care i-au putut aduna. Turnau apoi un firicel de apă dintr-un pahar în altul, șoptind persuasiv
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
știu că nu va mai urma viața mea obișnuită din miezul orașului, cu zilnicele certuri cu Delia și zilnicele drumuri cu mașina până la Uniune. N-o să mai apar 114 la televizor la emisiunile literare. N-o să mai scriu nimic, niciodată. Tâmpita trilogie despre Dionisie Rădăuceanu o să rămână doar în două volume, și tot ce regret e că le-am publicat și pe alea. (Dar povestirile mele erau bune, și asta nu mi-o poate lua nimeni.) Ce mai contează? Nevroza mea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
doar când veneau într-un buchet imens, acoperit de celofan, cu o fundă enormă din satin și o felicitare. Mai bine murea decât să se apuce de grădinărit, cu accesoriile alea hidoase - pantaloni elastici, pălării ridicole, coșuri stupide și mănuși tâmpite ca ale lui Michael Jackson. Nu era un look potrivit pentru ea. Și, deși spusese cititorilor Femme în numărul din iulie, cu un an în urmă, că grădinăritul era noul gen de sex, nu vorbise deloc serios. Sexul era sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
depozite, abatoare (unii designeri mai nonconformiști pur și simplu nu aveau limite). Nu se putea să te afli mai în centrul universului nici dacă încercai. Bineînțeles, era regulă să te plângi că hainele erau cârpe imposibil de purtat, create de tâmpiți misogini, că darurile nu erau la fel de spectaculoase ca cele din anul precedent, că cea mai bună cameră de hotel era mereu ocupată de Lily Headley-Smythe și că era groaznic de enervant să trebuiască să călătorești până la marginea orașului pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
avea de gând să o facă, dar viața trebuie să meargă înainte... Presiunea începe să te apese? Jack venise și se așezase pe biroul ei. Ea era jignită de o asemenea afirmație. Nu, e doar, știi tu, oftă ea, celebrități tâmpite. —Tu nu renunți niciodată, spuse el cu o admirație care ar fi putut fi fotografiată. Ai nevoie de ceva timp liber? Ce zici dacă mâncăm sushi la prânz? Fac eu cinste. —Aș vrea eu. Cuvintele i-au ieșit din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
simțit că eu și cu domnul Foc ne împrieteneam. I-am întins mâna și i-am urat: — Noroc să nu câștigi. Lee îmi strânse mâna și replică: — Și ție la fel. Kay se uită la noi ca la doi copii tâmpiți. Mi-am atins borul pălăriei în semn de salut, apoi m-am îndepărtat. Kay mă strigă: — Dwight! M-am întrebat de unde-mi știe adevăratul nume. Când m-am întors, mi-a spus: — Ai fi foarte arătos dacă ți-ai aranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lauri culege acuzarea dacă porcăria asta ajunge vreodată în instanță. Millard izbucni în râs. — Istețule, vrei să zici că șeful tău ar fi tăinuitor de probe? M-am gândit că exact asta făceam și eu. — Mda, și pe deasupra un ticălos tâmpit și grandoman. — Touché, spuse Millard și-mi dădu o foaie de hârtie. Locurile pe unde-și făcea Betty veacul. Restaurante și baruri din zona Wilshire. Poți să te duci singur sau împreună cu Blanchard. Nu mă interesează. — Mai bine m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lăsă pe scaunul din spatele biroului și se zgâi la harta prinsă de perete, fără să vadă străzile și râurile. Duncan Nicholson. Uitase complet că-l lăsase să stea În celulă și să transpire. Își sprijini fruntea de teancul de declarații. — Tâmpit, zise el În teancul de hârtii, tâmpit, tâmpit, tâmpit... Cineva ciocăni la ușă și el sări În sus. Declarația din vârful teancului zbură pe podea. Se aplecă să o ridice când ușa se deschise și Înăuntru se strecură agenta Watson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zgâi la harta prinsă de perete, fără să vadă străzile și râurile. Duncan Nicholson. Uitase complet că-l lăsase să stea În celulă și să transpire. Își sprijini fruntea de teancul de declarații. — Tâmpit, zise