1,049 matches
-
începe s-o sărute, s-o îmbrățișeze ceea ce-i place și Rusaldei. Păntru tine oi merge pân’ la Dumnăzău, o trage spre piept și iarăși cade de pe scaun cu Rusalda ,care râde, peste el. Amețiți de țuică, de dragoste, se tăvălesc pe iarbă până când Ismail reușește să se pună pe picioare și s-o ia pe Rusalda în brațe, îndreptându-se spre cort. — Să nu grășești cortu’, îl avertizează Samuil și Măru pe Ismail. Să n-o lași! Arată-i ce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nici gând, îl întrerupe Teofana. Eu îmi închipuiam în mintea mea de copil că grădinița este o grădină cu flori, pe care să le pot culege, cu pomi în care să mă pot urca, cu iarbă în care să mă tăvălesc și bineînțeles cu copii cu care să mă joc. — Hî, hî, hî, prostuțo. Abia am așteptat să merg la grădiniță spre bucuria mamei și a tatei care mă vedeau nerăbdătoare să încep activitatea. Pe drum săream într-un picior de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
trei degete încârligate la inimă, își strâmbă odios bărbia și buzele vinete și se prăvălește iască, la podea! Luptându-se încrâncenați cu Pizdeluș, motanii se bulucesc peste prag și se rostogolesc, odată cu potaia, jos, în curte. Unde continuă să se tăvălească! Brava, mamaie, brava! Păcat că te duseși și tu! o fericește Fratele. Cronica morților săraci, episodul doi... Băi, îl mâniem pe Dumnezeu, dacă o abandonăm pe dușumea, ca pe-o cârpă, zice milostiv Apostatul. Ajutați-mă și voi să-i
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Na, mâncați și voi, lua-v-ar dracii!" Cel mare se repezi la ceaunul gol, își dete seama c-a greșit, se strâmbă la cățelul care nimerise mai bine și, negăsind ascultare de bunăvoie, îl înșfăcă de ceafă și-l tăvăli puțin, ca să-l învețe minte, iar pe urmă se apucă de mâncare, fără să se sinchisească de chelălăiturile tovarășului mai mic și nici de baba care îl probozea: "Nu vă învoiți, ai, fire-ați ai dracului!" Copilul lui Vasile se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
buze, și-i trăsni peste obraz o palmă atât de zdravănă, de plescăi, parc-ar fi dat cu o lopată. ― Nu da, Chirilă! apucă să strige Platamonu. În clipa aceea, însă, țăranii tăbărau peste ei cu pumnii și cu picioarele, tăvălindu-i pe dușumelele cerdacului. Avocatul Stavrat țipa desperat: ― Nu mă omorâți, fraților!... Eu nu-s de aici!... Aoleu! Din casă izbucniră strigătele doamnei Platamonu și ale femeilor, care se amestecau în zgomotul loviturilor și al răcnetelor. Încaierărea ținu numai câteva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe Mimi a izgonit-o definitiv bărbatul ei, că doamna Alexandrescu a căutat să facă scandal, că a venit la ei și s-a certat cu toți foarte urât, chiar Tanței i-a strigat în gura mare că s-a tăvălit cu chiriașul ei, că totuși Jenică a rămas bun despărțit de ea și s-a logodit îndată cu fata subdirectorului, că de altfel Jenică s-a purtat ca un adevărat cavaler, dezmințind energic ocările Lenuței față de părinții lui... Titu Herdelea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trist citind că, grație măsurilor cuminți luate de noul guvern, tulburările sunt aproape pretutindeni potolite, fără vărsare de sânge. I se părea o batjocură. În suflet îi mocnea mereu revolta înăbușită. Se visă la Amara, în curtea primăriei, în mijlocul mulțimii tăvălite la pământ. Maiorul tăia capetele plecate cu sabia lui știrbită și ruginită de sânge. Când o ridică asupra unui copilaș care plângea sfâșietor, Titu s-a aruncat asupra maiorului, i-a smuls-o din mână și a azvîrlit-o... "Te arestez
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să se apropie de noi, de picioarele noastre, după care să aruncăm praful de DDT în ochi. Ceea ce am și făcut. Aruncându-i praful în ochi a început să-l usture și să schelălăie. Noi am fugit, iar câinele se tăvălea în drum de usturimea ochilor. Apărarea noastră a reușit. A doua zi a ieșit din nou să ne atace și iar i-am dat cu praf în ochi. În zilele care au urmat nu a mai ieșit în drum. Se
