864 matches
-
Crăciun. În spatele unei lăzi răsturnate se zărea un sac verde. Îl pipăi răsuflând ușurat: ― Astea sânt ― Ce? ― Măștile de gaze. Se răsuci apoi pe călcâie și bătu ușor peretele: Aici dăm gaură. În colț se vedeau unelte de grădinărit: un târnăcop, o greblă și două lopeți. Dascălii, așezat pe un pupitru vechi de școlar, se juca lovind bilele socotitorului. ― Asta mi-aduce aminte de copilărie... ― Hm, mârâi Scarlat, am impresia că nu trebuie să faci eforturi. Ionescu aprinse o țigară: " Ciudat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Melania se înclină politicoasă. "Te-ai gândit foarte bine, draga mea. Cine nu știe că pe bărbați îi stimulează o picătură de alcool." Scarlat desfundă sticla cu tirbușonul de la briceag și luă o înghițitură lungă. Din pivniță străbătea monoton zgomotul târnăcopului. Florence Miga își prinse tâmplele în mâini apăsîndu-și pleoapele. În curând degetele i se umeziră. * Umbrele li se proiectau pe zid. Dascălu își alungă șuvițele din ochi și începu să rîdă: ― Parcă am fi patru... Inginerul îl privi surprins. ― Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plecat. A doua zi m-a umflat Miliția. ― Te-au turnat ăia? ― Da. La proces, avocatul spunea că sânt nebun, așa, de kiki, dar eu n-am fost de acord. Ieși compromis dintr-o chestie ca asta. Inginerul oftă. Apucă târnăcopul și izbi cu nădejde. Simți o durere surdă în lungul brațelor ca și cum un obstacol solid i-ar fi întors lovitura. Se lăsă în genunchi. Sudoarea i se prelingea pe lângă tâmple, ochii îl usturau. Dascălu se aplecă. ― Ce-i? ― Dă-mi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să-ți vezi visul cu ochii. Fii atent! Avem de străbătut exact 55 de metri. Pe urmă spargem din nou canalul, săpăm aproximativ 40 de cm și ajungem în subsolul muzeului. Cel puțin așa sper. Trebuie să luăm cu noi târnăcopul și o lopată. Dascălu se minună. ― Săpăm stând în coate? ― Asta-i piesa! Îl bătu, zâmbind, pe obraz: Ne descurcăm noi, ai să vezi. ― Sînteți niște proști! Dacă-mi spuneați, făceam rost de dinamită. ― Și aruncai în aer un cartier
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ar fi trebuit să reziști mai mult. Mustățile lui Mirciulică te-au împiedicat." Lăsă să-i alunece câteva lacrimi și întrebă stins: ― Ce s-a întîmplat? Inginerul ținea lampa cu cotul sprijinit în genunchi. Trupul cârnului se zvârcolea mânuind bezmetic târnăcopul. Își simți urechile vâjâind și se opri în panică. "Fluturii mei albaștri... Sânt mulți, minunați... N-au aer... Trebuie..." Apucă brusc masca și trase de ea încercînd să-și elibereze bărbia... Ionescu îi prinse brațul. " Ce vrea să facă?! E
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zorele, departe, pentru totdeauna departe... * Își repezi genunchiul în stomacul cârnului. Dascălu icni și căzu moale pe spate. Inginerul îi fixă masca sub bărbie, apoi îl tîrî eliberând locul. Rămase câteva clipe gâfâind. Sudoarea sau poate lacrimile îl orbeau. Apucă târnăcopul și izbi cu sete. " Trebuie să termin înainte ca idiotul să-și revină." * ― Dă-i un calmant, șopti profesorul. Mi-e teamă de-o sincopă. Doamna Miga își înfipse disperată mâinile în păr. ― Nu știu ce să mai fac! Totdeauna a fost
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Istanbul la Chankiri sub supravegherea soldaților turci. Au fost nevoiți să meargă trei mile pe jos de la gară până În oraș. Până atunci fuseseră tratați decent. Însă În timpul drumului de la gară până În oraș au fost bătuți cu bețele și cu mânerele târnăcoapelor. Vestitul muzician Komitas a Înnebunit În urma celor văzute acolo. Odată ajunși În Chankiri au fost eliberați cu o singură condiție: le era interzis să părăsească orașul. Așa că au Închiriat camere acolo, trăind laolaltă cu localnicii. În fiecare zi, doi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să-l îngroape în fața porții, ca să calce picior sfințit peste el și să se mântuiască. Tot ei, obosiți și vai de capul lor, i-au săpat groapa la picioarele lui Zogru. Au dat zăpada la o parte, au adus călugării târnăcoape și au rupt pâmântul înghețat. După două-trei târnăcoape, Petru a dat de inelul spătarului. L-a văzut imediat și l-a acoperit cu talpa piciorului și, fără să-l privească, i-a spus nea Iscrule, cere-le dumneata o lopată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sfințit peste el și să se mântuiască. Tot ei, obosiți și vai de capul lor, i-au săpat groapa la picioarele lui Zogru. Au dat zăpada la o parte, au adus călugării târnăcoape și au rupt pâmântul înghețat. După două-trei târnăcoape, Petru a dat de inelul spătarului. L-a văzut imediat și l-a acoperit cu talpa piciorului și, fără să-l privească, i-a spus nea Iscrule, cere-le dumneata o lopată la călugării ăștia, până nu se culcă iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
