8,375 matches
-
eram și eu pe vremuri; credeam că sunt cea mai realistă și mai radicală persoană, pe care a cunoscut-o vreodată umanitatea întreagă. Așa sunt tinerii, îndeobște, prin natura lor: știu hotărât că au dreptate mereu și cred, cu toată tăria, că lumea toată-i doar a lor și că ei sunt mai presus decât oricine și orice. Duc mereu o viață agitată și nu se gândesc nicidecum la moarte, ori la alte lucruri cu adevărat serioase. Foarte mulți dintre ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
iată și motivul pentru care, la fiecare scandal cu Victoria, Șerban, pus foarte greu în încurcătură, efectiv era nevoit să facă multă echilibristică, pentru ca și el să obțină ceea ce-și dorea (arătând, astfel, că are și dânsul voința și tăria lui și că nu vrea, cu niciun preț, să se subjuge pretențiilor maică-sii), dar și maică-sa să nu aibă prea tare de suferit de pe urma scandalului, din cauza afecțiunilor sale medicale grave și de netratat, din păcate. Și, de cele mai multe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Într-o bună zi( acești oameni simpli și curați la suflet) le vor deveni sclavi supuși, iar ei vor prospera Împreună cu larvarele lor odrasle. De-aș fi avut măcar un lagăr, aș fi putut plăti cu aceeași monedă! Cred cu tărie, până În ultima clipă, că toate socotelile trebuiesc făcute aici, În această existență. De-aș putea!? Plecarea spre neant ar fi Însoțită de o bucurie tacită. La naiba cu toți! Neputința este cea care te scoate din minți, adeseori. Pe mine
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a așezat pe bordură sperând! Pusă În fața vitregiilor vieții: frig, foame, nepăsare, a Învățat ce Înseamnă „bordura”... “Două lacrimi de cer”, rostogolindu-se din ochii mirați ce nu puteau Înțelege... Și cu toate acestea, visul n-a murit, crezând cu tărie că va ajunge În casa sufletului ce-a zămislit-o! Iat-o acasă! Îmbrățișată și răsfățată ca nimeni alta ! Lucrurile se Întâmplau astfel: vineri, 21 decembrie 2007, ora 15,00; mă aflam la editura Alfa din Iași. În timp ce-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În care se complăceau În ultimii douăzeci de ani. Am traversat strada, recitând cu Întregul grup de elevi, tot această poezie. „ Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, / Țara mea de glorii, țara mea de dor/ Brațele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,/ Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc; / Căci rămâne stânca, deși moare valul, /Dulce Românie, asta ți-o doresc.” (Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie) Secvențe de la acest
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Minunea” la care face referire autoarea este aceea a dragostei care unește o familie, care unește o mamă de copiii săi, un soț de soția și copiii săi, este puterea sacrificiului personal pentru binele aproapelui, este minunea credinței mărturisite cu tărie. De aceea, oamenii preferați ai Lidiei Vrabie sunt cei apropiați de Biserică, care se regăsesc în rugăciune, care-și descoperă după neliniștită căutare, sensul existenței în mărturisirea credinței în Dumnezeu, și, smeriți și cu nădejde sfântă, cer ajutorul sfinților Săi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
iar Dumnezeu dispus este să vă șteargă păcatele, dar nu îngăduiți a se face aceasta, de vreme ce voi le țineți pe acele ale greșiților voștri. Cum veți căpăta iertare, când voi n-o dați altora?” Iertarea este o virtute. Virtutea este tăria și statornicia în săvârșirea faptelor bune, o biruință neîntreruptă asupra răului. Persoanele slabe nu pot ierta, o pot face doar cele puternice. Mama mea din tinerețe avuse parte de o suferință grea. Niciodată nu a știut concret cum se numea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu mă înțelege, nu-mi cere nimeni să mă epuizez, să scot sufletul din mine, uneori chiar îi deranjez cu agitația mea. De ce nu-mi găsesc liniștea, de ce caut mereu, de ce trăiesc atât de dureros sentimentul neîmpliniri? Trebuie să am tăria să-mi răspund cinstit la aceste întrebări, cinstit și până la capăt. Se uită în jur. Casa pare pustie, părăsită. Se îndreaptă de șale, o doare spatele, o doare fiecare bucățică din trup. O doare și măduva spinării de atâta oboseală
