944 matches
-
stă la pândă, fute și ucide. A mai trecut ceva timp. Reynolds, convins de Claire și de Lesnick, a rupt relația cu Coleman. Lui Coleman i-a displăcut uzurparea puterii lui sexuale și a început să-l urască fățiș pe tăticul lui. Băieții condamnați pentru crima de la Sleepy Lagoon au fost achitați și eliberați din închisoare, iar CASL a avut cea mai mare parte din merit pentru dreptatea făcută. Claire și Coleman au continuat să discute, însă din ce în ce mai rar. Coleman i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
wolverină, pe care îi lua peste tot cu el. Singurul lucru care îl oprea s-o ia razna era faptul că mai compunea și cânta muzică. A venit apoi întoarcerea în L. A., la sfârșitul lui ’49, când a citit că tăticul și Claire se căsătoreau. Lumea lui, construită dintr-un pachet de cărți de joc, s-a prăbușit. Fantasmele lui Coleman l-au copleșit atât de tare, încât nici nu mai putea să se gândească la muzică. Știa că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sânge 0-I și unele indicii care să conducă la ideea că Reynolds era asasinul, implicându-l astfel în asasinate - asta în cel mai rău caz - sau - varianta mai blândă - silindu-l să aducă drept alibi întrunirile subversive ale AUFT. Tăticul putea fi condamnat pentru crime, putea deveni suspect, fiind astfel nevoit să-și recunoască homosexualitatea în fața poliției, sau putea fi compromis în presă, iar dacă s-ar fi folosit de prețioasele lui serate sindicale ca alibiuri, risca să-și distrugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Strada 67, ca să aibă cu ce să se deplaseze, a cântat un ultim număr la Zombie, după care a intrat în chip de Coleman în toaleta bărbaților de la stația de benzină Texaco de pe Strada 68 și a ieșit sub chipul Tăticului. Marty a fost punctual, dar a venit beat. Nici măcar n-a clipit când a văzut deghizarea lui Coleman. Coleman l-a pocnit în cap pe trotuar, l-a luat pe umăr ca pe un amic beat, l-a băgat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe care i le oferea asasinarea unui perechi, l-au apucat fiori de excitare și și-a amintit de Delores și bărbatul acela în poziția 69. Apoi Duane i-a pomenit unui barman faptul că lucra pentru Variety International - teritoriul tăticului. Providența. Coleman s-a apropiat de George și Duane, având asupră-i o mică combinație mortală pe care o făcuse chiar el: capsule de secobarbital cumpărate de la Roland Navarette și stricnină de la farmacie. Doi la unu - barbiturice și otravă - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Upshaw îl va crede. Asta însemna că Goines nu spusese nimănui că îl va întâlni, iar Coleman s-a folosit de ocazie ca să mintă în privința lui Marty cum că ar fi fost poponar și ca să-i scape unele indicii despre tăticul cel înalt și cărunt. Apoi a uitat de Upshaw și și-a urmat planul, asasinându-i pe Wiltsie și Lindenaur. După aceea, la victima a patra, a ezitat între Augie Duarte și un alt homosexual, tot cunoscut de-al tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
După aceea, la victima a patra, a ezitat între Augie Duarte și un alt homosexual, tot cunoscut de-al tatălui său. Dar a început să viseze cu tânărul detectiv niște chestii incendiare, care îi dovedeau că era într-adevăr ceea ce tăticul lui încercase să facă din el. Coleman a decis că dacă nu va putea să-l compromită în mod scandalos pe taică-său, o să-i ucidă și pe Reynolds, și pe Claire. S-a gândit că acel potențial sânge suplimentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
adăugat măcelurilor deja comise, îl va incita și-l va face să viseze la femeile pe care le-a iubit odinioară. Planul n-a funcționat. Coleman a avut alte vise cu Upshaw, alte fantasme cu detectivul. S-a îmbrăcat ca tăticul și s-a pus să pândească agenția lui Felix Gordean, încercând să obțină noi indicii, să dea de alți iubiți ai lui Reynolds. Atunci l-a văzut pe Upshaw stând și el la pândă. Era foarte aproape de el când Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de la niște copii din vecini, mai mari ca ea, că barza a venit la spital, i-a adus frățiorul, dar că mama ei a fost chemată la Doamne-Doamne și nu se mai întoarce acasă. Atunci a început să înțeleagă de ce tăticul ei este îmbrăcat mereu în negru, nu s-a bărbierit și aleargă toată ziua pe drumuri iar ea este lăsată în grija unei vecine. Stăpânită de nerăbdare, a hotărât că trebuie să facă ceva ca să poată să-și vadă mama
