1,130 matches
-
engleza, italiana, latina și greaca. Încă elev, tălmăcește o povestire din Jean Paul, pe care o trimite, în 1857, la „Gazeta Transilvaniei”, însoțind-o de câteva rânduri în care blamează literatura franceză de foileton, dar apreciază literaturile engleză și germană. Tălmăcește de asemenea din scrierile lui Lessing și Klopstock. Termină școala în iulie 1858, fiind clasificat cel dintâi în promoție. După o scurtă vacanță în țară, se înscrie, la 9 noiembrie, ca student în filosofie, la Universitatea din Berlin. Un timp
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
atitudine esențială; admitea durerea ca factor pozitiv, dar atribuia același rol și plăcerii. Apreciind în mod deosebit arta scriitoricească a lui Schopenhauer, traduce un fragment din Parerga und Paralipomena sub titlul Aforisme asupra înțelepciunii în viață (1890), după ce în 1870 tălmăcise un text mai puțin cunoscut, Despre filosofia la Universitate. O primă versiune, fragmentară, a traducerii aforismelor a apărut în „Convorbiri literare” în 1872, fiind reluată și publicată integral, în aceeași revistă, peste patru ani. Nemulțumit de rezultat, reface traducerea, publicând
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Cititor pasionat, bun cunoscător al câtorva limbi, M. s-a încercat și în traduceri. Încă din 1857 trimisese la „Gazeta Transilvaniei” două tălmăciri, care însă nu au fost publicate: una din Charles Dickens, iar cealaltă din Jean Paul. A mai tălmăcit un fragment din partea întâi a lui Faust de Goethe (1870), semnând numai cu inițiala numelui de familie, și o scurtă poezie de Byron (l884). Îndreptate către literatura de factură realistă, preferințele l-au determinat să aleagă și să traducă nuvele
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
în presă sau incluse în volumul de versuri, onorabile, arată un spirit eclectic: sunt selectați, în egală măsură, Longfellow, Lermontov, Petőfi, Heredia, J. M. Guyau, Elena Văcărescu, Iulia Hasdeu, dar și o serie de poeți contemporani minori. În proză a tălmăcit câteva bucăți de Peter Rosegger, iar pentru susținerea, indirectă, a tovarășilor de idei angrenați în polemici, a transpus în românește studiul Arta și morala al lui Ferdinand Brunetière. SCRIERI: Versuri, București, 1895. Traduceri: Maurice Vaucaire, Poetul, București, 1894. Repere bibliografice
MOLDOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288231_a_289560]
-
Heine, Björnson, Tolstoi, Nekrasov, Turgheniev, Korolenko, Garșin, La Fontaine, Hugo, Balzac, Maupassant, Sienkiewicz). Fiecare text tradus este însoțit de o prezentare succintă a scriitorului respectiv. Unele transpuneri din Heine sunt făcute de O. Carp, care întrebuințează pseudonimul Alastor. C. Popescu-Azuga tălmăcește din Byron și Heine, iar Cornelia V. Morțun din Maupassant. Câteva poezii și poeme în proză aparțin lui I. Păun-Pincio și lui V.G. Morțun. Din fabulele lui Grigore Alexandrescu se retipăresc Lupul moralist și Șarlatanul și bolnavul, iar dintre poeziile
MUNCA STIINŢIFICA SI LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288279_a_289608]
-
mai pomeni de Franța, Germania, Italia ori Statele Unite. Cum atunci să nu ia calea exilului tinerii absolvenți de limbi clasice? Care tânăr lipsit de locuință, salariu decent și instrumente de cercetare (abonamente online la marile biblioteci ale lumii) va putea tălmăci tratate dogmatice din Sf. Grigorie de Nyssa sau omiliile Fericitului Augustin? Pentru elita ortodoxă ar trebui concepută o Academie Teologică de excelență, unde cei mai capabili tineri ai noilor generații să își desăvârșească studiile într-un regim de lucru și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
