6,881 matches
-
-i permite să proiecteze, ca în niște oglinzi paralele, oglinzi sparte sau oglinzi retrovizoare - comparabile, poate, cu cele din care e construit Memorialul copiiilor de la Yad va-Shem -, violența atroce, sadică, absurdă, de opresare a ființei, până la aneantizare și replica ei tăcută, interiorizată, transfigurată de o puritate cathartică. Dar, modalitatea ideală de a accede la cunoașterea de sine și a lumii în care trăiește rămâne, pentru Ulpiu Vlad, exersarea visării lucide. În Poetica viselor, de pildă, compozitorul își reamintește și ne reamintește
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
nici nu pun la îndoială. Zice: Să nu-ți închipui că inventez un mod literar de a muri. Moartea nu se inventează. Te rog, Wilson. Vorbește mai încet. Mi-e frică de lilieci, de spioni. Aida, vocile, tăcerile. Furia ei tăcută mă împiedică să închid ochii. Taci, Wilson. Mă acopăr cu ceașaful. E cald și cearșaful e ud. Să audă dintr-un capăt în altul, în El Valle, în La Boca sau în Bahía Negra. Să audă toată lumea. De ce spui asta
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
vorbeam despre literatură. |sta era fără îndoială principalul nostru subiect de conversație tainică. Îmi plăcea să-l ascult pe Wilson vorbind despre ce poate fi și ce-ar fi putut să fie. Literatura ne îndepărta de tărâmul morții. Rămâneam așa, tăcuți, multe ore. Adesea eram eu cea care trebuia să aștept să zic ceva. Frazele lui Wilson aveau mai mult sens. Romanul pe care-l scriu o să aibă precis multe pagini și o să vorbească despre tipurile de bărbați și femei, cunoscute
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
și că nici măcar diferența de fus orar nu a fost luată în seamă. Învinșii de la 19 fac o enormă prostie patinând pe o astfel de realitate, mai alunecoasă decât coaja de banană. Studiile de psihologia maselor arată limpede că majoritatea tăcută s-a supus întotdeauna voinței minorității active. Evident, în cazul de față numai de minoritate nu poate fi vorba, când votul vine din partea a multe milioane de oameni. Dar e dreptul liberalilor să viseze. Dacă nu vor face ei, acum
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]
-
Covaciu suferă de o boală rară - leucemie mieloidă cronică. Este o formă rară a cancerului de sânge care poate avea efecte foarte grave asupra sănătății, dacă nu este ținută sub control cu ajutorul medicamentelor. Din păcate pentru pacienți, este o boală tăcută ale cărei simptome nu ar trimite aproape pe nimeni la doctor. Adriana Covaciu a acordat un interviu pentru în care a povestit cum este să lupți cu boala când timpul îți poate deveni dușman. Vestea că are leucemie mieloidă cronică
Interviu. Adriana Covaciu suferă de leucemie mieloidă cronică. "O traumă mi-a declanșat boala. Nu aveam simptome grave" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77362_a_78687]
-
indestructibil, ipostazele multiculturalismului asimilat și asumat este conștiința continuității, la nivel cosmic, a vitalului: "Iubita mea, te pierzi în Orient/ Mulțimi fără număr acoperă chipul/ Pe care l-am văzut/ În aura visului meu răsăritean/ Înconjurat de enigme/ Ca zâmbetul tăcut/ Al lui Buddha./ Pe fața lacului se adună/ Cercuri de sticlă și frig/ Suntem, nu suntem/ Am fost, vom mai fi, venim și ne ducem (Stampă verde). Vocația spirituală, consolatoare, este singura aptă să preschimbe singurătatea în inflorescență: "Minunea mea
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
ți-nu-se-ră niș-te predici prea lungi după gustul lui Jack Levy. Imamul, îmbrăcat în caftan, cu un turban în-fă-șu-rat strâns, de un alb or-bi-tor, stă în pi-cioa-re, la tri-bu-nă, si șuiera în ara-bă de par-că ar în-fi-ge un pumnal în publicul tăcut. Apoi în-ce-pe în engleză, poa-te tra-du-când cele spu-se: - Cu-nos-că-to-rul ce-lor vă-zu-te și ne-vă-zu-te! Mă-re-țul! Prea-î-nal-tul! Dum-ne-zeu este Creatorul tu-tu-ror lu-cru-ri-lor! El e Unicul! Cu-ce-ri-to-rul! Tri-mis-a ploa-ia din ce-ruri: apoi mâ-nat-a șu-voa-ie-le cu mă-su-ră, iar șu-voa-ie-le adus-au cu ele
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
tot pentru o clipă credem că va reuși, dar o forță invizibilă, obscură o împinge înapoi și ea se lasă copleșită să cadă, un trup inert care adoptă poziția fetusului, cu genunchii strînși la piept și capul ascuns în brațele tăcute ale apei. Scena are o forță de sugestie extraordinară, corpul repliat fetal evocă reveria amniotică, starea de dinainte de memorie, de istorie, dar și posibilitatea de se naște din nou, din jale, așa cum sună titlul piesei dramaturgului american O'Neill. Efect
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
