1,069 matches
-
ger. Astea mă fac să văd că nu mai plouă dar nici soare nu e. Doar un vânt ce-i zboară semințele unei bătrâne. O bulă imensă de apă Mă-nvârt în jurul ploii, dar ploaia nu mă primește înăuntru - se tăvălește în lumina farurilor. Aștept să treacă mașinile și mă îngrămădesc. O bulă imensă de apă mă ridică deasupra tuturor. În fața cinematografului stă un câine ce crește odată cu ploaia. Până dimineață, îl voi călări prin oraș, înjurând toți oamenii. Pentru o
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
gol, strig ca șacalul, și gem ca struțul. 9. Căci rana ei este fără leac; se întinde pînă la Iuda, pătrunde pînă la poarta poporului meu, pînă la Ierusalim. 10. Nu spuneți lucrul acesta în Gat, nu plîngeți în Aco; tăvăliți-vă în țărînă la Bet-Leafra. 11. Treci, locuitoare din Safir, cu rușinea descoperită; locuitoarea din Taanan nu îndrăznește să iasă, jalea Bet-Haețelului, vă ia gustul să vă opriți în el. 12. Căci locuitoarea din Marot tremură pentru pierderea fericirii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
lingea de zor pe obraz!... Până la urmă mi-am dat seama că era câinele nostru, care m-a simțit de departe - chiar prin viscolul acela - și mi-a ieșit înainte. De bucurie l-am cuprins în brațe și ne am tăvălit amândoi prin nămeți...Cât ne-om fi hârjonit noi nu știu, dar la un timp câinele s-a desprins din brațele mele și a pornit înainte spre casă, uitându-se din când în când înapoi, ca să vadă dacă îl urmez
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
le aplice câte un pumn, poate chiar mai mjul ți, hoților de drumul mare. Puicuță s-a repezit la celălalt. Dintr-o lovitură l-a îngenuncheat. Unde ai aruncat pistolul voinice? Ai? Ia să-ți aud glasul, că altefel te tăvălesc prin omăt până ce ajungi sloi de gheață și te las aici să dea lupchii peste tine! L... l-am... aruncat. Unde l-ai aruncat? Hai, povestește, până nu mă supăr și mai tare decât sunt! Uite... acolo - a scâncit hoțul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de mai bine de un an. Zic că ar fi un bătrân, străin de sat. L-au văzut la amiază pe dealuri, alungând norii cu o nuia de alun cu care a scos o broască din gura unui șarpe. Se tăvălea pe spate, strâmbându-se și boscorodind tot soiul de descântece. Cică l-au căutat peste tot; parcă l-a înghițit pământul. întreabă dacă nu cumva s-a aciuat la castel. Bătrânul aștepta să audă nu atât ce va răspunde graful
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
decît, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfîntă, care le fusese dată. 22. Cu ei s-a întîmplat ce spune zicala adevărată: "Cîinele s-a întors la ce vărsase", și, "scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăși în mocirlă." $3 1. Prea iubiților, aceasta este a doua epistolă, pe care v-o scriu. În amîndouă, caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înștiințări, 2. ca să vă fac să vă aduceți aminte de lucrurile vestite mai dinainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
angajat aici. Întrebați-l pe patron. Îl măsori cu privirea din creștet până-n tălpi. Mai ai puțin și știi cu exactitate câte fire de păr are în cap. E clar, n-o să-ți spună niciodată, poți tu să te și tăvălești de ciudă și frustrare. N-o să-ți dezlege misterul chit că-l torturezi. Rânjești absent imaginându-ți cum l-ai strânge în menghină încet, încet, pas cu pas, sinistru, până i-ar da zeama prin piele... Te uiți la el
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a creat un joculeț online, care se numește ”Aventurile Urbane ale lui Mircea Badea”. Totul a început ca o glumă între mine și câțiva prieteni, dupe ce ne uitasem la niște clipuri din "În gura presei" pe net și ne tăvăleam pe jos de ras. Apoi a cineva a remarcat: ce tare ar fi dacă ar exista un joc unde ești Mircea Badea și te bați cu câini și cu cocalari! Și iată că acum există!", a declarat Sorin
S-a lansat jocul cu Mircea Badea. Joacă-te aici () [Corola-journal/Journalistic/66279_a_67604]
-
nici nu ne atinge, dar prin întuneric e al naibii de convingător. îi vezi pe flăcăi cum aleargă țipînd să vină poliția. — Și poliția nu vine? — Fugim înainte să apară. Tatăl lui Murdoch Muir e polițist. Cînd îi povestim ce facem, se tăvălește de rîs și ne zice ce ne-ar face de ne-ar prinde. — E o treabă antisocială, zise Thaw. — O fi, dar e firească. Mai firească decît să te plimbi de unul singur. Hai, recunoaște că ți-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
