1,881 matches
-
așeză în capul patului, mulțumindu-i lui Allah că a fost scutit de bătaie, cel puțin deocamdată. Stătu așa până când, după câteva minute, îl auzi pe tatăl lui deschizând ușa apartamentului și ieșind afară, în noapte. Salam își aminti de tăblița antică ce îi aparținuse mai puțin de o zi și își dădu seama, în acel moment, că nu o va mai vedea niciodată. Capitolul 13 Ierusalim, marți, 8.45 p.m. Amir Tal bătu la ușă cu două lovituri vioaie, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
geanta în poală și băgă amândouă mâinile în ea, scoțând tabla de lut care ajunsese la el cu două zile în urmă, la cafenea. Naari întinse mâinile ca să o ia. Într-una din ele ținea învelitoarea, iar cu cealaltă trase tăblița afară. Strigă deodată către fiul său: — Monoclul meu, te rog! Nawaf aduse o lupă de bijutier, pe care Naasri și-o fixă cu îndemânare pe ochiul stâng. Bărbatul mai în vârstă se aplecă asupra mesei, studiind îndeaproape obiectul. Scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
amintiri ale omului. Mesopotamia fusese prima civilizație și toate acele începuturi se aflau aici, sub sticlă, clasificate, etichetate și păstrate în Muzeul Național de Antichități. Primele tipuri de scriere din întreaga lume se puteau găsi la Bagdad, pe miile de tăblițe gravate cu cuneiforme, alfabet vechi de patru milenii. Arta, sculptura, bijuteriile și statuile din timpurile în care abia apăreau, relicve ale epocii Bibliei și ale celei de dinainte, puteau fi găsite la Bagdad. Timp de decenii au stat în lăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
putut s-o facă mult mai repede dacă ar fi avut ajutorul necesar. Se uită la lada de ceai de lângă sulul mare de bandă adezivă. Numai ea reprezenta cam trei luni de muncă grea, solitară. Înăuntru se aflau sutele de tăblițe de lut pe care le strânsese din aprilie 2003. Avea un plan și pentru ele. Nu unul obositor, dar care lua timp. Se uită la calendarul cu portretele prost încadrate ale regelui și ale superbei lui soții, îmbracată după moda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
muchia biroului său de stejar, împrăștiind nisip pe tot covorul. Se uită atent spre ușă, sperând ca nimeni de-afară - angajați sau, mai rău, vreun client - să nu fi auzit sunetul sticlei sparte. Acolo, acoperindu-i palma, se afla o tăbliță de lut. Pe ea erau inscripționate rânduri după rânduri de caractere cuneiforme. Acum era acoperită de nisip lipicios, ca sclipiciul de la petreceri, dar se îndepărta ușor cu peria. O, dragul meu Jaafar, aceste nisipuri de la apa Iordanului sunt perfecte. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
niște vești bune, ca să înveselească apelul. Pentru articolele mai puțin pretențioase avea un plan, o modalitate de a scoate profit mai devreme. Nu, nu era înțelept să intre în detalii la telefon. Dar Henry știa exact unde vor merge acele tăblițe de lut. Și le va duce chiar el acolo. Capitolul 22 Ierusalim, miercuri, 3.14 p.m. —Urăsc presa din țara asta, chiar o urăsc. Uri stătea la fereastră, trăgând perdeaua exact cât să vadă strada de afară. —Hmm. —Sunt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prăvăli printre nori ca o piatră. De data asta însă, teama lui Henry avusese la dispoziție zile întregi ca să se acumuleze, cu mult înainte ca el să se apropie măcar de pista de decolare. În bagaje avea un pachet cu tăblițe de lut - de care decisese să se descotorosească la cinci mii de kilometri de Londra. Nu îi vor aduce o avere - obiectele care puteau să facă asta erau ascunse într-un seif, așteptând o schimbare în climatul politic -, dar măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
oprit la un depozit și a luat mai multă ciocolată decât cumpărase în viața lui, un baton din toate câte există pe piață. A doua zi a stat în biroul din spatele sălii de expoziții și a făcut experimente cu o tăbliță de lut într-o mână și un Aero sau un Twix în cealaltă, încercând să găsească o potrivire perfectă din punctul de vedere al lungimii, lățimii, grosimii și, extrem de important, al greutății. Într-un sfârșit, a dat norocul peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