el În teancul de hârtii, tâmpit, tâmpit, tâmpit... Cineva ciocăni la ușă și el sări În sus. Declarația din vârful teancului zbură pe podea. Se aplecă să o ridice când ușa se deschise și Înăuntru se strecură agenta Watson. — ' Neața, domnule, zise ea, apoi observându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la harta prinsă de perete, fără să vadă străzile și râurile. Duncan Nicholson. Uitase complet că-l lăsase să stea În celulă și să transpire. Își sprijini fruntea de teancul de declarații. — Tâmpit, zise el În teancul de hârtii, tâmpit, tâmpit, tâmpit... Cineva ciocăni la ușă și el sări În sus. Declarația din vârful teancului zbură pe podea. Se aplecă să o ridice când ușa se deschise și Înăuntru se strecură agenta Watson. — ' Neața, domnule, zise ea, apoi observându-i expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
harta prinsă de perete, fără să vadă străzile și râurile. Duncan Nicholson. Uitase complet că-l lăsase să stea În celulă și să transpire. Își sprijini fruntea de teancul de declarații. — Tâmpit, zise el În teancul de hârtii, tâmpit, tâmpit, tâmpit... Cineva ciocăni la ușă și el sări În sus. Declarația din vârful teancului zbură pe podea. Se aplecă să o ridice când ușa se deschise și Înăuntru se strecură agenta Watson. — ' Neața, domnule, zise ea, apoi observându-i expresia continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a lui Logan ne-ar scoate mațele și și-ar face din ele jartiere. La subsol, Logan și Insch o găsiră pe Isobel MacAlister Însoțită. Iubițelul ei cu păr lins pierdea vremea pe-acolo, În stilul lui obișnuit, efeminat și tâmpit. Trei studenți la medicină stăteau În picioare cu carnetele de notițe pregătite. Toți interesați și nerăbdători să afle cum să procedeze la tranșarea unui băiat de patru ani ucis. Nici măcar nu-l privi pe Logan când Îi adresă un salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pierdu În cele din urmă răbdarea. Își trânti pumnul pe masă, făcând să danseze teancurile de hârtie, și vru să știe ce mama naibii credea Logan că face? Un copil lipsea și el nu putea decât să se joace jocuri tâmpite? Fața Îi sclipea roșie ca sfecla, cu scuipatul sărindu-i arcuit În luminile fluorescente ale camerei de anchetă, atacând prima țintă care i se oferise de la dispariția copilului MacCreath. — Ăăăă..., spuse Watson când Insch făcu o pauză ca să respire. Inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nu cât trebuie, ci cât vreau eu“, „?“, „O mie de lei“, „Da, domn Preda“, „Da, dar o mie de lei curați, nu 996 de lei și 50 de bani“, „Da, domn Preda“, „Lasă, că-i cunosc eu pe contabilii ăia tâmpiți, ce inventează tot felul de impozite“, „Vă plătesc maxim, am asigurări“, mint eu ca nu cumva să se răzgândească. „Dar ia mai bine să văd revista asta, că n-am văzut-o de mult“, fac fețe-fețe; În graba venirii, uitasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din întâmplare uriașa de 300 de kile de carne la trei centimetri de nasu’ lor. Pe naiba. Păi, va trebui s-aștepți un pic, Stacey, îmi zic ele, după ce reușesc să le fac să-mi scrie numele pe listele lor tâmpite și așa mai departe. Sau: E urgent, Stacey? Pentru că mai așteaptă câțiva și s-ar putea să dureze. Sau ceva de genu’ ăsta. — Mda, e urgent, îmi vine să le zic, deci ce bine că m-ați întrebat imediat, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și mai aspru decât o auzisem vreodată. I-a șoptit și ea ceva, apoi au mai râs amândoi, enervant și neliniștitor, zgâlțâindu-se pe canapea din cauza istericalelor copilărești. După o vreme și după mulți „vai de mine!“ și „aoleu!