9,829 matches
-
și deșurubându-se grațios În Întunericul Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut, nu mai are nici măcar puterea să aprindă surcele În ligheanul de tablă. Cu un ultim efort se descalță, Își scoate scurta și se vâră pe sub mormanul de cârpe reci cu dorința de-a adormi cât mai repede. Întinde mâna dreaptă spre taburetul pe care pâlpâie lumânarea și prinde cu un gest scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
patului, acolo unde bătrânul cerșetor pare că-și trăiește sfârșitul. Apucă apoi ibricul de ciotul metalic care-a mai rămas din coadă și toarnă apă În el, după care cu mișcări de gospodar exersat, aprinde câteva surcele În ligheanul de tablă și așează micul recipient pe limbile de foc care au Început să Înflorească. Când apa clocotește, stinge micile flăcări, suflând cu putere În ele. Plicul de ceai plutește În apa fierbinte ca o bărcuță de jucărie. -Ceaiul e gata, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
merg de-a bușilea, până la bătrâni rufoși cu fețe supte, care și-au uitat numărul anilor. Cele două ,,case,, jalnice, mâncate de rugină, și decorate cu zdrențe ciudate, au peste acoperișul găurit, puse de-a valma, Împotriva ploilor, bucăți de tablă, cartoane, saci de plastic, toate fixate cu cauciucuri și anvelope de mașină uzate, ca vântul, În năvala lui neiertătoare, să nu le arunce Încotro vrea el. O gălăgie de nedescris, un amestec de cuvinte răstite, țipete, văicăreli, Înjurături, plânsete, strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care duce În spate, legat bine de trupul lui, cu o bucată de pânză, ca pe un balot, un prunc de câteva luni, la fel de murdar, pe femeia schiloadă, ce se târăște printre călători, vârându-le pe sub ochi o cutie de tablă În care zornăie câțiva bănuți, pe cei trei copilași care Îngenuchează mormăind o rugăciune În care cuvintele au luat-o razna, și pe adolescentul care și-a atârnat de gât un carton pe care stă scris cu litere de tipar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ai lăsat baltă Uniunea Europeană?. Nu cumva ești Îndrăgostit?,, Femeia râde, . trăgându-și capul Înapoi, În intimitatea cu miros reviste și ziare proaspete, a chioșcului. ,,De curând s-a schimbat și guvernul, dacă vrei să știi,, se aude dincolo de peretele de tablă. -Guvern?, ce e ăla guvern? o șicanează Antoniu, În timp ce mâna lui se Închide ca o meduză ce-a aspirat prada. Strecoară În buzunarul pantalonului bancnota și privește mai departe, indiferent, mulțimea care se scurge ca un șuvoi imens de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
casă adevărată, cu sufragerie, dormitoare, bucătărie, cămară, baie și holuri. În mijlocul Încăperii, mama și tata, Întrețin Într-o vatră, un foc mocnit din care se ridică fumul pe care l-am văzut de departe, Întețindu-l cu o bucată de tablă, care are forma unui evantai.. Îi Întreb ce fac, dar nu-mi răspund. Se uită la mine ca doi oameni cu mințile rătăcite; par a nu mă recunoaște. Îi Întreb Încă odată ce fac, și atunci, din gura mamei iese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
căuta probabil țigările de rezervă, pe care le ținea acolo. Se pare că nu le găsea, căci se ridică și se duse În cealaltă parte a camerei. Mai Întâi trase sertarul comodei cu un sunet Înfundat de cretă care zgârie tabla, apoi scotoci În spatele draperiilor și, În final - stați - În final, după scaunul pe care Îmi pusesem hainele. Mai aveam puțin și-i șopteam prin ușile șifonierului că țigările mele Moslem erau pe masa din camera de zi, dar mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o să trăiești cu el tot restul vieții - va fi ca un motto, să știi. Își trecu degetele prin părul des și-l dădu pe spate, à la Conrad Veidt. — Asta dovedește adevărata clasă. Scoase din buzunar o cutie plată din tablă și citi inscripția imprimată pe o parte: — Brilliantine par Olivier Glissant, pour le gentleman. Doamnele leșină de plăcere instantaneu. Grijuliu, deschise cutia cu un mic pumnal și puse niște pastă din aceea lipicioasă pe partea zimțată a pieptănului, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