adevăraților monahi faptul de a elogia, sincer și fără cazne, taina iubirii conjugale. Arhimandritul Emilianos reia în ultimele pagini ale acestui volum patetica pledoarie a Sfântului Ioan Gură de Aur în favoarea dimensiunii sacramentale a dragostei dintre bărbat și femeie. Autorul tălmăcește sensul mistagogic - nu doar etic - al căsătoriei. Creștinii trăiesc această taină ca pe „o comuniune, o unire, un elan ca să-l am și pe altul împreună cu mine”, „un drum cu sens unic”. Ca și monahismul, „elanul eshatologic” al cuplului oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
timp. Tâlcuirea are o desfășurare proprie, cu ritmuri dictate de gramatica liturgică și sintaxa trinitară a cunoașterii lui Dumnezeu. Orice punct de acumulare în graficul comprehensiunii reprezintă un pasaj de trecere a inteligenței noastre paupere în „Sinele lărgit” al Cuvântului. Tălmăcind Cuvântul, ne convertim propria minte la acele înțelesuri care, cândva, ni se păreau de prisos. Convertirea noastră la limba fără cuvinte a Cuvântului veșnic este inevitabil contagioasă. Suferind această febră în corpul unei comunități, contagiunea semantică are consecințe mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la ideea lui, fără ca el să le pună la îndoială buna credință. Potrivit acestui plan, omul din Guernesey urma să-i spună căpitanului tot ce-i trecea prin cap, atribuindu-i însă lui Stubb vorbele sale, pe care chipurile le tălmăcea numai; iar Stubb urma să spună orice trăznaie i-ar fi venit pe buze în timpul acestei conversații. Peste cîteva clipe, victima lor ieși din cabină. Era un omuleț oacheș, cam prea delicat pentru un căpitan de corabie, deși purta favoriți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
foarte interesant capitol despre vînătoarea de balene. în acest capitol, am găsit, sub titlul Smeer, adică Grăsime, o lungă și amănunțită listă a proviziilor din cămările și beciurile a 180 de baleniere olandeze, din care listă, ce mi-a fost tălmăcită de către doctorul Snodhead, transcriu următoarele: 400.000 livre carne de vită 60.000 livre porc de Frizia 150.000 livre batog 550.000 pesmeți 72.000 pîine proaspătă 2.800 butoaie de unt 20.000 livre de brînză de Texel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
arta este „deformarea lumii fizice prin duh”, a plăsmui înseamnă a prilejui „o logodnă între natural și supranatural”. Studiul său Shakespeare (1938) este prima monografie consacrată, la noi, dramaturgului englez. Traducerea fragmentelor incluse în argumentație îi aparține eseistului (care a tălmăcit, în întregime, Furtuna, rămasă în manuscris). Polemic până la trufie cu „critica shakespeareană”, pretențios și alambicat câteodată, acut însă în multe dintre observațiile lui, A., acest excesiv cu gustul insolitului, își probează și în Shakespeare posibilitățile de reflecție modernă asupra teatrului
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
cale o răzbunare cumplită: În Revista literară din 30 noiembrie 1901, Caion a publicat articolul „Domnul Caragiale”, În care arăta, printre altele, că drama Năpasta este „o plagiatură după o dramă ungurească intitulată Nenorocul și datorită unui Kemeny István, dramă tălmăcită pe românește de către Alexandru Bogdan În anul 1848, la Brașov” (Cioculescu, 1977, p. 195). Descoperitorul „plagiatului” mai spunea că drama scriitorului maghiar este o piesă rară, dar pe care el o posedă și o dă În vileag, publicând pe două
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
curent cu avatarele intelectuale ale vremii sale, la o „Societate filosoficească din Mare Principatul Ardealului” ce-și anunța, pe la 1795, programul iluminist. Întocmai ca Ioan Barac, poetul poate fi considerat un precursor al scrisului artistic de la noi. Stihuitor prodigios, A. tălmăcește, prelucrează și imită, plecând de la izvoare clasice, latine mai ales, fără a ignora însă nici sursele moderne, germane sau italiene. Pentru audiența lor în epocă, textele i se retipăresc frecvent, în timpul vieții, cât și după moarte, pe tot parcursul veacului
