5,786 matches
-
dureri ușoare În piept. Asta Înseamnă că veți fi și dvs. la bal, nu? Nu aș lipsi pentru nimic În lume. Felicitări, Thackeray, Încheie Bob cu căldură. „Vai nouă“, m-am gândit, „vai nouă!“ Cum a plecat Bob, l-am târât pe Thackeray În foarte modesta toaletă. Era singurul loc În care puteam vorbi fără să fim auziți. Încăperea era atât de nasoală, că pentru iluminat foloseam doar lumânări, ca să nu Își dea seama clienții cât de mult semăna cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
deprimantă a stadionului până la care Lauren, eu, Gerski și Oksana am traversat cu mașina tot orașul, În după-amiaza aceea de sâmbătă. Blocurile cenușii sunt blocuri cenușii, fie că sunt acoperite sau nu de zăpadă. Totuși, plini de emoție, ne-am târât picioarele Încălțate cu cizme solide, pentru zăpadă, de-a latul pistei de concurs, plină de ponei care săreau brusc În lături prin zăpadă și de harnașamente pentru cursă. Când am ajuns, În cele din urmă, la terenul de polo, locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care l-aș tolera e Barry Diller, a glumit Lauren. Își puse brațele În jurul umerilor lui Henri și a oftat, cu o melancolie exagerată: — În schimb Henri ăsta! E atât de drăguuuț! Îl luă pe Henri de mână și Îl târî după ea, prin mulțime. Camille dădu ochii peste cap și oftă. —Camille, nu ai zărit-o Încă pe Marci? am Întrebat-o. — Ia cina cu Pierre, zise. O vor lua și pe Sophia D’Arlan și o să vină mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ca să ia o carafă de vin roșu, răzbate o fulgerare de lumină adevărată. Și Stridie își ițește bărbia peste umărul meu, pe la spate, și zice: — În general, vacile nu mor pe loc, zice. Leagă un laț de gâtul vacii, o târăsc prin abator și, în timp ce zbiară, îi taie de vie picioarele de dinainte și de dinapoi. În spatele lui e o fată dezbrăcată pe nume Stea de Mare, care deschide un telefon și zice: — Biroul de avocatură Dooley, Donner și Dunne. Spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din sine însuși. Se uită la Stridie. Și Mona strigă: — Un pic de atenție, un pic de atenție! E momentul să începem Invocația, zice. Deci, dacă am creat spațiul sacru, zice, putem să începem. Alături, veteranii din Razboiul Civil se târăsc pe drumul spre casă, spre muzica tristă și Reconstrucție. Cu Stridie dându-mi târcoale, piatra pe care o țin în mână s-a încălzit. Și număr în continuare: 11, 12... Mona Sabbat va trebui să vină cu noi. Pentru că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
curge sânge din duș. Ținând în continuare ceaslovul în geam, Helen zice: — Casa cu șase dormitoare din Pender Court. Și Mona zice: — Pender Place! Pender Court e cu mâna tăiată care iese din tocătorul de gunoi și-ncepe să se târască. Întredeschide geamul mașinii și-ncepe să îndese prin fanta îngustă bărbatul și femeia rupți în bucăți. — Confunzi cu mâna tăiată din Palm Corners, zice Helen. Pender Place e cu fantoma de doberman care mușcă. Îl rog pe omul de la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
răsucește și se uită la mine: — Carl? Carl, unde suntem? Vede dulăpiorul de inox, fereastra cenușie, spartă. Mai întâi vede brațul cel mititel și albăstrui. Apoi picioarele. Capul. Și zice „Nu“. — Nu! Nu! Nu! zice Helen, împroșcând cu sânge, și, târându-se printre așchiile ascuțite ale culorilor sparte, cu vocea groasă și încețoșată de la dinții fărâmați, adună toate bucățile. Scuturându-se de plâns în această cameră care pute, plină de fiere și de sânge, strânge din răspunteri spărturile albăstrui. Mâinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de spătarul scaunelor din față. Singură, cățelușa din brațele bătrînei scoate un scheunat scurt, ascuțit, ca un ac înfipt în tăcere. Dezorientat, șoferul acționează pe rînd toate luminile. Nimic. Nici un semn. Farurile sînt moarte. Doar ștergătoarele mai continuă să se tîrască pe parbriz. Cînd se sting și luminile de bord, senzația e deplină ca-n iad: întuneric și zgomot de viscol, ce se infiltrează adînc, de-a lungul oaselor. Cu mîna tremurîndă, șoferul caută într-un lăcaș al bordului, scoate lampa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