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu adevărat prieteni. - Mă bucur să aud așa ceva! Știi, totuși, aș prefera în loc de căpșune altceva. Sau poate și una și alta!... știi tu... - Desigur. Căpșunele vor veni după, mai întâi o mică gustare, însoțită de o vișinată sau o altă tărie și apoi vom mai vedea. Ce zici? - Ce pot să mai zic? Am eu atâta curaj să contrazic o doamnă? Dacă mi se întâmplă la procese, o fac, dar și acolo cu o oarecare reținere. - Dar o faci! - Uzanța, scumpă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
anul are doar două luni!? Păi vezi!? - Ai dreptate! - Da’ ce atâta vorbărie, să trecem la treabă. Ina, draga mea, mâncăm căpșune așa pe inima goală!? - Imediat, imediat...! Am stabilit cu Jan tot protocolul, fii pe pace. Tu scoate ceva tărie, vezi mai întâi ce preferă oaspetele? Alex se conformă pe dată. Scoase din bufet mai multe sticle cu etichete scrise cu litere aurii sau argintii, băuturi rafinate, aflate cu prisosință în casa unui om care se respectă. Puse într-o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Gustară din bunătățile puse pe masă de Ina, ciocniră câteva pahare de țuică fără să le numere, privind cu jind la sticla aproape golită. Discutară nimicuri prezente pe frontispiciul zilei. Timpul curse o dată cu țuica ce se lăsase cu tot plumbul tăriilor în picioare și le înflăcără obrajii celor doi. Se priviră reciproc. Jan gata de plecare i se adresă lui Alex: - Să știi că noi amândoi suntem bolnavi! Uită te puțin în oglindă e în spatele tău, suntem roșii ca niște raci
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
toate aceste înțelepciuni de la bătrânul bulibașă Brandrabur, care a trăit aproape o sută de ani. El m-a învrednicit în ultimul ceas al vieții lui cu câteva vorbe ticluite pe care le port ca pe un talisman, având puterea și tăria unui testament. Mi-a spus: Să nu uiți, fiule, nimic din ceea ce ți-am zis eu acum. Să le spui nepoților tăi, ca și ei, la rândul lor, să le spună istoria noastră la copiii și nepoții nepoților lor. - Poate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nopții, cu băutură și fripturi de batal și de porc. Fiecare nuntaș își tăia câte o porție, după pofta inimii, însoțind bucatele de ulcele pline ochi, cu vin din renumite podgorii. Mai mulți țigani întrecură măsura, grație licorilor purtătoare de tării chemătoare spre reverie. Ei se aflau în primele rânduri ale celor care dădeau nunții pitorescul cerut în asemenea ocazii, spre hazul tuturor. Era totuși păstrată decența, mai ales că în mijlocul lor se afla un oaspete neobișnuit. Bulibașa îi săgetă cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
asemăna cu un foc pe care se puneau noi vreascuri pentru ca flăcările să-i dogorească pe toți cei care se aflau în preajma acestuia. Rafira căută, cu diferite prilejuri, mai ales când soțul ei era puțin aburit de un pahar cu tărie, să-l îmblânzească cu vorbe căutate îndelung și bine meșteșugite. La început, Lisandru nici nu voi să audă ca fiul său, dragul și bunul său fiu, să pășească într-o casă unde i s-ar putea cere să spună mamă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a ieșit un îngeraș din gură, scumpo! Venind lângă Ina o sărută dulce pe obraz, cu un țucăit zgomotos. Dar știi ce? Mai întâi, ca să se facă bine digestia, toarnă-mi un păhărel din ce ai tu mai tare dintre tării. * Nu dură mult timp și veniră și băieții. Tanti Aglaia terminase de îngurgitat piciorul de pui, se învrednici să toarne în pâlnia gurii două pahare de rachiu, cel oferit inițial de către Ina părându-i-se prea puțin. Acum putea vota
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ne adresăm. Când avem un mesaj de tip catch all, care se adresează unui mental colectiv al unui bazin mai mare, și când ținta propusă este doar atragerea atenției publicului, ne vom axa preponderent pe amplitudinea, pe intensitatea și pe tăria mesajului, folosind o frecvență mai redusă. În momentul în care ne adresăm unor grupuri-țintă mai mici și avem drept obiective schimbarea unui anumit tip de comportament referitor la o situație-problemă, vom folosi o amplitudine și o intensitate mai mici ale
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
Apoi, umflându-și obrajii, deschise ochii săi mari și strălucitori și suflă cu toată puterea sărutul din palmă. Și din palma lui mică plecă o adiere dulce ca o boare, care deveni vântișor și, pe măsură ce Înainta, creștea În viteză și tărie, Îndreptându-se spre o destinație știută, departe, departe, peste mări și țări...* Compania americană la care el lucra Îl angajase ca simplu vopsitor, fapt care Îi conveni de minune, asta și datorită plăcerii de a vopsi, pe care și-o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