fără nici un complex al mutației valorilor, într-o societate esențial aceeași, episodul sosirii mașinii în stație? "Stația e plină de lume care așteaptă. Sunt acolo oameni cu aspecte felurite, între cari recunoști funcționarul, studentul, elevul, muncitorul. Toți stau răbdători și tăcuți, în așteptarea mașinei care îi va duce spre casă. S'ar părea că nimic pe lume nu ar putea tulbura calmul acestor oameni pașnici, cari se privesc unul pe altul cu bunăvoință și înțelegere... Dar, mașina apare și oprește în
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
Tudorel Urian Pare greu de crezut, dar romanul Sabia lui Mihai reprezintă volumul de debut în proză al Stelei Gheție. Din scurta notă bio-bibliografică de la începutul cărții mai aflăm că autoarea a mai publicat (doar) un volum de versuri, Pădurea tăcută (Editura Rosmarin, 1998) și că este autoarea mai multor traduceri din limba engleză. De altfel, între 1985 și 1996 Stela Gheție a locuit în Statele Unite. Pe coperta prezentului volum atrag atenția, în mod surprinzător, date fiind firavele antecedente literare ale
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
trecuse un pic peste prima oră din noaptea neagră și liniștită. Olarul fixa În locuri numai de el știute cele zece lațuri fermecate pentru prins iepuri. Din timp În timp scruta pădurea care la ora aceea era liniștită și primitoare, tăcută și prietenoasă. Nu făcea zgomot, cerceta cu lanterna sa chioară fiecare laț și mulțumit de rezultat se deplasa către un nou loc, timp În care era atent ca Vizanti să nu se abată de la reguli. De data aceasta, Vizanti era
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că existase cu adevărat o viață din care provenea și la care se va întoarce într-o bună zi devenise atât de apăsătoare încât simți nevoia să rupă tăcerea. Se trase mai aproape de unul dintre funcționari, un tânăr slab și tăcut, căruia tovarășii săi, dintr-un motiv oarecare, îi dăduseră numele de Janvier. Să fi fost oare scânteia de imaginație a unuia dintre tovarășii de celulă care văzuse în el ceva tânăr, încă necopt, dar răpus de puterea iernii? —Janvier, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mal și înghite rapid încărcătura vaporului. Alt pește mare: fostul ofițer DIE Ioan Niculae sparge valurile într-un iaht luxos. și el are, acasă, acvarii și pești. Vedem imagini cu Niculae filmate prin pereții de sticlă străbătuți de mici umbre tăcute. O senzație ciudată, aproape ireală: Niculae și lumea subacvatică parcă s-au contopit. Încă un desen animat: fabricile comuniste dispar mărunțite într-o uriașă mașină de tocat. Din ea, se scurge o pastă roșie. Se transformă în vile, mașini luxoase
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
între documentare minuțioasă, investigație precisă și detaliul unei opulențe de periferie. Solomon explorează fără inhibiții România tenebroasă, apele ei tulburi: lumea peștelui prădător, universul captiv al acvariului televizat. Ei, nouveaux riches de la marginea Europei, rechinii, balenele, caracatițele, și noi, peștișorii tăcuți și absenți, umbrele din acvariu. Garett Rădăcinile „capitalismului“ românesc și ale pseudodemocrației noastre originale se regăsesc nu în vestul Europei, ci în America Latină. Modul de organizare al societății românești este similar celui de acolo. O oligarhie de partid și de
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
al parantezei politice Băsescu. Dar poate că nu e așa. Poate că există și o Românie semnificativă plutind într-o continuă așteptare, vie și onestă. Cine va clădi pe osul sănătos al națiunii? Pe cei de bună-credință, meseriașii onești - marea tăcută -, pe ei cine-i va reprezenta? Cine-i va scoate pe ei la suprafață? Când și cum va ajunge vocea lor să facă, totuși, masă critică? Dar s-ar putea ca imaginea după care tânjește în cărțile de istorie, ambiția
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
rețelei Când senatorul PSD Cătălin Voicu începea să pună la cale câte ceva, folosea un fel de parolă: acum vorbesc ca să înțelegeți dumneavoastră. Interlocutorii ciuleau urechile, citeau printre rânduri și traduceau în gând. După fraza avertisment, discuția devenea lapidară, codificată. Apoi, tăcută și eficientă, rețeaua se punea în mișcare. Stenogramele publicate în premieră de HotNews.ro descriu un sistem mafiot, simptomele unui cancer în metastază care a cuprins instituții-cheie din stat. Avem astăzi prima hartă detaliată a unei rețele, cu nume, clienți