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lăsat liber de stăpîni” - m-am uitat eu înciudat la el. Dar flocosul se uita la mine prietenos, ca și cum m-ar fi așteptat cine știe de cînd. Am făcut așadar schimb de bune intenții și i-am mîngîiat încet cîlții tăvăliți prin frunze moarte. S-a dat imediat pe spate ca să-l mîngîi pe burtă, apoi a pornit-o fără să mai pregete în fața mea. Alerga de colo-colo, adulmeca pămîntul încă umed și își întorcea capul spre mine, să vadă dacă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
amuzantă, pe care i-o făceau din când în când clienții obișnuiți ai cîrciumei: îl chemau la masă și îi spuneau că va căpăta berea dacă va trage bățul lung din două bețe de chibrit ținute în pumn. Și se tăvăleau de râs când el trăgea întotdeauna bățul scurt. Niciodată, sânt sigur de asta, nu și-a "cîștigat" berea în acest fel. Cam pe atunci mi-au apărut mie primele povestiri în reviste și, după un timp, primul volum de povestiri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
meu avea doar câteva luni. Peste alte câteva avea să moară de dublă pneumonie.) Ieșeam cu ea și mergeam uneori la solar, un loc cu nisip. Acolo, scobind în nisipul din ce în ce mai ud, am dat odată de niște broaște râioase enorme, tăvălite prin nisip de arătau ca niște prăjiturele mișcătoare, dar cu mari ochi limpezi, omenești. Ne mai jucam de-a roata, apucîndu-ne unul pe altul de picioare și rostogolindu-ne astfel, când pe spinarea ei, când pe a mea, până ce făceam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
început să țip. Am luat de pe birou mandarinul de celuloid și-am dat cu el de pământ. Când au intrat bătrânii în cameră (Maricu și Tanicu și apoi Penelopa, livizi, cu saliva curgîndu-le pe bărbii de spaimă), m-au găsit tăvălindu-mă pe jos, târând după mine toate covoarele, înfășurîndu-mă în draperiile de purpură pe care le smulsesem de la geamuri. Pe jos erau împrăștiate cărțile aruncate din bibliotecă și bibelourile de pe pianină. Nu mă puteam calma. Cu cât încercau mai mult
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Gigi de mijloc. Pisica era moale ca o cârpă, dar dacă o puneam în picioare se întindea brusc, cu ochii încă lipiți de somn, îndoindu-și spinarea ca un arc și căscând o gură roză, atât de mare, încît ne tăvăleam de râs. Începea să se spele, apoi se trântea la loc pe capota încinsă. Doar seara se ducea după porumbei. După ce-l mai chinuiam puțin pe Chombe, după ce deschideam capacul motorului ca să vedem cuibul de viespi lipit acolo, printre țevile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Soile, bunică-mea, care-o născuse deja pe mama în 1921 și o lăsase la Chirnogi, la văduva lui Marcos, urmărind cu degetul conturul fermecat al celor trei litere, începu să râdă și să plângă, să țipe și să se tăvălească prin praful arenei, până ce, proptindu-se în ceafă și în călcâie, își arcui spinarea atât de dramatic, încît ar fi invidiat-o și Tudorița de la Le Magnifique. Anul acela a fost și anul falimentului pentru Don Vittorio Carra, proprietarul circului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tigaia încinsă, unde sfârâiau până deveneau aproape roșii, zgrunțuroase. Îmi plăcea să pun eu singură în tigaie bucățile ciudate, triunghiuri și gâtuituri, care rămâneau între cercurile perfecte. Ieșeau din ele forme pufoase semănând a câini, cerbi, balauri, pe care le tăvăleam prin zahăr vanilat. Le mâncam apoi capul sau câte un picioruș, alintîndu-mă. Tanti Aura îmi povestea între timp cum mă aducea mama pe aici când eram foarte mică, "o gîgîlice" de un an și jumătate sau doi. Îmi puneau un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mă consoleze pentru trista poveste cu Zizi și să mă omagieze, aveam să fiu ultima regină. Atunci mi-am amintit de tot ce se întîmplase noaptea trecută și am făcut efectiv o criză de isterie. Am plâns și m-am tăvălit pe jos, lovindu-mă cu palmele peste față, înfigîndu-mi unghiile în brațe. Le-am dat afară pe fetițe urlând la ele. Am țipat și la tanti Aura, care intrase speriată. Abia după vreo oră m-am mai potolit și-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