numai în capot, desculță să nu facă zgomot, coboară spre magazie. Las' că te ucid eu, pușlamaua naibii șoptește ea aprinzînd lumina, repezindu-se spre cel acoperit cu pătura și-l lovește din plin cu lemnul în timp ce găinile, speriate, se tîrăsc, așa legate de picioare, sub lăzi. Mircea Emil sare ca ars și o imobilizează, răsucindu-i mîinile la spate. Aha, rîde el încet, înțelegînd că a fost confundat am zis eu că tremură carnea pe tine, și-ncă ce carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Un tip crescut prin bîlciuri, trăit la marginea orașelor, un vîntură lume!, n-o să fiu niciodată în stare să donez o sută de mii unui club de divizia B, ca să privesc extaziat cum joacă prost niște hahalere musculoase. M-a tîrît după ea, să-l întărîte pe ăla, s-o vrea din nou, foarte mișto Grig ăsta, îl știu, mi l-a prezentat, un mascul sictirit, americanizat, cu blugi bătuți în ținte, strînși pe corp, anume croiți să-i pună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spate și pe umeri. Apoi m-a părăsit. Ușa compartimentului se legăna în urma lui în balamalele ei imense. Mirosul de vast, rece și motorină al unei ultime stații londoneze distrusese intimitatea din compartiment, ștergând cu totul acele ultime ore. Mă târam pe coate și pe genunchi, vomitând fiere. M-am ridicat în picioare și m-am împleticit spre ușă, trăgându-mi chiloții și pantalonii. Peronul era plin de pasageri ce coborau. Mi se părea imposibil ca nici unul dintre ei să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
puține lucruri. Chiar așa. Treaz și drept, sau în pat, dar nu singur, Bull nu era decât o creatură siderată. Sprâncenele i se încruntau adesea de atâta concentrare, dar gândurile îi erau asemenea unor sportivi decrepiți, suferind de artrită. Se târau, gesticulau și simulau că se ciocnesc, adesea dădeau să se atingă, dar nu izbuteau niciodată. Din pricina efortului, trăsăturile lui cam necioplite (dar plăcute) amenințau să se strângă într-un ansamblu șifonat și nu prea atrăgător. Dar acum, scăldat în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
amintesc din copilărie decât cum mă ducea mama pe șantier. Nu ne lăsau să intrăm, normal. Cică era prea periculos pentru copii, așa că mama îmi arăta cu degetul. La distanță îl vedeam pe el, mic de tot, știi, cum se târa, pe hulă sau pe chilă sau pe ce era aia. Și stăteam și ne uitam la el și, dintr-odată, urma o ploaie de scântei, că asta făcea el, suda. Și mama îmi zicea: „Ăla e tatăl tău, băiete. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fals, ca un impostor. Nu putuse ajunge la Londra decât după câteva ore. Călătoria fusese epuizantă. Din cauza băuturii, a meciurilor de rugby, a sexului contorsionat cu Alan din ultimele trei nopți, Bull abia reușise să urce scările, asta după ce se târâse în sus pe deal de la gura de metrou. Își târșâise picioarele prin apartament și pășise pe holul dinspre dormitor, unde se prăvălise la pământ. Era prea obosit să se dezbrace. Aștepta să se cufunde în uitare. Numai că asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
luminos în evoluția ființei umane. Din păcate, acum, în Irak a fost înfrântă o dictatură, dar nu a câștigat democrația. Nu a câștigat nici măcar civilizația politică, dimpotrivă. De 48 de ore încoace, putem vedea pe diverse canale irakieni care aleargă târând câte o bucată din regimul Saddam: o glastră cu flori de plastic, un fileu de tenis, un fotoliu, o canapea, televizoare, frigidere, anvelope, covoare, ba chiar și câte o ușă smulsă din țâțâni și cărată în spinare. Statuile și portretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
periferia Madridului erau muncitori navetiști, studenți, mici funcționari. Al-Qaida și-a calculat lovitura. Dacă omorau niște politicieni, finanțiști sau militari, populația ar fi reacționat mult mai slab; așa, spaniolii de rând se ridică împotriva Guvernului Aznar, acuzându-l că a târât Spania, alături de SUA, în războiul grotesc din Irak. E de presupus că următoarele lovituri ale Rețelei vor fi îndreptate tot împotriva cetățenilor de rând, chiar a săracilor, pentru a lăsa guvernele proamericane fără suport popular. Dacă se va întâmpla asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
