KorAP: Find »[drukola/base=tătic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...38 >

949 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293

din alt motiv, firește: Sorina e bucuroasă că frățiorul ei nu-i mai pune nici o întrebare, iar lui Sorin îi plac giumbușlucurile surioarei lui. Dar, ce-i asta? De necrezut! În parcarea din fața blocului a apărut, din nou, Tinuța. Împreună cu tăticul lor. Sorina uită de jocul cu mingea și fuge înspre ei. Sorin, care n-a prea înțeles ce se întâmplă, vine după ea. Tata iese din mașină. Mai e bolnavă? îl întreabă cu voioșie în glas Sorina. Nici n-a

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
Un gând poznaș își face, deodată, loc în mintea fetiței: ...să știi că am să chem broscuța de la lift, să te muște. Care broscuță? În lift nu-i nici o broscuță. Că, am văzut eu, azi dimineață, niște mecanici - așa spunea tăticul că-i cheamă - care lucrau de zor ca liftul nostru să înceapă să meargă cât mai repede. Da’ ce? Crezi că ei au montat broscuța ca să vezi tu? Da’ de unde! Au pus-o în lift, ca să vină i să-i

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
Da’ de unde! Au pus-o în lift, ca să vină i să-i ciupească pe toți copiii răi și neascultători. Dacă ții cu tot dinadinsul, să mergem și ai s-o vezi! Așa să fie, oare? Că, nici el și nici tăticul nu i-au urmărit cu atenție pe mecanici. Poate nu e vorba de nici o broscuță. Dar, dacă există, într adevăr, una? Vreau. Hai, să mergem! A spus aceste cuvinte aproape fără să-și dea seama, de parcă gura ar fi vorbit

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
parter. Gata, a venit. Să deschidem ușa! Eu nu merg cu liftul. Mă duc pe scări - zice Sorin. Cum așa? - întreabă mama. Mi-e frică. Dacă ... De ce să-ți fie frică? N-o să se întâmple nimic, ai să vezi - insistă tăticul. Mi-e frică, v-am mai spus. Și, în timp ce ceilalți se pregăteau să intre în cabina ascensorului, încercând să-l ia cu ei și pe Sorin, băiețelul nu voia, în ruptul capului, să urce. Văzând că nu-i chip să

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
gospodină trebuie să știe o sumedenie de lucruri: să îngrijească îmbrăcămintea tuturor celor din casă, să pregătească mâncăruri bune și gustoase, să facă prăjituri și plăcinte care-ți lasă gura apă doar când le privești... Nu-i vorbă că și tăticii au atâtea de făcut. Dar cine-a mai văzut fetiță care să se joace de-a tăticul?! Sau băiat care să fie... mămică?! Ce frumos e când Sorina se simte stăpână peste crăticioare, farfurii, străchini, cuțite, linguri!... Ca fiecare gospodină

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
mâncăruri bune și gustoase, să facă prăjituri și plăcinte care-ți lasă gura apă doar când le privești... Nu-i vorbă că și tăticii au atâtea de făcut. Dar cine-a mai văzut fetiță care să se joace de-a tăticul?! Sau băiat care să fie... mămică?! Ce frumos e când Sorina se simte stăpână peste crăticioare, farfurii, străchini, cuțite, linguri!... Ca fiecare gospodină adevărată - chiar dacă are numai câțiva anișori - Sorina are toată trusa de bucătărie, începând să spunem, cu furculițele

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
Nu-i acasă. Și n-are nici un fel de macaroane! a spus fetița. Nu-i acasă sau nu are macaroane? face mama, privind-o în ochi. Nu, nu-i acasă; că n-are macaroane de nici un fel mi-a spus tăticul lui Cătălin. Bine! răspunse mama privind-o - i s-a părut Sorinei - cam ciudat. După o vreme, fetița a întrebat: Mămico, pot să ies cu păpușica în fața blocului? N-a primit nici un răspuns, dar și-a spus că mama e

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
trebuie. Dar, când să răstoarne punga în coșul de gunoi, de cum a săltat capacul, ce să vezi? Acolo, la gunoi, se aflau un sandviș, un ou fiert și câteva bucăți de pâine prăjită. Cine să le fi pus, oare, aici? Tăticul își amintește că Sorin a mâncat împreună cu el și cu mămica. Dar Sorina? Ea s-a trezit mai târziu în această dimineață. Când ceilalți mâncau, ea era la baie. Pe urmă, a trebuit să se descurce singură. Tata îi arătă