veni neînsoțit, Într-un parpalac vestejit, care-i accentua liniile vineții ale feței, și mormăi pătruns un “Dumnezeu să-l ierte” nedigerabil. Se aplecă deasupra tatălui meu și strigă dintr-o dată baritonal, aproape teatral, tamponând aerul cu un damf de tărie ieftină: Te-am visaaat, Colonele drag... te-am visat cum mă pofteai la un pahar de vin, domnuleee, omuleee dintotdeauna buuun, o-mu lee ge-ne-rooooos... (se aplecase foarte tare, clătinând din cap și stropind trupul neînsuflețit al prietenului său cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de oi, se apropie nevăzut de clopotniță, urcă tiptil scara Înaltă și, apucând funia groasă, Își dădu drumul pe ea cu toată greutatea, trăgând cu forță și râzând satisfăcut. Clopotul mare se dezlănțui cu toată puterea, umplând cerul Întreg de tăria dangătelor sale. El sări ca ars de un bici de foc, cu creierii fierbând, cu timpanele incendiate, ca și cum sulițe foarte ascuțite l-ar fi pătruns adânc, până-n măduva lor, asurzindu-l... De atunci, de la Întâmplarea aceea, a suportat chinuit fiecare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu o voce cântată că bine, că acceptă numai dacă ea "moare" prima. Groapa am săpat-o foarte adâncă (m-am chinuit mult), dar Neli a intrat surâzătoare, În felul ei, fără nici o umbră de neliniște. În pumn ținea cu tărie pietricica ei misterioasă, de un rubiniu incandescent. Și-a Întins piciorușele subțiri (pline de julituri și de sânge uscat), palmele peste corp și, cu o expresie dulceagă a feței, a strâns pleoapele cu putere. Trebuia să-i acopăr doar trupul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de atac a oricărui mare luptător... Cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru izbândă. Pentru victoria care nu trebuia să se lase prea mult așteptată. M-am aruncat dintr-un salt, zbierând, și am izbit nebunește, cu toată tăria cerurilor mele. De zeci și zeci de ori, căzând și ridicându mă, făcând fandări și piruete, mânuind securea ca un adevărat gladiator, ca un mare erou, lăsându mă purtat de iureșul În care mă aflam, de beția apropiatei victorii. Lumina
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bucătărie, devine tot mai prezent. Simt că mă părăsesc toate puterile, că leșinul Îmi dă târcoale asemeni unui coiot flămând. Ajung În sfârșit la sticla mea de vodkă, epuizat. Cu cea din urmă sforțare, Îmi torn jumătatea de pahar de tărie aromată care se mai găsea În sticlă. O sorb cu Înghițituri largi, sonore, savurând până la ultima picătură. Mă inundă din nou, pentru câteva clipe, Plăcerea. Plăcerea aceea fără de margini, trimisă parcă de o putere nevăzută, care ne cunoaște toate ascunzișurile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
departe de tot ceea ce Însemna viața cu o femeie. Să „nu mă mai bag”, cum Întărise și Valeriu În multele discuții avute Împreună pe această temă. Fără a fi din cale afară de misogin, subliniase nu o dată, cu argumente pertinente, cu tărie, că nu puteam fi decât nefericiți În preajma lor, În relațiile de orice fel cu acestea. Că trebuiau evitate, Îndepărtate. Ele erau, nu-i așa, cele care trăgeau istoria Înapoi. Care Împuiau viața bărbatului cu tot felul de prostii, cu tot
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
asta cu vorbitul. Important era să mă asculte. Să am cu cine comunica eu. Orice, dar, pentru un timp, să nu mai fiu singur. După faza cu coșmarul mi-am zis că cel mai potrivit ar fi să Încerc o tărie (visul acesta Îngrozitor se repeta aproape regulat și era, probabil, consecința unei pățanii din vremea când aveam vreo unsprezece ani și nimerisem nu mai știu din ce cauză sub copitele celor patru cai ai trăsurii unchiului Victor. Mama era să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu răsuflarea tăiată. Lola stătea dreaptă lângă masa mea și mă privea galeș. Părea de pe alt tărâm. S-a aplecat grațios, mi-a luat paharul și a sorbit ușor, pipăind cu vârful limbuței suprafața băuturii, ca și cum i-ar fi Încercat tăria. O, Doamne, de data asta chiar mi-a plăcut. Îmi dorisem s-o mai văd făcând așa... Era clar că Începeam să o iubesc pe Lola. Mi-a trecut degetele ei fine prin păr și i-am simțit gheruțele adâncindu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]