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
la suprafață, pătimaș în fond. Cele mai reușite intervenții sunt „scrisorile”, câteva dintre ele fiind eseuri de o elevată ținută și cu o vie dialectică a ideilor. El a fost atras și de teatru încă de prin 1909, când a tălmăcit câteva lucrări dramatice. S-a încumetat, chiar, să scrie o piesă, Sorana, a cărei paternitate a fost controversată. În fapt, este vorba de o nuvelă dramatizată, fără prea mult nerv, cu scene statice, însă reprezentabilă. B.-V. este unul dintre
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
mai întâi Método practico da lingua romena de F. V. Peyxoto da Fonseca, urmată de o suită de traduceri. A transpus în portugheză povești românești (Contoș romenos, 1943, si Novos contoș romenos, 1946), iar în colaborare cu diverși scriitori lusitani a tălmăcit Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu (1945), Viața la țară de Duliu Zamfirescu (în „O século”, 1947), Amintiri din copilărie de Ion Creangă (1947) și Poezii de Mihai Eminescu (1950). Pentru alte traduceri (Ciulinii Bărăganului de Panait Istrati, 1946, Simfonia fantastică
BUESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285914_a_287243]
-
Orgolios și himeric, el lansează în „Duminica” din 1943 un atac dur, rămas fără replică, și împotriva lui Camil Petrescu. Colaborările din 1943 la „Tribuna tineretului” și „Vestul” încheie o etapă, urmată, după război, de ani lungi de penitență. Acum tălmăcește din Shakespeare (Regele Ioan), Ferreira de Castro (romanul Oile Domnului), François Villon (Balade și alte poeme), Sofocle (Oedip Rege) și poemele lui E. A. Poe. În tăcere și izolare, poetul compune sonetele din Cununa Ariadnei, ciclurile Epigrame, Poeme, Poeme în curs
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
a primit o educație aleasă în familie (cunoștea limbile greacă, franceză, rusă, germană). În 1831 se căsătorește cu vornicul Teodor Burada. Mamă a folcloristului Teodor T. Burada, ea este prima femeie din Moldova care traduce piese de teatru. În 1847 tălmăcește melodrama în patru acte Clopotarul de la Sf. Pavel de J. Bouchardy (o traducere anterioară a acestei piese, datorată lui Petre Teulescu, apăruse la București, în 1846). Piesa, care s-a jucat la Iași la 15 martie 1848, a stârnit un
BURADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285953_a_287282]
-
a făcut cunoscut și prin transpunerea în românește a libretelor unor opere și operete (Carmen de Georges Bizet, Gioconda de Amilcare Ponchielli, Andrea Chenier de Umberto Giordano, Clopotele din Corneville de R. Planquette) și a unor vodeviluri. În poezie, a tălmăcit din Berta Galeron de Calonne, Béranger, Schiller ș.a. Tălmăcirile sale sunt din franceză și italiană, germană și engleză, ceea ce denotă cultură. SCRIERI: Singurătate, Craiova, 1892; Din vravuri, București, 1894; Doine oltenești, Craiova, 1896; Lew, Craiova, 1899; Două cumetre, Craiova, 1899
BURLANESCU-ALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
Patria sau Maria?), Fălticeni, 1923; Pe drumuri uitate și sfinte..., Roman, 1928; Femeia lui Ben-Zohar, București, 1934; Clopotele Învierii, București, 1935; La inima Domnului, București, 1938; Coborâri în adânc, București, 1943; O vorbă de-a bunicului, București, f.a. Traduceri: Evanghelia tălmăcită pentru timpul prezent, București, 1937 (în colaborare cu Toma Chiricuță). Repere bibliografice: Păcurariu, Dicț. teolog., 71; Florin Faifer, Pe treptele Altarului, DL, 1998, 29. F.F.
BUTNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
argumentație de I. Heliade-Rădulescu împotriva criticilor, nu cu totul injuste, însă excesiv de severe, ale lui Gh. Asachi. Polemica era purtată îndeosebi în jurul metrului folosit de autorul român, precum și al respectării textului original. O altă operă a lui Alfieri, Virginia (1836), tălmăcită în proză ritmată, nu a avut un răsunet asemănător. Dar visul lui de traducător a fost Homer. Iliada l-a obsedat ani de-a rândul. I s-a părut prea simplă întâia versiune, aceea din 1837 (e vorba de primele
ARISTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
vădește cultură. Tragedia Fernanda („Peleșul”, 1887-1888), cu o versificație destul de sigură, dar cu o intrigă ciudată, pare o traducere. Că traducător, A. nu e preocupat de calitatea literară a textelor, versiunile românești pe care le realizează fiind destinate scenei. A tălmăcit din Sofocle (prin Jules Lacroix), Euripide (prin Ernest Legouvé), Shakespeare (tot după un intermediar francez), Racine, Molière, precum și din François Coppée, Jules Lemaître, Jean-François Regnard, Armând Silvestre și Eugène Morand, Georges Feydeau și Maurice Desvallières, M-me Émile de Girardin, Eugène
ASLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285469_a_286798]
-
până la el țipetele și pârâitul trupurilor sub șenile... Noaptea, prăvălit printre câțiva supraviețuitori din compania sa, într-o pădurice de brazi, pândi întoarcerea acelor secunde petrecute sub tanc. Adormi, dar somnul o luă pe căi ocolite, împinse o ușă ascunsă, tălmăci totul în limbajul lui precis și opac totodată. În locul tancurilor, o enormă mașină-unealtă nou-nouță, cu șuruburi și pârghii nichelate, unse cu ulei de gresaj. Măruntaiele îi vibrează într-un zgomot cadențat și aruncă la intervale regulate inele ștanțate. Și trebuie
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Luptele de opinii pe teme religioase antrenează comunitatea polonă imediat după moartea lui Zygmunt cel Bătrân, apelurile reformaților fiind receptate de reprezentanții de marcă ai literaturii timpului, între ei fiind și un scriitor de frunte, Mikolaj Rej, care avea să tălmăcească în polonă Catehismul luteran al lui Rhegius. Situația nu diferă cu mult în Ungaria și Transilvania, unde Reforma a întâlnit un teren fertil, oferind și creații proprii, cum a fost, de pildă, antitrinitarianismul și unde marele propagator al noii religii
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
o Introducere, de fapt un studiu critic incluzând și o bibliografie din literaturile de specialitate engleză și germană. În afara unor poeme de Lenau, Th. Körner, E. Mörike, Goethe, Uhland, Eichendorff, Th. Fontane, K. Spitteler, Martin Greif, H. Klein, Schiller, a tălmăcit câteva scrieri în proză de Edmondo de Amicis și Jules Lemaître. SCRIERI: Înviere și alte poezii, pref. Horia Petra-Petrescu, Sibiu, 1924; Ileana, Sibiu, 1925. Repere bibliografice: N. Iorga, Oameni cari au fost, I, București, 1967, 313-314; Perpessicius, Opere, XII, 515-516
BORCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]
-
volum, apărut după mai bine de un deceniu, este semnificativ intitulat Petale (1908). Poetul a fost un traducător pasionat, deși nu totdeauna inspirat. L-a atras îndeosebi Paul Verlaine, după care a făcut și câteva imitații; grăbit și facil a tălmăcit din Felice Cavalotti, Edmond Rostand, Jean Richepin. B.-G. rămâne un scriitor „fin de siècle”, care a pregătit receptarea adecvată a celui de al doilea val de simboliști. SCRIERI: Versuri, Iași, 1898; Petale, Iași, 1909. Traduceri: Jean Richepin, Corsarul, Craiova
BOTEZ-GORDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285834_a_287163]