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
cumpărat turtă-dulce. Ochii mamei o privesc, țintă, spre Sorina. Fetița se face roșie ca focul. Lasă ochii-n jos. „Deci, nu e închis!” gândește mama. „Nu trebuia să spun nimic de Alimentară!” își zice, tot în gând, Sorina. Mămica și tăticul trebăluiesc pe la bucătărie. Copiii se joacă-n dormitor. Sorin! strigă mama. Vrei să te duci să iei o sticlă cu oțet? Băiatul lasă jucăriile și pleacă. Când vine de la magazin, mama îl roagă iar. Vrei să te duci până la etajul

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
jucărie. E și ceva care, nu se știe cum, “bate” și, ce păcat! Omoară. A văzut la băieții din cartier tot felul de puști, mitraliere și pistoale. Ce sunete ciudate scoteau! Și erau tare frumos colorate. L-a rugat pe tăticul să-i cumpere și lui. După ce se termină spectacolul o să arunce, rând pe rând, toate puștile. Toate! -...”O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri, Și viața căprioarei spre zările târzii Zburase lin, cu țipăt, ca pasările, toamna, Când lasă cuiburi sure

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
vorbă, nimic din toate astea nu se poate ierta. Mingea să se joace și el nu i-o mai dă, toate cărțile din biblioteca lor, a copiilor, sunt, acum, parcă, doar ale ei... Tot timpul îl minte că mămica și tăticul au spus ca Sorin să nu se joace cu mașinuțele, să nu ia bicicleta, să nu mai bată mingea. Ea, zice-se, are voie să facă totul, fiind mai mare, pe când Sorin, care e mai mic, n are voie să

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
că poate i s-o fi făcut foame... Care noi? Eu și surioara mea, că noi am rămas ai casei în ogradă. Așa!? Face nenea Gheorghe și-l privește cu luare-aminte. Dar ceilalți unde-s? Cu treburi, fiecare. Bunicul și tăticul sunt duși la cosit, iar mămica și bunica sunt la oraș. Și, ce i-ați dat purcelului de mâncare? mai vrea să știe nenea Gheorghe. Între timp, el și băiețelul au sosit în ograda bunicului și, acum, se află chiar

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
faceți vreo poznă, spune tata și scoate cheia din contactul motorului. Au ajuns sus. Când ușa apartamentului s-a deschis, copiii s-au năpustit ca o furtună în balcon; acolo aveau pregătite trei pungi de plastic. Ce aveți acolo? Secret, tăticule. Sorin și Sorina se privesc unul pe celălalt și, deodată, izbucnesc: Am pregătit daruri pentru prietenii noștri din sat: bomboane pentru Cuțulache, pișcoturi pentru Motănel și grăunțe pentru Puiu... explică Sorina. Dar cum ați făcut voi rost de toate astea

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
ar da pe derdeluș, ar merge la săniuș, ar face oameni de zăpadă, toată lumea să vină și să-i vadă. Iar când o să li se facă dor de bunici, vor porni către ei de zor. Așa că, într-o bună dimineață, tăticul Alinei și al lui Cristinel i-a luat în săniuță, cu el, pe Sorin și pe Sorina. Dar, pentru ca bunicii să nu se simtă singuri și părăsiți, cei patru nepoței vorbesc, din când în când, la telefon cu ei. Și

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
o mașinuță, un tractor, o betonieră, ba chiar și un clasor. Sorina și Alina au pornit la plimbare, dintr o zare-a satului în altă zare. Nici nu și-au dat seama când au ajuns în curtea Cooperativei de Producție. Tăticul Alinei - care-i inginer agronom - nu se afla nici de astă dată la biroul lui. Pe unde o fi? Pe la Căminul Cultural? Sau, poate, pe la vreo fermă. Cine știe? Dar căluțul și săniuța sunt în curte. Ce ar fi să

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-i inginer agronom - nu se afla nici de astă dată la biroul lui. Pe unde o fi? Pe la Căminul Cultural? Sau, poate, pe la vreo fermă. Cine știe? Dar căluțul și săniuța sunt în curte. Ce ar fi să-i facă tăticului o surpriză? În căpșorul Alinei a încolțit un gând: să se urce amândouă-n săniuță cât mai curând, și prin sat să pornească pentru ca pe tăticul mai repede să-l găsească. Ce-o să zică el când le va vedea? Fără

