2,191 matches
-
București, 1985, 215-218, 464-467; Petru Manoliu, Petre Bellu are cuvântul!, RP, 1934, 4977; Al. Robot, Un debut: Petre Bellu, RP, 1934, 4981; C. Nani, „Acuzarea are cuvântul”, „Ordinea”, 1934, 508; Al. Robot, Petre Bellu ne povestește cum a ajuns din tâmplar scriitor, RRI, I, partea I, 311-316; Petre Chiricuță, „Apărarea are cuvântul”, „Gazeta”, 1934, 134; D. St. Rădulescu, Petre Bellu, „Apărarea are cuvântul”, „Naționalul nou”, 1934, 88; Vlaicu Bârna, Un scriitor umanitarist: Petre Bellu, „Umanitatea”, 1934, 1; Is.[abela] Sadoveanu, Povestitori
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
, Constantin (12.V.1916, Pașcani - 2.II.2009, Iași), istoric și critic literar, poet, prozator. Este fiul Elenei (n. Nistor) și al lui Constantin Ciopraga, tâmplar. A urmat școala primară și gimnaziul în orașul natal, între anii 1927 și 1932. Din 1933, devine elev la Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, pe care l-a absolvit în 1937. În același an se înscrie la Facultatea de Litere
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
Am înțeles în clipa aceea că Atlantida Charlottei mă lăsase să întrevăd, încă din copilărie, misterioasa consonanță a clipelor veșnice. Fără știrea mea, ele trasau, de atunci, ceva ca o altă viață, invizibilă, de nemărturisit, alături de a mea. Așa cum un tâmplar care fasonează de-a lungul zilelor picioare de scaun sau geluiește scânduri nu observă că dantelele așchiilor alcătuiesc pe jos un frumos ornament, scânteind de rășină, care atrage, prin transparența lui străvezie, astăzi raza de soare intrată pe o fereastră
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
artificiului epic. Una dintre explicații este aceea a asimilărilor lesnicioase : - meșterul arhitect (Manole); - Vodă, care comandă construirea mănăstirii; - mănăstirea (sau casa, cetatea, podul, construcții în jurul cărora se vehiculau astfel de legende); - stihia distructivă; - surparea mănăstirii; - gestul magic al sacrificiului. - meșterul tâmplar (Noe); - Dumnezeu, care comandă construirea arcei; - arca (cu polisimbolismul ei: casă, cetate, templu, „pod peste ape”); - diavolul; - dezmembrarea arcei; - gestul magic al baterii toacei. Dacă ipoteza mea este corectă, putem redeschide dosarul problemei celei mai vechi atestări documentare a unei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este vorba de o arhaică legendă păgână (anilis fabula) (35), contaminată cu elemente biblice (sacrae scripturae coloribus vestitam). Această contaminare însă nu ne împiedică să recunoaștem majoritatea motivelor prin- cipale din legenda tip Meșterul Manole : 1. Dumnezeu cere unui meșter (tâmplar, în variantele populare ulterioare) să ridice o construcție (arca) menită (ca și mănăstirea) să mântuiască ființele. 2. Meșterul se apucă de lucru împreună cu 100 de ajutoare. Acest motiv epic este evident interpolat, fiind rezultatul unei contaminări, pentru că nici în textul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sau cinematografică, adică realitatea omenească trăită corespunzătoare nașterii acestui mediu, cu grandoarea, naivitatea, suferința acestei lupte cotidiene împotriva servituții și abrutizării. Sau, mai bine spus, nașterea saint-simonismului organizat într-o seară de iarnă, în 1831, prin întîlnirea la Paris a tîmplarului Gauny și a librarului Thierry. Comuniunea generală a Familiei saint-simoniste pune la cale propaganda pe cartiere împreună cu șefii de arondismente însărcinați cu instruirea muncitorilor. Într-un cuvînt, reuniunea de tatonare dintre pălărieri, postăvari, legători, ebeniști, mozaicari etc. și vînzătorii de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Catedralei Notre-Dame, a cărei inaugurare a reprezentat un moment crucial. "Deși atât Regele Franței, cât și Episcopul Parisului patronau evenimentul, reprezentând Biserica și Statul, parizienii celebrau Notre-Dame de asemenea ca triumf al capacităților de construcție, sărbătorind sculptorii, sticlarii, țesătorii și tâmplarii care au efectuat munca manuală, precum și bancherii care finanțaseră lucrarea. O a treia parte, Economia, își făcea debutul pe scena civilizației" (Sennett, 1994: 153). Un alt semn este apariția, tot pe la 1250, a celebrei Biblii ilustrate, sponsorizate de regele ce
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
a Ludoșului față de celelalte sate din regiune i-a permis să-și construiască o întreagă rețea comercială și meșteșugărească (Muntean, 1993). În Ludoș au existat de asemenea două mori, ateliere de fierărie, de scărmănat lâna, cazane de fiert rachiu și tâmplari, măcelari, pantofari, cojocari. 2.2.6 Arhitectura Până la începutul secolului trecut casele erau construite din bârne și pământ amestecat cu paie, acoperișul fiind de asemenea din paie. În funcție de perioada construirii lor, se disting trei tipuri de case: casa țărănească veche