“, râsetele tâmpite se potoliră și Crystal își scoase un șervețel din buzunar, îi mototoli un colț și-și șterse delicat machiajul de sub ochi, acolo unde începuse să-i curgă puțin. — Acum, redevenind serioase, iubito, cum stai cu indigestia? Ți-e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sigure. — Recondiționate? Șase locuri? Sigure? Asta-i tot ce au fost în stare să găsească nenorociții ăștia, iar noi le încredințăm viețile noastre? Lui Emmy nu-i mai trebuiau nici trei minute ca s-o dea în trăsnet de idee tâmpită și să ia următorul avion înapoi spre New York. Leigh nu terminase de citit. — Stați așa. Uite aici și o fotografie. Prinsă cu o capsă pe spatele orarului de zbor era imaginea surprinzător de clară a unui avion. Un avion foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cititoarelor. Adrianei i-a luat doar o după-amiază să compună jumătate de duzină de eseuri (cine s-ar mulțumi numai cu unul?), misive cu titluri de genul “Sex da, dormit nu” sau “Încercam doar să fiu prietenoasă și alte scuze tâmpite”. Era foarte convinsă că împărtășise din înțelepciunea ei cu greu dobândită, păstrând în același timp un ton simplu și amuzant, atunci de ce naiba insistase Elaine să se întâlnească cu ea? Mai precis, de ce nu sunase încă nimeni de la biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
readucă pe Emmy la realitate. — Oh, scuze. Doar că Adriana tot zicea de câteva săptămâni — poate chiar luni — că tu te culci cu Jesse, iar eu tot ziceam că nu. Eu o țineam sus și tare că e cea mai tâmpită idee cu putință. Cum adică, doar ești logodită cu Russell, ce Dumnezeu— Emmy se opri în mijlocul propoziției și se lovi cu palma peste gură. — Scuze, Leigh. Îmi pare rău, n-am vrut să spun asta. Leigh ridică din umeri. — Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Politehnizare este un mare specialist În lagăre de rulmenți. A fost maistru la Bârlad. Stai cu Demeșco În curte la pândă. Așteptați să vină șoarecii la momeală. Minute În șir. Momeala rămâne neatinsă. Vă plictisiți cu magnetul În mână. Cam tâmpită invenția lui Demeșco. Mâncați niște dude necoapte după care beți apă de la cișmea. Îi povestești că În Ilarie Chendi unde ai stat Înainte aveai o cișmea la fel ca a lui și aveai și dud care făcea dude negre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
frumoasă tipă din orașul ăsta și el, nimic. Și să nu-i zică el țărănoi prietenului vostru, că În fond și la urma urmelor e tot din Valahia, tot „cantacuzin” ca și el, și să nu-ți zică ție ardelean tâmpit că i-ai arătat un copac singuratic și i-ai spus că parcă e din Claude Lorrain, deși se ascunde În asta un soi de logică a busolei, nord și sud. Greu de contrazis o busolă. Sătul de atâta piper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În Edgware. Poa’ să trec să dreg flotoru’ după ce-i tund tufișu’ lu’ madam Goldberg. Ruby ar fi putut fi gata la timp dar, tocmai când ieșea din duș, sună Fi ca să-i spună să deschidă televizorul: —E un talk-show tâmpit În reluare, dar discută dacă femeile gravide ar trebui sau nu să-și facă griji dacă se Îngrașă. E și un doctor de la St. Luke, așa că m-am gândit că te interesează. Ruby deschise televizorul din telecomandă și se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
corpul dedat la vin. — Și eu din când în când... Acum seamănă cu un copil. — Întotdeauna cu aceeași sau le schimbi? — Cum se nimerește. — Și unde te duci cu ea? — În mașină. — De ce te duci? — Ca să mă rog. Ce întrebare tâmpită! Râde și ochii i se strâng de tot. Nu este o întrebare tâmpită, Manlio, îți dai seama prea târziu, în timp ce privești o turistă care trece îmbrățișată de un gigant în bermude. Acum ai o expresie amară. Mai târziu, îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un copil. — Întotdeauna cu aceeași sau le schimbi? — Cum se nimerește. — Și unde te duci cu ea? — În mașină. — De ce te duci? — Ca să mă rog. Ce întrebare tâmpită! Râde și ochii i se strâng de tot. Nu este o întrebare tâmpită, Manlio, îți dai seama prea târziu, în timp ce privești o turistă care trece îmbrățișată de un gigant în bermude. Acum ai o expresie amară. Mai târziu, îi spun că nu e adevărat, că nu umblu la curve. El se supără, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]