m-am mai speriat, răsucit pe-o parte m-am târât cât am putut de repede, nu-mi păsa că aveam palmele zdrelite, și deodată am auzit din sală că se cânta în cor, despre destoinicii mineri care dau cu târnăcopul în adâncuri, și atunci am mai încetinit, știam că nu s-a dat curentul înapoi, iar dacă suntem șmecheri, putem ajunge la locurile noastre înainte să ia sfârșit cântarea, intrând și noi în cor cu ceilalți, de parcă nici n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
clar grunjii de pământ și straturile de ardezie, și atunci imaginea s-a depărtat, și am văzut că peretele înalt de lut e împânzit de rampe și cărări, că lucrau mulți acolo, un furnicar de oameni, săpând și dând cu târnăcopul și cărând piatră și pământ cu roaba, și s-a ivit o altă imagine în oglindă, și l-am zărit pe tata, era foarte slab, urca pe o rampă, ducând un sac de ciment în spinare, am văzut cum gâfâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
merge, eu tot o s-o ajung din urmă, da, o s-o ajung, și ridicând ranga deasupra capului, am luat-o la goană, după ea, tot mai repede și mai repede și mai repede și mai repede. Csákány, nume propriu, însemnînd „tîrnăcop“ Vasököl, nume propriu, însemnînd „pumn de fier“ PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Regele alb corectat.doc PAGE 123
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fel de fel de obiecte care, în alte condiții, ar fi putut deveni arme veritabile.) Ia, lovește-mă cu ăsta... (Un fier de călcat vechi.) Și cu ăsta... (Un ceaun.) Na-o și pe asta... (O ramă veche.) Na! (Un târnăcop.) Dă în mine! Crapă-mi capul! Dă, mă, M-auzi? MACABEUS (Cu ultimele resurse, intră în joc; lovește ca o păpușă cu încheieturile rupte.) PARASCHIV: Așa, așa... Îi aruncă mereu, în față, obiecte peste care MACABEUS este obligat să calce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să-l luăm, vorba poveștii, dacă n-are ființă pe lumea aceasta? ─ Hmm... ─ Îndrăznesc așadar să te caut, să-ți cer o părere, un sfat chiar... Unde s-ar putea găsi asemenea odor? Știu că pe vremea când umblai cu târnăcopul prin țară, cunoșteai fiecare pafta, fiecare pecete și acoperământ de mormânt și mai știu eu ce, păstrate de la strămoși. Spune-mi, unde să caut? Patriarhia clatină din cap și se uită la mine ca la un căzut din lună, zicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să treacă... Ca s-o las să mă muște o dată de eugenie... Zi-i vrăjitoarei că, pentru ea, țin eu mereu eugenia încălzită... - Cât n-am scurmat eu, bă, la șanțurile Nicoloaicei... de mi-am făcut palmele purulente de la târnăcop și lopată... de mi-am ferfelițit și frumusețe de fluiere ale picioarelor, ca să nu mă doară pe mine în coclender de eugenia ta!... ...Bă, pe noi ăștia, ai ei, de la noi din cartier, ne-a scos într-o dimineață, nașparlia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai bine, ai hali o friptură. Ori dacă vrei să-i faci să se pișe, de frică, în somn, pe copii... Vasăzică s-a desființat Opera. Numai că vezi, acuma, c-o dovedise pe Operă, umbla forțele de producție, cu târnăcoapele belite, să mătrășească și Teatrul Național... Au terminat Teatrul, au trecut la Grădina Botanică. Au culcat Opereta la pământ și i-a arvunit cheresteaua la niște tâmplari. Între timp, niște betoniști vâna ca-n Pampas și împărțise dihăniile de la Circ
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un rahat cu apă rece. Fetișcanele îmbrăcate în rochii de stambă sau poplin mâncau semințe, hohotind șăgalnic la soldații ce se țineau pe urmele lor. Către gară, se ridicaseră prăvălii noi de cărămidă. Acestea luaseră locul vechilor maghernițe, căzute sub târnăcop. Se schimbaseră firmele, pe ziduri se ridicau litere și nume noi. Forfota crescuse. Aici se înțeleniseră câțiva comercianți puternici, care învîfteau banii pe degete: unul Nicolaie Curcuman, de avea fierărie într-o hală rece și înaltă, unde ținea țiglă, tablă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