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
tinereții ei nărăvașe. A tocmit un doctor de pe la oraș, dar suma cerută era imensă, chiar și pentru un director de liceu care făcea afaceri groase și ilegale cu examenele de la cele două trepte și cu bacalaureatul. Dincolo de aspectul financiar, opăritul tătic dorea satisfacții și de ordin moral. Adică nemernicul care, dedându-se la plăceri destrăbălate, Îi Îmborțoșase fetița - și aici, când ajungea cu gândul, directorul se făcea vânăt, Închipuindu-și În ce Împrejurări și mai ales cum slăbănogul Îi dezbrăcase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
jos o pâlnie uriașă de bombă americană. O adâncise cât putuse de mult cu o lopățică soldățească, cărase cele opt hoituri și le așezase, dimpreună cu atașul și toate lucrurile militarilor, pe fundul gropii și apoi o astupase. Motocicleta („Țundap, tăticule, nu jucărie!” găsise Vieru de cuviință s-o preamărească) o luase și, ca să nu se audă bubuitul, când se apropiase de sat o dusese de coarne și făcuse cu ea ceea ce avea să se vadă un sfert de secol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atâta slujbașul. În cele din urmă, secretarul se liniștise brusc, ba chiar zâmbise Îngăduitor și oarecum cu perfidie - așa avea să-și amintească peste câteva zile fericitul și bietul -, completând certificatele de naștere și Întinzându-le apoi nespus de fudulului tătic. Gemenii s-au dovedit a fi identici până și la nume, nu Însă și la minte, căci mai ager s-a arătat cel care ajunsese vânzător la librăria din magazinul universal sătesc. Acolo poposise Într-o seară ploioasă de toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
refuze. Purta o cămașă albă și pantaloni albi și, cu o privire încă ușor încruntată intră în cameră. Și... Vai, dar vai, cine se poate pune cu soarta? Ce fată! Ce fată văzu, așezată timid între o mămică și un tătic urâți, când trecu de draperia care atârna la ușa încăperii! Depășea orice așteptare a sa. Atât de rotunjoară, de rozalie și de albă! O astfel de apariție sub soarele indian! Cu așa o față somnoroasă și ochi somnoroși, așa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
că el nu-și mai dorise încă un copil și pe maică-sa strigând că era epuizată și nu avea nevoie de „rahatul ăsta“. Julia știa că ar fi putut încerca să-i explice lui James că mult iubitul ei tătic plecase de-acasă sedus de șarmul unei alte femei mult mai tinere. Că asta o făcuse să sufere inimaginabil de tare și că, deși maică-sa îi repetase, în mod constant, că nu era adevărat, era convinsă că Julia fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
surioară, nu doar că umblăm pe pământul îngrășat cu trupurile lor, care ne e și hrană de altfel... Păi, spiritele astea pe care n-ar trebui să le zgândări atâta, invocându-le și căutându-le. Păi, bărbatu-tău, mămica noastră, tăticul nostru, care cine știe pe unde-o mai fi și el... Un mort rămas în suspensie, așadar, despre care Elenuța nu aflase nimic, așa încât n-ar fi mare lucru să fie încă în viață. Adunase, în schimb, informații despre părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
câte avorturi, deși pe vremea aia, până-n Revoluție, avea și ea salariu și s-ar fi descurcat și de una singură. Nu atârnai ca acum, Mirelo, și uite că el galanton, culant, drăgăstos în draci, ca un soț și-un tătic fericit când venea la spital cu prăjituri și buchete de flori, de-ai fi zis că tocmai născuse. Doamne ferește! Să-și fi dat amândoi peste gură. Nici să nu fi auzit Velicu, măcar că și lui îi mergea mai bine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca să i se domolească graba să vândă, să plece din cuibușorul lor, dragostea mea, încă-i bine, din nou e bine, după frate-tău, presimt că ne paște ceva asemănător... La nici e săptămână, s-au pomenit cu moș Petrică, tăticul Mirelei. Odată și-odată tot trebuia, dragostea mea, păi, neamurile. Nimeni nu-i chiar singur pe lume și nici de tot străin... Ba tocmai că bătrânul pare cumva înstrăinat, reținut, căindu-se