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Până atunci, fă bine, Costache, și adu-ne câte un rachiu - a sugerat moș Dumitru. Pentru mine să pui în țoiul cel mare! l-a completat Pâcu, în râsul moleșit al cărăușilor... Așezați - fiecare la locul lui - cărăușii au rămas tăcuți. Fețele înroșite de frig păreau niște măști. Doar ochii arătau că sunt vii...Iși frecau mâinile înghețate și trăgeau cu coada ochiului urmărind mișcările lui Costache crâșmarul... Ce ar fi să fierbem și rachiul? Vă dezgheață cât ai bate din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
s-o zărească pe Măriuța peste gard. Altădata așa o să facem, Pâcule - a răspuns Costache în locul crâșmăriței, care a pornit fuga către cuptor, unduindu-și rotunjimile... Mâncarea a fost pe gustul și pofta cărăușilor. După ce s-au îndestulat, au rămas tăcuți, fiecare părând că se gândește la ceva anume... Pâcu trăgea din lulea, zâmbind din când în când cine știe cărui gând șăgalnic. Moș Dumitru privea spre intrarea în crâșmă ca și cum ar fi așteptat pe cineva. De fapt el se întreba dacă a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și ei din rulotă. Lionel întinde palma către cei doi tovarăși. Kiril nu înțelege. Lionel îi explică: — Pariul. Câte o sută de căciulă: era româncă. Cei doi îi întind câte o sută. Toți trei grăbesc pasul spre gară. Sunt foarte tăcuți. Esmé își dă jos cu grijă peruca neagră, lăsând să-i cadă o coamă blondă, numai zulufi. Piticul o întreabă: — De ce porți perucă neagră când ai un păr așa de frumos? — Cine s-ar încrede într-o țigancă blondă? Du
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
venit și o televiziune din România. — Vorbești serios? — Mi-a spus Clovis: au cerut autorizație să parcheze carul de transmisie pe carosabil. Și acum, cea mai tare: duminică, o să facem un sit-in în jurul blocului. — Ce-i aia sit-in? — Un miting tăcut, la care toți participanții ocupă pașnic o incintă, se așază în fund și nu pleacă de-acolo nici bătuți. De obicei, sunt bătuți măr. E o invenție americană. La noi n-o să fie cazul de bătaie, avem toate aprobările. Să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
au schimbat multe de când noul meu tată vitreg a venit În casa noastră. Mama nu mai pleca de acasă, nu mai obișnuia să bea atât de mult, iar În casă era cât de cât ordine. În schimb mama era mereu tăcută și, de cele mai multe ori, avea privirea pierdută...”. Noua prezență În viața familială a Ameliei a reușit să reabiliteze situația economică conjugală, (tatăl vitreg „era un camionagiu”ă Însă deficiențele din planul educațional s-au păstrat și, după cum se va vedea
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
au schimbat multe de când noul meu tată vitreg a venit În casa noastră. Mama nu mai pleca de acasă, nu mai obișnuia să bea atât de mult, iar În casă era cât de cât ordine. În schimb mama era mereu tăcută și, de cele mai multe ori, avea privirea pierdută... Față de noi tatăl vitreg avea o afecțiune mare, uneori chiar exagerată. Ne așeza pe brațele lui ne mângâia părul și umerii, picioarele, fundul și de multe ori se uita În bluza mea să
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
degetele tale să răspund invitației de a juca în rolul tău principal să purific cele mai atente gesturi ale tale, prin oglindă pășind în gesturi ale mele pedantă, să mă descopăr în cele mai ascunse cotloane din tine unde bate tăcut și o urechiușă a inimii mele care știe să asculte povești și să împingă bucurii către multele zile care vor urma. șase în primul loc: te găsești pe insula mică, al cărui singur edificiu este o bisericuță, care, pe lângă icoane
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
la soare... În călimara asta nouă roiesc, ca fluturii, imagini ce vor cădea, cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini; închipuiri neplăsmuite și gânduri negândite încă, pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă. În ea, tăcute și smerite, stau viitoarele regrete alături de bilanțul zilei și de adresa unei fete; scrisoarea de condoleanțe pe care, poate, o voi scrie unui amic în doliu după o rudă care-i încă vie... În cupa ei de întuneric dorm viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ați venit și vă mulțumim pentru bunăvoință. Dumneavoastră, domnule învățător, sunteți ca un părinte pentru noi, iar domnul primar este cel care a pus mult suflet pentru ridicarea acestei școli. Sătenii, cu odraslele de mână, asistau la acest eveniment cu tăcută religiozitate. De undeva din mulțime au pornit câteva aplauze... Țăranii, cu palmele lor aspre, știu să aplaude, iar când o fac trăiesc clipa cu tot sufletul... Badea Costache, retras mai în lături, clipea des, încercând să oprească o pârdalnică de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]