arși, ca o americă spălată. O zgură murdară, luată de vânt, se așternuse în curtea lor. Locurile arse fumegau încă și peste toată mahalaua plutea un miros încins de cârpă. Înserarea tristă cuprinsese Cuțarida. Pompierii tot nu plecaseră. Loveau cu târnăcoapele în bârnele fumegânde. Zidarii, cu muierile, stringeau trentele scăpate, pe jumătate pârjolite. Fetei îi veni să plângă fără să știe de ce. Trase în piept aerul iute, plin de fum, și intră în casă. - Da unde umbli, fată? o luă la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mă bolovanule, are nevoie de un ciocănar, că-i tânără, măi vită! Numai că tot o să vă lege ceva, o să aveți ceva în comun. Știi ce? O să transpirați la fel, numai că ea cu altul în pat. Și tu, cu târnăcopul în mână. Și-apoi, nici nu îți dai seama cât ține la tine, ea, ocupată cu cele lumești, îți va facilita revederea copiilor, dacă te ajută Dumnezeu să cadă la pârnaie la un loc cu tine. Că asta-i viața
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
forme de expresie. Problema esențială este, pentru avangardiști - și pentru Voronca de asemenea - de a se situa Într-o atare tradiție, a rupturii și Înnoirii deopotrivă, asigurînd dinamica permanentă a sincronizării cu „ritmul vremii”. „Creatorul adevărat și nou sfărîmă cu tîrnăcopul temperamentului său legile cunoscute. Orice artist trebuie să fie aducătorul unor alte principii, scoborînd În concertul de fulgere de pe muntele Sinai cu tablele logicei noi În mîini”, se poate citi În articolul intitulat Gramatică. Iar peste cîțiva ani, Într-una
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mică măsură, reconstrucție de sine și Înnoire a lumii, - Însă sub semnul unei permanente tensiuni. Valoarea imaginației e apreciată, Înainte de orice altceva, În funcție de refuzul, Într-un prim moment, al realului opresiv, al „legilor cunoscute” („creatorul adevărat și nou sfărîmă cu tîrnăcopul temperamentului său legile cunoscute” - scria deja poetul „constructivist”) și al limbajului perpetuat prin tradiție („gramatical”, „logic” etc.). „SÎngerarea imaginației fecunde” - despre care se vorbea În articolul Tudor Arghezi - fierar al cuvîntului, - apărea drept rezultatul unei asemenea Înfruntări a lumii Încremenite
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fie că plouă sau ninge, fie că arșița crapă stâncile, ei așteaptă grâul și vinul nostru, uleiul și carnea noastră. Suntem un pământ sub ocupație, nu avem drepturi și o să avem tot mai puține. Nu sunt de-ajuns furcile și târnăcoapele, e nevoie de puști, bombarde și mult aur spre a-i câștiga pe turci de partea noastră; flota lor e în largul mării, gata să atace la un semnal, dar asta numai după ce au căpătat ce-au cerut. Și de unde
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
aveau și o saltea de paie alături de care erau cotețele găinilor, ale gâștelor și iepurilor sau țineau porcul legat într-un colț; alții aveau un schelet de lemn brut pus lângă vatră și, cel mult, un ulcior. După ușă un târnăcop, lopata, furca, o pălărie ponosită. Vizitele erau scurte, dar reușea să-i îmbărbăteze, să-l facă pe fiecare dintre ei să se simtă important și necesar pentru cauză. Femeile, întorcându-se de la câmp unde dibuiseră ceva cicoare, se aplecau să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și atunci nu avem de unde ști că el există în carne și oase. Dar prostul fudul, nu poate de fel să tacă. Aproape organic, pe el îl chinuiește permanent o imensă și insurmontabilă nevoie de a se exprima. își ia târnăcopul și se plimbă pe Internet, ca pe moșia lui ta-su și, din când în când, se oprește să silabisească și el câte ceva: pe un blog, un articol de ziar etc. Fiind fudul, el are în general impresia că e
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
articol de ziar etc. Fiind fudul, el are în general impresia că e foarte deștept, dar, în particular, atunci când citește ceva, impresia aceasta începe să îl preseze groaznic, îi bate în tâmple, obligându-l să-și dea cu părerea folosind târnăcopul din dotare. Cred că vă amintiți de senzația care o ai când ești balonat și simți că explodezi dacă nu mergi în secunda aia la toaletă? Ei bine, cam așa ceva simte și prostul de internet: că, dacă nu-și dă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]