poate că a fost cândva prea aspru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pereți, se Întindea, Într-o manifestare de veselie curând Înăbușită de fumul de țigară și de nervii iritați, o friză compusă din desene În creioane colorate, ale căror subiecte păreau a fi mai cu seamă Casa mea, Mămica mea și Tăticul meu (cu varii permutări ale acestei formule - să nu uităm că suntem În Camden) și deja demodatele Țestoasa mea Ninja/Diavolul meu tasmanian/ Poneiul meu. Ca să recunosc cinstit, Linda nu era deloc lașă. Nu a Încercat s-o ia pe după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lase căruța, și acolo ginerele avu ideea de a-l pune pe bunic pe catârcă, Încrezător În robustețea jaretelor animalului. Deshămară animalul, Îl eliberară de harnașamentul de prisos, și, cu multă trudă, Îl suiră pe bătrân. Cele două femei plângeau, Tăticul meu drag, Tăticul meu drag, și odată cu lacrimile li se ducea și puțina putere pe care o mai aveau. Sărmanul om era pe jumătate inconștient, ca și cum traversa deja primul prag al morții. N-o să reușim, exclamă cu disperare ginerele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
acolo ginerele avu ideea de a-l pune pe bunic pe catârcă, Încrezător În robustețea jaretelor animalului. Deshămară animalul, Îl eliberară de harnașamentul de prisos, și, cu multă trudă, Îl suiră pe bătrân. Cele două femei plângeau, Tăticul meu drag, Tăticul meu drag, și odată cu lacrimile li se ducea și puțina putere pe care o mai aveau. Sărmanul om era pe jumătate inconștient, ca și cum traversa deja primul prag al morții. N-o să reușim, exclamă cu disperare ginerele, dar deodată imediat Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Știi ce-am făcut zilele trecute? M-am dezbrăcat în pielea goală în fața fotografiei tatălui meu. Am scos totul de pe mine și m-am așezat în poziție de yoga. L-am lăsat să mă privească atent și i-am zis: „Tăticule, astea sunt țâțele și asta-i p\s\rica mea.“ — De ce naiba ai făcut așa ceva? am întrebat eu, uimit la culme. — Habar n-am. Am simțit nevoia să i le arăt. Adică, jumătate din trupul meu provine din sperma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai vorbește despre Euripide unui muribund pe care abia l-a cunoscut? — Dar nici eu nu mai cunosc pe nimeni care să stea goală, cu picioarele crăcănate, în fața fotografiei tatălui ei defunct! Midori chicoti și sună clopoțelul altarului. — Noapte bună, tăticule! O să ne distrăm și noi puțin, așa că nu te îngrijora. Somn ușor! Nu mai suferi, nu? Ai murit, da? Sunt sigură că nu mai suferi. Dacă mai ai neplăceri, mai bine plânge-te zeilor. Spune-le că nu e drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de serviciu care nu țin seama de starea sufletească a oamenilor, a revenit la normal. Cea mai mare bucurie a avut-o când a aflat că este gravidă. Atâta Zina, dar mai ales Cezar o menajau. Se simțea bine ca tătic lângă femeia iubită și era fericit că putea să-și manifeste sentimentele în voie. De multe ori, în fața televizorului, îl lua valul iubirii. Îi plăcea să o țină pe genunchii lui, să-i spună șoapte de iubire. — Îmi ești atât
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
sau să fi fost gravidă golanca, înseamnă că sigur trebuie să-l bem pe autor. Pe Vierme! Bestia de bebeluș, ori e-al lui (și parcă-parcă aduce cu el, din profil!), ori e din grădina lui..., tot un drac! Felicitări, tăticule! Pater familias! Ce-ai găsit, al tău să fie! Voi n-ați terminat cu logoreea? se rățoiește Bursucul la ei, autoritar. Vorbiți mult prea mult și prea fără de noimă. Ați fi fost niște hangii a-ntâia! Aveți limbariță, nu glumă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lacrimi și începe să geamă și să jelească, opintit: Lucică! Lucicuță! Mă Lucică, măăă...! Buletin îl ia în brațe, îl ridică cu greutate de la pământ și încearcă să-l aline și să-l ogoiască: Taci, Iulică! Așa-i viața! Taci, tăticule! Taci, taci... Nu poți ucide sentimentele, cu băutură. Asta-i! Le poți atenua, le poți mortifica, sub scoarță, numai temporar, zice Dănuț. Știi ce spunea Evtușenko, Frate? Că votca este moartea cotidiană a memoriei. Parțial, doar parțial, avea dreptate! E
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]