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
un tipar deja existent. „Nou” are sens doar prin raportare la „vechi”. Gândirea originală nu poate exista în vid. Ea trebuie să opereze cu un set de obiecte, reguli, reprezentări sau însemnări care există deja. Cineva poate fi creativ ca tâmplar, bucătar, compozitor, chimist sau preot, deoarece domeniile tâmplăriei, gastronomiei, muzicii, chimiei și religiei există, iar rezultatele obținute pot fi evaluate pe baza tradițiilor din domeniul respectiv. Fără reguli nu pot fi excepții, iar fără tradiție nu poate fi noutate. CULTURĂ
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
primii săi cincizeci de tipografi, pe primii săi cincizeci de gravori, pe primii săi cincizeci de aurari, argintari și alți lucrători în metale; pe primii săi cincizeci de zidari, pe primii săi cincizeci de dulgheri, pe primii săi cincizeci de tâmplari, pe primii săi cincizeci de potcovari, pe primii săi cincizeci de lăcătuși, pe primii săi cincizeci de fabricanți de cuțite, pe primii săi cincizeci de turnători și alte câteva sute de persoane din diverse domenii neprecizate aici, cei mai capabili
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
merite acest nume datorită calităților sale dezvoltate, exersate și sublimate... Idealul nu există, nu-l întâlnești niciodată - de unde și căutarea infructuoasă cu felinarul. în schimb, acesta luminează cât se poate de mulți indivizi și cât se poate de multe singularități: tâmplarul, retorul, muzicianul, sportivul, perceptorul, delatorul. Același Platon este victima altei năzbâtii cinice într-o zi când perorează în public și definește - din nou! - omul drept un biped fără pene. Fără să fie descumpănit și fără să renunțe la calmul său
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
selecție teste interviu de selecție curriculum vitae centre de evaluare date biografice validare predictivă concurentă revalidare generalizarea validității integrare în organizație potrivirea cu postul cu grupul cu organizația Capitol 5 TEHNICI ȘI METODE ÎN EXAMINĂRILE PSIHOLOGICE Florin Sava Moto: Numai tâmplarii nepricepuți își blestemă uneltele (Anonim) CUPRINS 5.1. Tipuri de tehnici utilizate în examinările psihologice 5.1.1. Observația 5.1.2. Testele 5.1.3. Chestionarul 5.1.4. Interviul 5.1.5. Focus grupul 5.2. Conduita psihologului
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
elementare făcute în sat, un unchi îl înscrie la școala maghiară de stat din Vințu de Jos. A. fuge însă peste munți, la Caracal, unde e ucenic, apoi calfă în atelierul de tâmplărie al moșului său, Laurențiu Albani. Ca muncitor tâmplar la Craiova, ia contact cu cercurile socialiste și, sub influența lor, parcurge, cu înfrigurarea autodidactului, literatura care circula în aceste medii. În urma unei greve, este expulzat. După un scurt popas la Aiud, pleacă la Budapesta, în căutare de lucru. Integrat
ALBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
, Aurel (25.IV. 1909, București - 16.V.1944, Roman), poet. Este fiul Mariei (n. Spiroiu) și al lui Apostol Marin, tâmplar. Urmează cursurile Liceului „Gheorghe Lazăr” din București. Imediat după absolvire (1928) devine student al Facultății de Litere și Filosofie din aceeași localitate, pentru ca doi ani mai târziu să se retragă din motive financiare; se înscrie la Școala Militară de Ofițeri
MARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288029_a_289358]
-
subordonații. Este vorba de o cunoaștere pusă În slujba realizării obiectivelor stabilite de o elită. Relația descrisă este atât de asimetrică, Încât am putea fi tentați să o comparăm cu cea dintre meșteșugar și materia primă pe care o folosește. Tâmplarul sau zidarul trebuie să cunoască foarte bine materialele inerte cu care lucrează pentru a-și face treaba. În cazul lui Lenin, relativa lipsă de dinamism a materialului modelat este sugerată de conotațiile termenilor „mase” și „proletariat”. O dată adoptate aceste cuvinte
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ILIESCU, Lazăr (27.XII.1887, București - 13.VI.1977, București), poet și traducător. Fiu nelegitim al tinerei Mâli Lăzărescu Gaizer, I. a fost încredințat tâmplarului Joseph Iliescu, al cărui nume îl va purta. După terminarea liceului în orașul natal, I. ar fi urmat cursurile Facultății de Drept a Universității din Iași. Cum însă între 1908 și 1912 se află în Germania, iar în 1912 tipărește
ILIESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
, Paul (6.X.1930, Conduratu, j. Prahova - 11.VII.2002, București), dramaturg. Este fiul Eugeniei și al lui Tănase Ioachim, tâmplar la CFR. Își începe învățătura la Buzău, unde urmează școala primară și cursurile Liceului „B.P. Hasdeu” (1941-1949). Din perioada 1947-1948 datează primele sale apariții ca actor-amator, pe scena Teatrului Popular din localitate, și totodată cele dintâi încercări în domeniul dramaturgiei
IOACHIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
FISCHER, Ludwig Vinzenz (22.I.1845, Reșița - 15.XII.1890, Halle, Germania), publicist și traducător. Provenind dintr-o familie de emigranți germani stabiliți la Reșița (tatăl lui era tâmplar), F. învață meserie în atelierele căilor ferate de stat, în ciuda dorinței mamei sale de a-l îndruma spre preoție. Autodidact, trece prin diverse profesii și slujbe, de la tâmplărie la administrație. Emigrează în Austria, unde se căsătorește cu fiica unui funcționar
FISCHER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287008_a_288337]
-
, Petru Mihai (28.I.1942, Timișoara - 6.I.2005, București), critic și istoric literar. Este fiul Margaretei (n. Fodor) și al lui Mihai Gorcea, tâmplar. Absolvent al Liceului „Sf. Sava” (1959) și al Facultății de Filologie a Universității din București (1964), și-a luat doctoratul în filologie în 1973, cu teza Problematica genurilor în proza secolului 20. Între 1975 și 1978 a fost lector de
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
moral de figura exemplară a lui Onofrei Holbură, mit local care îl bântuie în momentele cruciale, evoluează în lumea „prefacerilor”, populată de reprezentanții a două tabere. El adoptă poziția celor buni: Mihai Ostran, Ilie Vasilisa, Gheghe fierarul, Gheorghe Buliga, „rotarul”, „tâmplarul”, „grăjdarii”, tineri și mai vârstnici combatanți reveniți de pe front, foști membri ai celulelor de partid, acum secretari de județeană, voluntari la Salva-Vișeu, ingineri, directori ș.a.m.d. Personajele negative, schematice, sunt Lela vechilul, colonelul moșier Vindieru, Alfred Schlechter, neamțul odios
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
muncitor forestier. Începe să învețe la Bacău, unde urmează cursul primar (1932-1936) și Liceul „Regele Ferdinand” (1936-1945). Frecventează Facultatea de Drept a Universității din Iași (1945-1948), apoi cursurile Institutului de Literatură „Maxim Gorki” de la Moscova (1949-1954). Între timp lucrase ca tâmplar (1941-1944), dar ocupase diferite posturi atât în presă, cât și în domeniul cultural: redactor la ziarul băcăuan „Luptătorul” (1946-1948), redactor la ziarul „Libertatea” din București (1948-1949). Întors de la Moscova, va fi instructor în cadrul Secției de știință și cultură a Comitetului
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
A.[urel] (29.IV.1921, Godeni, j. Argeș - 20.XI.1983, București), prozator și traducător. Este primul din cei patru copii ai Elisavetei (n. Proca) și ai lui Ion State, tâmplar. Urmează ciclul primar în comuna natală, Școala Normală „Carol I” din Câmpulung, absolvită în 1940, apoi Școala Militară de Ofițeri de Rezervă din același oraș, iar între 1965 și 1970, la București, Facultatea de Limbi Străine, secția germană. Va funcționa
STATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
Tudor, funcționar. După ce urmează Liceul Militar la Iași, absolvit în 1956, Școala Tehnică de Aviație (1956-1958) și Școala Tehnică de Arhitectură (1959-1962), face Facultatea de Filologie a Universității din București, încheindu-și studiile în 1969. În răstimp lucrează ca lăcătuș, tâmplar (1958-1959), conductor arhitect (1962-1965), redactor la „Viața studențească” și „Amfiteatru”. Din 1975 va fi șef de secție, apoi secretar de redacție la „Flacăra”. După 1989 intră redactor la „România liberă”, unde susține rubrica „Dus-întors”, iar mai târziu la „Academia Cațavencu
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
cronica familiei al cărei ultim descendent este Zenovie, amalgamând mărturii, amintiri, opinii și adagii sapiențiale provenind din trei surse principale, cu o serie de afluenți. În același plan cu Zenovie se mai află doi martori și povestitori: tatăl său vitreg, tâmplarul de sicrie Semproniu, și negustorul de antichități Petru Cain, raisonneur-ul istorisirii. În jurul acestui fir epic se țese o plasă de depoziții, relatări, confesiuni, bârfe, impresii, schițând traseul unor destine colaterale - unele memorabile, altele nu - și evocând mediul abrutizant de provincie
URSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
VÂRCIOROVEANU, Maria (1.XI.1930, Ploiești), polonistă, traducătoare. Este fiica Teodorei (n. Stănescu) și a lui Teodor Vârcioroveanu, tâmplar. A urmat școala primară la Ploiești (1937-1941), Liceul „Elena Doamna” din București (1941-1946) și din nou la Ploiești, Liceul „Despina Doamna” (1946-1950). În 1954 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, secția limbi slave, specialitatea limba și literatura
VARCIOROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290428_a_291757]