va decide ancheta, un lucru însă e sigur: nu există alt mijloc de îndreptare decât scăderea dărilor și o purificare fundamentală a personalului adminstrativ. Dar e sigur de mai înainte că acest mijloc n-o să se aplice. Farsorii se vor tăvăli înainte până când s-o putea. "Ungaria e o țară bogată, binecuvântată și popoarele ei sunt dintre cele mai fericite ale pămîntului" - așa stă scris în fiece carte de școală, în care învață a citi copilul țăranului, care nici de nume
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
chicotea ca o nebună. Împletindu-și degetele, în camera tot mai luminată, pe când afară vrăbiile începuseră să ciripească și se auzea câte un oltean strigîndu-și marfa pe vreo stradă dir apropiere, surorile își povestiră ciudatele, tulburătoarele experiențe din acea noapte. Tăvălindu-se sub cearceaf de râs, Vasilica îi șopti în urechi Mariei că fusese cu Cedric, negrul, în vreo două locante, unde dansaseră și negrul aruncase cu banii în dreapta și-n stânga, că mâncaseră raci mari de tot cu gheață pisată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în odaia de dincolo de tindă, întins pe pat mai toată ziua și citind, sub dula-mele și șubele atârnate în grindă. Într-o zi ieșise în tindă cu o căciulă de miel de-a lui Babuc pe cap, de copiii se tăvăliseră pe jos de râs. Și acest Klaus, când ieșea în curte, prinsese obiceiul să se joace mereu cu Roșu, unul din cei doi câini - celălalt era cățeaua bătrână, al cărei pui era Roșu -, îl învățase să aducă un băț pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu tuș negru: Desiderio Monsu. Viziunea spectrală părea să se-ntindă și dincolo de rama tabloului, și metișii gușați, cu ghiuluri pe degete, transpirați la subțiori până la brâu, puteau crede, uneori, că localul în care priveau fundurile acelea roze de femei tăvălindu-se, obscene, în fața lor, lăsîndu-se încălecate de inși păroși, cu boașe de tauri, nu era decât un pavilion de plăcere sau de suferință, o grotă de iad sau de rai înconjurată de peisajul acela nepământean, întins cât ține imaginarul. O
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
adormi după ce multă vreme plânse ca un copil. Costel rămase un timp în fața porții, respirând aerul sufocant al mahalalei, în care mirosul pipărat al stelelor se amesteca bizar, nostalgic, cu al lătrăturilor îndepărtate. Cu mîinile-n buzunare, răsucea inconștient câțiva bănuți, tăvălindu-i prin scame și fri-mituri. Maria. Pentru el, Maria fusese femeia cu fluturele, chiar buzele ei erau fluturele mistic așteptat de orice bărbat, și pe care el îl sorbise acolo, sub becul chior din piațetă. Ca printr-un alambic seînteietor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
te miri ce: după apendice îi scoseseră amigdalele și polipii, iar acum simula (credea doctorița) probleme acute cu stomacul. Dacă venea numai vorba de-o operație, micul lui ciucure se întărea instantaneu, lucru care-l făcea pe fotbalist să se tăvălească în pat de râs. Bineînțeles că măgarul avea grijă să "i-o scoale" micului pacient și de douăzeci de ori pe zi, descriindu-i cu o mulțime de amănunte prostești disecții, rezecții și trepanări și prefăcîndu-se că salivează de plăcere
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca o iederă și, apucîndu-și mădularul negru și chircit acum de o vinovăție de moarte, îl reteză dintr-o fulgerare, împreună cu punga prețioasă dindărăt, și-l azvârli ca pe-un iepure-nsîngerat, ca pe-un prunc nou-născut, departe de sine. Se tăvălise apoi în propriul sânge pe când, stropiți de același lichid sfânt, ce-l purtăm în potirul trupului nostru și nu se cuvine să-l arătăm nimănui, toți cei din jur fugeau ca de-o mânie divină, încurcîndu-și țoalele, nemainimerind ușa, privirea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