baton mediu de Whole Nut. Îndepărtă atent ambalajul de hârtie, având grijă să nu-l rupă. Apoi desfăcu staniolul din interior, ca și cum ar fi avut de-a face cu o foiță prețioasă de aur. Scoase batonul de ciocolată și puse tăblița în locul lui. Apoi, lipi de ambele capete ale tăbliței două rânduri de Whole Nut, fiecare rând având trei pătrățele pe lățime. O înveli în staniol și înfășură tot acest hibrid din ciocolată și lut în ambalajul de hârtie. Făcu acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
hârtie, având grijă să nu-l rupă. Apoi desfăcu staniolul din interior, ca și cum ar fi avut de-a face cu o foiță prețioasă de aur. Scoase batonul de ciocolată și puse tăblița în locul lui. Apoi, lipi de ambele capete ale tăbliței două rânduri de Whole Nut, fiecare rând având trei pătrățele pe lățime. O înveli în staniol și înfășură tot acest hibrid din ciocolată și lut în ambalajul de hârtie. Făcu acest lucru cu aproape o sută de batoane, rupând uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trecea a doua oară, îl văzu pe bărbatul din fața monitorului cu raze X răsucindu-se și făcând glume cu colegul lui. Întorsese privirea de la monitor pentru trei sau patru secunde, exact timpul în care s-au putut vedea în întregime tăblițele de lut, ce nu mai erau acoperite acum de calculator ca prima dată. Henry își văzu de drum. În timp ce vecinii lui se uitau la film, Henry rederula necontenit în minte acea scenă, mulțumindu-i lui Dumnezeu, lui Iisus și oricui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acestea, dar pe moment, asta avem. Se aplecă, odihnindu-și un braț pe un fotoliu ponosit de piele, din care ieșea umplutura, ca să ridice o tavă de pe podea. Pe ea, așezate pe patru sau cinci rânduri, erau cele douăzeci de tăblițe de lut pe care i le adusese Henry Blyth-Pullen cu câteva zile mai devreme. În ciuda tonului neîncrezător al lui Aweida, nu erau lipsite de interes - simpla mânuire a unor fragmente atât de grăitoare din trecutul antic îl entuziasma de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Aweida. Vechea înțelegere? Desigur: le traduci pe toate și păstrezi una. De acord? De acord. Aweida își așeză un carnețel în poală și așteptă. Era poziția lui obișnuită, aceea a secretarei care scrie după dictare. Guttman ridică din tavă prima tăbliță, îi simți greutatea mulțumitoare în palmă, nefiind cu mult mai mare decât o casetă cu bandă magnetică. O duse la ochi, ridicându-și ochelarii ca să vadă mai bine textul. Privi caracterele cuneiforme care, chiar și într-un context atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unei consemnări scrise care mergea cu mai bine de cinci milenii în trecut, era pentru el extrem de emoționantă. Ideea că sumerienii își păstraseră în scris gândurile, experiențele, chiar și frivolitățile cu trei secole înainte de Hristos, iar asta chiar aici, pe tăblițe nici mai mari, nici mai impozante decât aceste plăcuțe de lut, era revigorantă. Se imagina în postura unuia dintre acele imense radiotelescoape, aliniate în deșertul New Mexico, ale căror antene uriașe erau primele care recepționau un semnal emis cu milenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
niciodată mai mult de o sută de oameni pe planetă care să poată citi cuneiforme, dar el credea că era o supraevaluare. O luă pe următoarea. Își dădu seama imediat despre ce era vorba din simpla distribuție a semnelor pe tăbliță. Un inventar de obiecte casnice, mă tem, Afif. Pe următorul era același rând repetat de zece ori. —Un exercițiu de școlar, îi spuse palestinianului care zâmbi, notându-l în carnet. Continuă în felul ăsta, așezând tăblițele traduse pe biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
distribuție a semnelor pe tăbliță. Un inventar de obiecte casnice, mă tem, Afif. Pe următorul era același rând repetat de zece ori. —Un exercițiu de școlar, îi spuse palestinianului care zâmbi, notându-l în carnet. Continuă în felul ăsta, așezând tăblițele traduse pe biroul lui Aweida, până când nu rămaseră pe tavă decât șase. O ridică pe următoarea și citi încet cuvintele de început, ca și cum ar fi fost primul rând dintr-un banc. —Ab-ra-ha-am mar te-ra-ah a-na-ku... Puse tăblița jos și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