niște cătușe la picioare. Fiarele sclipeau cu o strălucire malefică, ghiulelele erau mari și grele. Ca să dovedesc că pot să joc rolul manechinului unei croitorese dacă sunt nevoit, mi-am Îndreptat spatele și, curajos, m-am prefăcut că sunt din tablă. Mama mea a continuat să lucreze tăcută și hotărâtă. Scaunul scârțâia când și când. Își lăsase ochelarii pe vârful nasului, ținând acele Între buze. Cu o mână netezea tivul rochiei, cu cealaltă schița gesturi scurte, exacte. Era imposibil să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
două pachete de Moslem de la chelner. Gânditor, am rupt Învelișul de celofan de pe unul. Urmărind o barcă de turiști, Anton n-a spus nimic. Pe punte stătea o femeie cu un coif dintr-un ziar și cu un reportofon de tablă la gură. Întâi a vorbit În engleză, apoi În franceză, și, la sfârșit, În germană. În fiecare limbă, explica cu o voce subțire, metalică, ce vedeau turiștii În momentul respectiv. Toți Își țineau mâna lângă frunte, de parcă ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ascuțit; așchii mici de lemn săreau dintr-o parte În alta. Neavând altceva mai bun de făcut, celălalt băiat arăta nonșalant spre un punct dincolo de curte. În colțul cel mai Îndepărtat, am deslușit o clădire joasă cu un acoperiș din tablă ondulată ieșind În afară. La un moment dat cred că adăpostise un atelier mecanic. În umbra alinătoare de lângă ușa strivită, lângă o masă cu un scaun, stătea singurul sfinx pe care-l cunoșteam personal. Traversând curtea, razele de soare, reflectate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
câteva zile libere. — Se admite. Ridicând o mână, ca și când ar fi vrut să mă binecuvânteze, Else alungă o muscă. Ia loc, te rog. — Și În al doilea... Am văzut că insecta s-a retras bâzâind În umbra de sub acoperișul de tablă ondulată. A, nu știam că numele tău de familie e Himmel. Pe ușă, sub simbolul tăiat al unei trăsuri, parcă, scria cu litere mari de tipar „E. & O. HIMMEL“. — Nu alegerea mea. Se pare că numele nu erau un subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și ACCIDENTE RUTIERE ORIBILE, în speranța că aceste gânduri grave vor duce la fleșcăirea „osului“ meu înainte de sunetul clopoțelului și de momentul când trebuie să mă ridic din bancă. Pare-se că nu pot să ies și eu o dată la tablă sau să cobor dintr-un autobuz fără să mi se semețească și să strige „Ciao! Uite-mă!“, de față cu toată lumea - iar acum nu-i de găsit nicăieri. — Iat-o! strig eu în cele din urmă. — Asta-i toată? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mei continuă să zacă pe jos, și se face tot mai întuneric pe cărarea ascunsă privirilor pe care am parcat, sub frunzișul impresionant. De fapt, frunzele cad chiar în mașină. Maimuța aduce cu un copil care încearcă să-și însușească tabla înmulțirii, dar în nici un caz un copil prost - nu, ci o fetiță isteață foc! Câtuși de puțin tembelă! Fata asta zău că e cu totul deosebită! Chiar dacă am pescuit-o pe stradă! Când termin, știi ce face? Mă apucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pictura: — Nu vă voi ruina revoluția. Oho, ce subiect pentru ziar! Semnele vârstei apăruseră rapid la dr. Czinner. Era ca și cum ar fi ținut la distanță, cu un succes temporar, cinci ani de miros de pin și scârțâit de cretă pe tablă doar pentru a ședea acum Într-un vagon de tren, permițându-le anilor buluciți să năvălească peste el deodată și nu unul câte unul. Preț de o clipă, semănă cu un bătrân care dădea din cap În somn, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sau un covor ar fi scăpat o șoaptă, aceea ar fi putut fi dr. Czinner, care Încerca să se Întoarcă la o viață conștientă după cinci ani În care stătuse Îngropat, croindu-și drum pe după catedre, expunându-și transparența În fața tablei și a elevilor nedisciplinați, ghemuit În capelă, la o slujbă În care cel viu nu crezuse niciodată, cerându-i lui Dumnezeu, În discordanta mulțim de oameni răsuflându-i alături, să-l elibereze prin binecuvântarea Lui. Și uneori era ca și cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să moțăie, trezindu-se urgent cînd tatăl, cu brațele ostenite, vrea să-i dezlipească. Departe, în față, o căruță cu doi cai traversează șoseaua, trăgînd pe dreapta în parcarea făcută de cotul șoselei, chiar lîngă prăpastia de dincolo de parapetul din tablă ondulată, un loc blestemat, cu multe accidente. Țăranul sare din scaun și-și scoate căciula, cu care face semne mașinii. Noroc, nea Neculai! strigă șoferul către bătrînul Vlădeanu, coborînd în fugă, să ridice oblonul de la portbagaj. Pune-le aici arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