când ai terminat de-nvățat pe de rost "Unchiul Stiopa Milițianul", de ziua când n-ai vrut să iei doctoria și tata te-a prins și te-a ținut de nas, iar eu ți-am turnat lingura pe gât... Ne tăvăleam și ne ciufuleam ore-n șir pe covor, apoi îl făceam sul și, a doua zi în zori, porneam cu el spre fabrică, printr-un aer roșu și-nghețat, ajungeam în curtea fabricii, mama intra cu covorul pe umăr în cea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Puiu Călinescu, dar mai ales la emisiunea "Comici vestiți ai ecranului", cu Stan și Bran sau Chaplin, tatăl lui râdea până se-neca, se sufoca, se făcea roșu ca racul și vinele de pe frunte i se umflau să pleznească. Se tăvălea pe covor de râs. Dacă te uitai atunci la el ți se făcea frică, fiindcă arăta de parcă ar fi rost cuprins de o mânie distrugătoare. Îl dureau dup-aia coastele și stomacul zile-n șir. Mircea nu mai putea suferi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de-a ei de rafie și-o ținem de capete, și ea sare acolo, face tumbe..." Copilul crezuse, și abia aștepta să ajungă acasă. Când i-au spus că e doar o glumă, a-nceput să urle și să se tăvălească pe jos chiar acolo, pe trotuar. O-ncasase bine și doar așa se potolise. Mircișor trebuia să meargă la culcare, dar i-au mai dat voie să se joace jumătate de oră înainte să se culce. Așa că s-a suit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cosmosul, să te lași însămînțat de tandra lumină a stelelor..." Aripile azurii zăceau acum trist, inutil, pe macrame-ul de pe masa ovală. În terariu fusese-azvîrlită o insectă urâtă și simplă, ca o omidă mare cu piciorușe, ce rămăsese pe loc, tăvălită-n nisip, cu ochi prea strălucitori pentru lipsa ei de podoabe, ochi nemeritați, ai fi zis. Dar acești ochi aparent impasibili priveau acum drept în față monstrul ce se destindea cu încetul. Fulgerător, tarantula luă poziția de atac, cu toracele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lovește acum și, dacă se întâmplă așa, e din cauza păcatelor voastre. Cu pași înceți, începu să treacă pe dinaintea ascultătorilor săi adunați în cerc, privindu-i în față pe fiecare în parte. Nici unul nu reuși să-i susțină privirea. — V-ați tăvălit până ieri prin noroiul viciilor voastre, ați petrecut, ați furat, v-ați dedat la plăceri, ați omorât, ați blestemat și cine știe câți dintre voi nu aduceau încă în ascuns sacrificii idolilor păgâni sau demonilor din păduri ori din ape! Orbi în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sa din Panonia era un permanent du-te-vino de războinici cu pielea argăsită și cu inima de piatră, care, seara, în jurul tăciunilor din vatră, râdeau nerușinat, se necăjeau unii pe alții, se îmbătau cu kumis și, atunci când nu se încăierau, se tăvăleau pe covoare cu sclave ori concubine cu hainele răvășite și cu privirea tulbure: așadar, acolo nu era loc - cel puțin, așa i se părea lui - pentru micuța creatură găsită pe drumuri, fie ea și cu caracterul excepțional al lui Go-Bindan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
miere. Pe vremuri, bunicul era considerat cel mai frumos bărbat din sat, dar era de o severitate obsedantă când venea vorba de curățenie și de perfecțiunea gazonului său. Eu, fiind copil obraznic și hlizit, nu făceam altceva decât să mă tăvălesc prin iarba proaspătă și să mănânc corcoase din prun împreună cu vara mea. Și vai, când ne prindea bătrânul, ne amenința că “ne arată el nouă când se întoarce acasă”. Bineînțeles că glumea ca să ne bage în sperieți, dar noi nu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
miere. Pe vremuri, bunicul era considerat cel mai frumos bărbat din sat, dar era de o severitate obsedantă când venea vorba de curățenie și de perfecțiunea gazonului său. Eu, fiind copil obraznic și hlizit, nu făceam altceva decât să mă tăvălesc prin iarba proaspătă și să mănânc corcoase din prun împreună cu vara mea. Și vai, când ne prindea bătrânul, ne amenința că “ne arată el nouă când se întoarce acasă”. Bineînțeles că glumea ca să ne bage în sperieți, dar noi nu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ca să-ți facă măcar unul din aceste lucruri, din milă pentru tine; ci ai fost aruncată pe cîmp, așa de scîrbă le era de tine, în ziua nașterii tale. 6. Atunci, Eu am trecut pe lîngă tine, te-am văzut tăvălită în sîngele tău, și am zis: "Trăiește chiar și în sîngele tău!" Da, ți-am zis, "Trăiește chiar și în sîngele tău!" 7. Te-am înmulțit cu zecile de mii, ca iarba de pe cîmp și ai crescut, te-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]