felul ăsta, așezând tăblițele traduse pe biroul lui Aweida, până când nu rămaseră pe tavă decât șase. O ridică pe următoarea și citi încet cuvintele de început, ca și cum ar fi fost primul rând dintr-un banc. —Ab-ra-ha-am mar te-ra-ah a-na-ku... Puse tăblița jos și îi zâmbi lui Aweida, ca și cum s-ar fi prins de o glumă, apoi se uită din nou la ea. Cuvintele nu dispăruseră. Nici nu le citise greșit. Cuneiformele, din perioada vechiului Babilon, se citeau tot Abraham mar Terah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lipsă de interes era autentică. Îl va ghici imediat pe Guttman. Apoi îi veni ideea. — Deci, vechea înțelegere? spuse, cu gâtul uscat. Pot să aleg una? După cum am stabilit, spuse Aweida. —Bine. O iau pe aceea. Arătă spre a noua tăbliță pe care o examinase. —Scrisoare de la o mamă către fiul ei? — Da. —O, profesore, știi doar că e singura care prezintă un oarecare interes. Restul sunt toate atât de, cum să spun, obișnuite. De aceea o vreau pe asta. Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
următoare. Un tânăr care sosește aici împreună cu expertul lui în artă. E cu siguranță dispus să cheltuiască niște bani. Poate că povestea asta - mama și fiul - îi va stârni interesul. — Atunci spune-i că asta e povestea aceleia. Guttman indică tăblița cu pedeapsa școlarului. —Profesore. Cumpărătorii ăștia verifică singuri astfel de obiecte. Nu pot să mint. M-ar ruina. —Înțeleg, Afif. Dar eu sunt cercetător. Asta mă interesează pe mine din punct de vedere istoric. Restul sunt foarte banale. Era conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ăștia. Câștigăm doar o mică parte din cât scoteam mai demult. Luna asta m-am dezonorat acceptând bani de la un văr din Beirut. Dacă vând asta... —OK, Afif. Am înțeles. Nu vreau să-ți forțez mâna. E în regulă. Luă tăblița care începea cu Eu, Avraam, fiul lui Terah. —O iau pe asta. —Lista de cumpărături? — Da, de ce nu? Nu e o listă rea. Guttman se ridică în picioare, strecurând cât putu de natural, tăblița, în buzunarul hainei. Îi strânse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
forțez mâna. E în regulă. Luă tăblița care începea cu Eu, Avraam, fiul lui Terah. —O iau pe asta. —Lista de cumpărături? — Da, de ce nu? Nu e o listă rea. Guttman se ridică în picioare, strecurând cât putu de natural, tăblița, în buzunarul hainei. Îi strânse mâna lui Afif, dându-și seama în momentul contactului că palma îi mustea de transpirație. — Te simți bine, profesore? Vrei un pahar cu apă? Guttman îl asigură că nu avea nimic, doar că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îl asigură că nu avea nimic, doar că trebuia să ajungă la următoarea întâlnire. Își luă la revedere și se îndreptă în viteză spre ieșire. În timp ce urca scările pieței, întorcându-se spre Poarta Jaffa, ținea mâna în buzunar, încleștată pe tăbliță. În cele din urmă, imediat ce ieși din shouk, dincolo de zidurile Vechiului Oraș, se opri să-și tragă sufletul, gâfâind ca un sprinter care tocmai alergase cursa vieții lui. Simțea că mai avea puțin și leșina. Chiar și în momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ieși din shouk, dincolo de zidurile Vechiului Oraș, se opri să-și tragă sufletul, gâfâind ca un sprinter care tocmai alergase cursa vieții lui. Simțea că mai avea puțin și leșina. Chiar și în momentul acela, mâna îi rămăsese înțepenită pe tăblița de lut din pricina căreia capul începuse să i se învârtă și inima să-i bată mai tare, mai întâi de emoție, apoi de teamă și, acum, de evlavie. În acel moment, Shimon Guttman știa că ținea în mână cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
n-o luă în seamă și se duse direct în biroul său, închizând ușa după el. Dădu la o parte cu brațul o grămadă de fleacuri - camera video, recorderul digital și teancuri de hârtii -, ca să-și facă loc. Scoase încet tăblița de lut pe care i-o dăduse Afif Aweida cu o oră mai devreme. În ultima parte a drumului său o ținuse înfășurată într-o batistă, pentru a o proteja de umezeala mâinilor lui transpirate. Despachetând-o acum, citind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și fu din nou cuprins de fiori. Textul era în babiloniana veche. Asta, se gândi Guttman, se potrivea: era dialectul folosit cu optsprezece secole înainte de Hristos, când se consideră în general că a trăit Avraam. Se uită din nou la tăbliță. Autorul pomenea numele tatălui său Terah și își numea fiii Isaac și Ismael. Se putea imagina că au mai existat și alți Avraami fii ai lui Terah, chiar că au trăit în acea perioadă și în acele locuri. Acești alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]