repetat-o până la exasperare. - Și fetele de pe covor? - Asta începusem și eu să-ți povestesc, reluă Eleazar. Foarte probabil că și-au amintit și ele "Marea Plecare" și scena din gineceu. Și atunci au început să râdă și mai isteric, tăvălindu-se pe covor, jucând puțin teatru, încercînd să pară lubrice, iar Vera i-a strigat: "Siddharta! s-au împlinit scripturile. Acum e momentul să lași totul și s-o pornești spre Himalaya!"... Elefterescu rămăsese în picioare, tot atât de palid, ca o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fie tocma-n ale șapte vagoane care-a luat foc și așa-n foc, cum era s-o ia razna pe câmp, de ziceai că-i iadu, donșoară ! Și urletele care scotea toți, și care mai ajungea pe jos se tăvălea și ardea, și ăia dinăuntru urlau, uite-așa-nchiși, ca-n borcane, urlau ca din gură de șarpe, și nimeni, cin’ să sară ? Cin’ să sară și să-i ajute ? Cin’ să fie nebun să s-arunce-n foc ? Că luase foc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apropiere, a propus să-l împușcăm ca să nu se mai chinuiască și ne-a oferit, în acest scop, ordonanța sa. Te asigur că nu exagerez cu nimic, arăta oribil ! Numai petice de blană și carne vie, și mieuna, și se tăvălea pe jos de durere... în casă se făcuse o halima... Și presupun că el, pricepând, cu instinctul animalelor, că soarta îi este amenințată, în timp ce noi încă nu ne deciseserăm, a dispărut ! Și-a luat lumea în cap, și am regretat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aveau de unde să știe adresele partidelor istorice, au fost coordonați, asta e limpede ca lumina zilei. SÎnt oameni care spun că aveau la ei hărți ale Bucureștiului desenate de mînă. Au atacat casa lui Rațiu, se pare că l-au tăvălit un pic. Minerii l- au bătut pe Rațiu? Așa se pare, tu n-ai citit În presă? Și sora lui Ștefan? Ea ce-a pățit? Nu se știe clar, au fost prinși mai mulți Într-o sală În Arhitectură, Ștefan
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
știu că, de fapt, e primăvară. O pitulice poate scoate o sută șase note în opt secunde. Serios? Da. Știați? Nu, dar cred. Am fost cu Zet pe islaz. Am văzut un cal alb, singur-singurel. Poate că aparținea țiganilor. Se tăvălea pe spate. Pe urmă, când l-a văzut pe Zet, a sărit în picioare. S-a speriat văzând un câine atât de aproape de el. Și după aceea a plecat. Un cal mare să se sperie de un cățel atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Un băiat niciodată n-ar fi umblat ca ea. Îl auzise, iar acum îl și vedea. Veni drept spre el pășind de pe pământul bătătorit și încălzit de soare al aleii în iarba umedă și rece pe care Dragoș o cam tăvălise cu picioarele tot așezând la crengi verzi de jur-împrejur. Tu ai făcut casa asta? Dragoș o lăsă înainte. Trecură aplecați printr-un tunel cu acoperiș de crengi rupte, cam cinci pași, nu mai mult, afundându-se în verdeață. Dincolo de tunel
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o recunoască după atâta amar de vreme? Dragoș se rezema cu umărul de trunchiul unui pom. Neti venea drept spre el pășind de pe pământul bătătorit și încălzit de soare al aleii în iarba umedă și rece pe care Dragoș o tăvălise cu picioarele. O poieniță? apreciase ea. Fie și poieniță. Dar niciodată nu reușise să găsească la piciorul tufelor dimprejur, printre tulpinile subțiri și dese, acolo unde iarba nu ajungea să crească, locul de trecere spre lumea de dincolo... Ce își
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ai clipi. Apoi cât timp am făcut instrucție nu s-au făcut avansări. Mai târziu, cine știe?... Dacă n-o mierlesc, poate ajung și sărjănt. Locotenentul a rămas pe gânduri: „De ce l-am lăsat eu pe sergentul Limbosu să-l tăvălească prin toate glodurile și mărăcinii câmpului de instrucție? Drept să spun, la început nici eu nu-l aveam la suflet pe flăcăul acesta. Prea te privea nu știu cum când îi făceai o observație. Îți arunca doar o privire care te plesnea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
noi se iscă nenumărate certuri și supărări, cu vorbe urâte și fără de sfârșit; iar de cele mai multe ori oamenii se iau la harță pentru un ban, de ne aude lumea tocmai de la San Casciano, cum țipăm și strigăm. În acest fel, tăvălit în murdărie, îmi scutur creierii de mucegai și-mi vărs amărul pentru soarta rea pe care o am, mulțumit fiind că mă lovește în chipul acesta și că, poate, cândva se va rușina de ceea ce face. Când se lasă seara
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]