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
știe? Dar căluțul și săniuța sunt în curte. Ce ar fi să-i facă tăticului o surpriză? În căpșorul Alinei a încolțit un gând: să se urce amândouă-n săniuță cât mai curând, și prin sat să pornească pentru ca pe tăticul mai repede să-l găsească. Ce-o să zică el când le va vedea? Fără ndoială se va bucura. S-au urcat amândouă-n sanie, Sorina fiind mai mult ca sigură că Alina știe să mânuiască bine hățurile, în timp ce Alinei îi

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
însă, se uită mai bine, Alina, Sorina și Alin observă că vietatea de care le fusese atât de frică nu era altcineva decât... bunicul. Ce-i cu voi? Încotro ați pornit-o? întreabă el. Am pornit să-l căutăm pe tăticul! încearcă să-i explice Alina. Și cine poate să ne ajute să-l găsim mai repede decât căluțul care-l poartă toată ziua de-a lungul și de-a latul comunei?! Dar de unde-ai știut că suntem noi? Păi, n-

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

Rădulescu Cornel mănâncă singur o gutuie. Pe urmă vă jucați leapșa pe ouate. Când sună de intrare vă duceți repede la veceu. Pe un perete scrie: Fut! Georgescu Îți explică că oamenii mari se futează și că și mămica și tăticul lui se futează. I-a văzut el. Îl Întrebi cum se face, iar el Îți spune că se face În buric. Fugiți apoi repede În clasă pentru că urmează ora de muzică și desen. Această recreație mare se petrece În anul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
care astea?), că așa te Învață la școală, În timp ce fratele ei, ascuns În fân, vărul tău mai mare, te amenință cu glas sugrumat: „No, las’ că te spun eu la unchiașu’! Și te spun și lu’ popa Duminecă”. „Da, dar tăticul meu este milițian”, latri tu cu mâinile În șold, mândru de isprava ta. Și-i mai spui că mâine pleci la București și că acolo e clar că nu există Dumnezeu. Sâc, așa Îi spui. În tot acest timp, marinarii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
de pildă. Ce dacă el a Împărțit gutuia cu tine. Tu ai scris poezia. E sprâncenată rău! La Moscova, Leonid Ilici Brejnev este ales președinte al prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. Ăsta cine o mai fi? Îl Întrebi pe tăticul tău. Dacă o să mutați mobila cu o căruță sau cu un autocamion. A treia abatere. Te bagi tu În discuție despre mijloacele de transport. Că hipo, că auto. Tu vezi-ți de iubirea ta! „Parmehutu” o fi ceva de mâncare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

atât cât să nu mă solicite prea mult și i-am ajutat pe Mark și pe Kieran cu materialele promoționale pentru noua sală. Devenisem și partenerul oficial al Lisei, urmând să asist la naștere, asta după ce Kieran fusese primul viitor tătic căruia i s-a făcut rău uitându-se la înregistrarea unei nașteri fără complicații. Nu poate să o facă, mi-a spus-o Lisa ca pe o constatare rece. Întotdeauna i-a fost frică de sânge. Tu ai fi mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388

nu era el.“ Într-o seară când m-am dus iar pe pajiște, s-a ridicat de jos, m-a luat de braț, mi-a arătat cu mâna pinii care creșteau și mi-a zis: — Vezi cum cresc? Ei sunt tăticii tăi. Pe urmă m-a dus în curtea din față, pe cenușă și a arătat cu mâna spre dealuri. — Vezi cum cresc? M-am uitat la miile de pini din toată valea. Dintr-o sămânță pe care a plantat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
tăi. Pe urmă m-a dus în curtea din față, pe cenușă și a arătat cu mâna spre dealuri. — Vezi cum cresc? M-am uitat la miile de pini din toată valea. Dintr-o sămânță pe care a plantat-o tăticul tău, cresc acum peste tot, dar eu i-am văzut crescând mai întâi la el în poiană. Eu i-am văzut prima. Îmi plăcea să lucrez la drogherie. Domnul Williams, proprietarul, îmi dăduse slujba pentru că auzise de mama. Asta era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

are să discutăm despre pantofi? — O dată pe an îl rogi și tu să facă ceva pentru tine, da’ el e prea barosan pentru așa ceva. Și ăsta e, Hannah, ăsta-i frate-tău, ăsta-i respectul și dragostea lui... E băiat bun, tăticule. Te respectă, te iubește... Și cu poporul evreu cum rămâne? În acest moment se pune pe răcnit și dă din mâini, sperând că astfel va reuși să-și țină în frâu lacrimile care stau să-l podidească - fiindcă la noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]