zis „abisal”, așa-zis „disident”, în fapt un pește rotund de apă caldă și nămoloasă, mereu cu gura deschisă, capabil, după caz, să se aplatizeze ca un calcan sau să se umfle ca un guvid, să zboare sau să se târască pe uscat. Indiferent de regimul politic, regimul Crapului Gonflabil este neschimbat: caviar, cultură și căcat, stropite cu champagne. Ca să și-l asigure, Crapul Gonflabil i-a peștit pe toți, dintotdeauna, de la femei până la Ceaușescu, trecând prin literatura română. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mai sparg. Dacă nu, nu.” Toți bărbații cât de cât potenți din oraș o posedă pe Grace ca pe un animal, după ce i-au legat de gât un lanț având la capăt o roată grea pe care trebuie s-o târască tot timpul pe pământ ca să nu fugă. Ca unei leproase, i-au pus și un clopoțel de gât. Dar cel mai ticălos dintre toți este Tom scriitorul. El o minte că vrea s-o salveze, că o iubește, aruncă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Băiuț. Am luat-o prin spatele blocului, prin grădina întunecoasă de acolo. Ceva îmi bubuia înăuntru și făcea ca trenul. Dacă ar fi Migu sau Pipiță să-i întreb unde-s alea două. Nu era nimeni. Eu doar - și mă târam pe burtă peste pământ și frunze de la un copac la altul. Ca un indian. Oricine m-ar fi văzut s-ar fi crucit: un copil singur, târându-se pe burtă de la un copac la altul.) Am găsit râme și furnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-i întreb unde-s alea două. Nu era nimeni. Eu doar - și mă târam pe burtă peste pământ și frunze de la un copac la altul. Ca un indian. Oricine m-ar fi văzut s-ar fi crucit: un copil singur, târându-se pe burtă de la un copac la altul.) Am găsit râme și furnici. Am găsit o bomboană cubaneză roșie. Încă una. Un fraier le pierduse. Înaintam târâș cu două bomboane cubaneze roșii în gură. Uite-i. Mă așteaptă. Nici pomeneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a șters, n-o striga când plângea nici pe maică-sa, nici pe vreo soră Luminița, mârțâia întruna: Mamaieee! Mamaieee! Ah, și ar mai fi ceva care-mi trezește suspiciuni... Dac-ar fi găsit o singură bomboană cubaneză când se târa de la un pom la altul, roșie, galbenă, culoarea nu contează, aș crede totul cu ochii închiși, dar așa, când a găsit două bomboane, de ce nu mi-a păstrat și mie una? Nu e ciudat? Ca să fie limpede cum stau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și eu, de unde se poate vedea că înclinam mai mult spre cea de-a doua. Așa că am supus-o la niște teste ca să ne dăm seama, atunci ori niciodată, cine are dreptate: am fugit în zigzag, apoi invers, ne-am târât pe burtă, am mers în patru labe, ne-am pitit și i-am zis uș: nimic, orice am fi făcut, ne urma peste tot. Avea și viteză. Era un câine rotund. Pipiță însă avea și el dreptate: era totuși o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
după-amiază sau seară, mângâierile acelea care ștergeau într-o clipă orice complicație chinuitoare ca și când nu ar fi existat vreodată, atât timp cât în amintirile mele se strecoară blestemata aia de librărie, spre care, ca un escroc sentimental fără scrupule, aproape că o târam, știind, oho, mult prea bine, că nu-mi va putea refuza niciodată nimic, că e destul să mă arunc pe jos și să urlu ca din gură de șarpe, să dau din picioare și să fac spume la gură, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
arătam cu degetul ferestrele noastre de la patru, din D 13, la bucătărie chiar era lumină, iar el îmi explica enervat că nu locuim acolo, ci în blocul de peste stradă, tot la ultimul etaj și tot pe colțul nordic. M-a târât pe scări până sus, în D 14, nu l-a clintit nici faptul că pe ușă scria Fam. Eretescu, a sunat insistent (parcă vroia să anunțe o inundație) și l-a întrebat pe nenea care ne-a deschis ce caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
apucat să trag cu coada ochiului, să-l văd orbit, începând să se destrame, mugind fioros și parcă tâmp, realizând că nu mai e decât un pas, o clipă, iar Matei mare îl va înșfăca de glugă și-l va târî spre geam, îl va șterge de pe fața pământului ca pe-un gândac mare și negru, Bau-Bau se zbătea deja fără scăpare, în strălucirea clară a becului nu mai părea chiar atât de înfricoșător, putea fi învins, putea fi aruncat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]