față stau înecate în zăpadă, jumătatea a doua e împinsă încet de vînt, pînă ce roțile din spate se opresc în capătul de beton al podului, îndreptînd colosul metalic în direcția de acțiune a vîntului, ca pe un cocoș de tablă, așezat în cornul casei. Ochii speriați ai pasagerilor au prilejul să vadă cum în parbriz, asemenea unui jet puternic, viscolul lovește în plin, spărgîndu-se rotund, ca o explozie de schije albe, ce lunecă pe botul cursei și se preling pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pornește în derivă. Apoi, în încremenirea din interior, cînd orice respirație s-a tăiat, se aude un scîrțîit prelung de pinioane angrenate prost, Lazăr murmură o înjurătură, roțile din dreapta mușcă asfaltul cu dinții de zale, ca în sfîrșit, colosul de tablă să stea rebel, perpendicular pe vînt, urnindu-se cu greu. Încă zece-douăzeci de metri, păpușico! murmură Lazăr -, pînă ieșim din dreptul pîrîului, că suflă vîntul pe valea asta ca printr-un tunel. Hai că-ți dau o bere, ici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că n-am experiență la drum. Eu, cu pilotatul, da... Știi care-i partea frumoasă? întreabă cînd șoferul pornește intrăm în cîmp deschis acuși. Batem un cui în mijlocul mașinii, pînă în asfalt, și-o lăsăm pe post de cocoș de tablă, să facă ceva în voia vîntului. Șoferul tace, cu privirea țintă înainte, încordat, atent la vîntul ce-l simte în coastă, coborît cu putere peste coama dîmbului ce mărginește șoseaua în stînga, îngrozit de gîndul că, la cîmp deschis, curentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
restaurantului, peste nedumerirea de mai înainte, cînd șoferul, ajutat de doi călători, a adus de la cursă cele două geamantane, plutește acum aerul optimist, reîmprospătat continuu, odată cu valurile mirosului de la friptura ce se pregătește în bucătărie, unde, pe masa acoperită cu tablă lucitoare, din inox, bucățile mari de mușchi de porc stau ca la expoziție, spre stupefacția celor ce îndrăznesc să se avînte pînă în ușă. Din clipa cînd a deschis geamantanele, șoferul a preluat comanda tuturor acțiunilor. Cu o sfințenie oarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
curățat farfuriile și se pregătesc de culcare. Ovidiu și Pavel umblă de ici-colo, așteptînd să li se spună ce mai au de făcut. Cînd cele două pasagere care au ajutat la curățenie s-au retras, Andrei umple o cană de tablă, de vreo cinci litri, cu vin, apoi încuie carnea rămasă și vinul în dulap. Sultana ia cana cu vin, Mihaela pune în poala șorțului cinci pahare și pornesc spre scara ce duce la camerele lor, urmate îndeaproape de șofer. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trezi a doua zi de dimineață. Pavel vine dinspre bucătărie, aruncînd o privire peste toată sala, cată mai mult spre fată, apoi se întoarce și-l ajunge din urmă pe Andrei, care, înfierbîntat de vin, a venit cu cana de tablă și a scurs canistra. Nina se foiește un timp, nemulțumită de pătura aspră, prinde mai cu putere între genunchi genunchiul actorului, aruncă un colț de privire în jur și, simțindu-se în siguranță, se apropie de el, șoptindu-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
avea șansa de a face asta într-un mod cât de cât politicos, așa că am capitulat. Când a luat o pauză, eram deja epuizat și liniștea se așternuse odată cu praful pe plușul învechit, cu modelul Căilor Ferate Britanice, ca o tablă de șah în miniatură. Răgazul acesta mi-a dat ocazia să-mi examinez cum se cuvine tovarășul de drum, creatorul alcoolicei Carol și al soțului ei bețiv. Era un tip îndesat, iar mâinile sale mici alcătuiau un soi de cupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
unui guvernator al provinciei, un satrap psihologic constând în însuși modul în care Dan se raporta la propria-i persoană. Iar Carol? Ei bine, știm cum stăteau lucrurile cu ea. Cartonașele de la Dave 2 începuseră să își facă apariția pe tabla de plută, alături de felicitările umoristice de la Camden Lock. Viața lui Carol și Dan era exact ca o operă literară: slăbuță și artificială. Pluteau în gol, rupți de părinți și izolați unul de celălalt. Dat fiind că nu cunoșteau un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]