1,612 matches
-
care șoptește. În al treilea rînd, e vorba de atingere. Percepțiile tactile au de obicei o semnificație mai mică pentru spațiu. Atingerea indică proximitate. Dacă un personaj simte pereții de jur-împrejur, atunci se află într-un spațiu foarte îngust. Percepția tactilă este deseori folosită într-o povestire pentru a indica materialul, substanța din care sînt făcute obiectele. Mirosul poate contribui la descrierea spațiului, dar nu și la percepția lui ca spațiu. Gustul nu are relevanță în acest context. Cu ajutorul acestor trei
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
tangențial într-un sprijin triunghiular sau poligonal; -reducerea solicitării dinților stâlpi restanți și a crestelor edentate; -optimizarea retenției protezei; -prelungirea termenului de supraviețuire pe arcadă al stâlpilor naturali; -amânarea instalării stării de edentație totală. La toate acestea, trebuie adăugate sensibilitatea tactilă a stâlpilor naturali față de implanturi și ascendentul psihologic asupra pacientului, care nu devine edentat total. Coroanele telescopate se pretează bine la terapia cu sprijin mixt (dento-implantar) deoarece solicitările unui implant corect osteo-integrat sunt comparabile cu cele ale unui dinte sănătos
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
de sensibilitate prin lezări ale câmpurilor 3, 1, 2 apar ca hipo- sau anestezie de partea opusă leziunii, topografia fiind în raport cu somatotopia leziunii. S-a constatat că este mai afectată sensibilitatea profundă cu pierderea simțului atitudinilor, topoagnozie și alterarea discriminării tactile. Uneori, se înregistrează la bolnavi un grad de inatenție senzitivă. Tulburările de sensibilitate se dispun, mai ales, către extremitățile distale ale membrelor având dispoziția „în ciorap” sau „în mănușă” dar, uneori, au o topografie pseudoradiculară. Leziunile zonelor parietale din spatele ariei
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
scrii despre copilărie fără să cazi în melodramă, poetizare sau banalitate își poate da seama câtă poeticitate cuprinde volumul Simonei Popescu. Poeta nu comentează imagini, ci ajunge acolo cu toată ființa ei. E o reconstrucție din mii de senzații retrăite, tactile, vizuale, cenestezice, a unui timp pierdut, cu limbajul și mitologia lui. Biografismul prozaic este împins aici la limita limitei, acolo unde, neașteptat și paradoxal, ajunge la lirism, pe alocuri la marea poezie. Poeta scapă de tot ce e predeterminare, de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Ilin, 2003). El determină În mare măsură eficiența acțiunilor motorii variate. Eficiența de dezvoltare a simțului ritmic depinde de mobilizarea proceselor psihice. Acest lucru poate fi facilitat de antrenamentul ideomotor, care permite prin intermediul redării imaginare a percepțiilor de sunet, vizuale, tactile și proprioceptive de a asimila mai bine ritmul de mișcări raționale după indicatorii de direcție, amplitudine și viteză. Capacitatea de orientare În spațiu este determinată de posibilitatea de a evalua rapid situația În funcție de condițiile spațiale și reacția la mișcările raționale
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
la sută este rațiune și înțelegere? În acest sens, Maurice Merleau-Ponty face distincție între ceea ce sociologii moderni numesc reprezentări ale lumii și vizibilitatea lumii. "Trebuie să ne obișnuim să credem că orice vizibil este sculptat în tangibil, că orice ființare tactilă este promisă într-un fel vizibilității și că există o extensie, o întrepătrundere nu numai între ceea ce este palpat și cel care palpează, ci și între tangibilul și vizibilul încrustat în el"123. Înscriindu-ne în același registru al discursului
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sau de îndemânare sunt condiționate de capacitatea individului de a organiza și ajusta mișcările corpului și/sau segmentelor sale. Constatăm că această calitate este determinată de posibilitatea dirijării și prelucrării tuturor informațiilor provenite de la analizatorii implicați în actul motric voluntar (tactil, chinestezic, vestibular, optic, acustic), contribuind, împreună cu cele condiționale, la manifestarea calităților motrice combinate. Calitățile de coordonare au o valoare deosebită în învățarea și perfecționarea tehnicii. Diferența dintre cele două forme de manifestare a calităților motrice are doar valoare didactică, între
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
dintre excitantul condițional și cel necondițional. Stingerea are un rol deosebit de important (are valoare adaptativă) deoarece permite să se elaboreze reflexe în număr nelimitat, perfect acordate la condițiile mereu schimbătoare ale existenței. La formarea deprinderilor motrice concură componente chinestezice, vestibulare, tactile, vizuale, formându-se legături temporare între terminațiile centrale ale analizatorilor și diferiți centri ai reflexelor necondiționate (Melnic și colab., p. 230). Rolul celui de al doilea sistem de semnalizare (adică limbajul) este deosebit de important în elaborarea așa-numitelor reflexe condiționate
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
și a ramurilor sale. Mecanismul reflex necondiționat de intensificare a secreției salivare este cel mai important. Este declanșat de acțiunea stimulatoare a alimentelor asupra receptorilor gustativi. Masticația contribuie la întreținerea secreției salivare. Mecanismul reflex condiționat se realizează prin intermediul receptorilor vizuali, tactili, olfactivi, prin mecanisme psihice; secreția salivară putând fi intensificată înainte de pătrunderea alimentelor în cavitatea bucală. Secreția prin mecanism central este excepțională; ea se produce în asfixie, în cursul căruia centrii salivari sunt excitați de sângele încărcat cu bioxid de carbon
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
transferă singură palpitul unui observator care i se dedică. Într-un fel, al treilea vers continuă prima imagine, precizîndu-i coordonatele temporale. Altfel Însă, noua imagine aduce o noutate și o completare binevenită atmosferei evocate de poem. Registrul vizual și aproape tactil al tremurului undelor este dublat și confirmat acum de unul sonor: tremură și aerul. Și, chiar dacă zumzetul nu este al apei, el interferează fericit cu vibrația ei tăcută. Dacă ar fi să spunem acum despre ce e vorba În poem
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ai clopotului care creează un spațiu de rezonanță suplimentar), este contrapus tremurului neauzit al petalelor. Sunetul prăbușit din tării este receptat și amortizat În tremur de potirul florilor. Amplei și unanimei senzații sonore, i se opune una vizuală și aproape tactilă. Sunetul se divizează Împărtășindu-se-n surdină fiecărei petale. Este ilustrat astfel sofianicul, „sentiment difuz, dar fundamental al omului ortodox, că transcendentul coboară, revelându-se din proprie inițiativă, și că omul și spațiul acestei lumi vremelnice pot deveni vas al
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cu o suvenire a vocilor stinse, romanțe culese din epitafe"199. Dimensiunea tragediei nu poate fi afirmată pur și simplu, ea apare într-o scenă filmată sau, cum ar spune Arghezi, "concretizată vizual", care bulversează senzorialitatea lectorului (imagine, sunet, sugestii tactile). E un spectacol al lumii muribunde și decrepite, "mocirlă de măruntaie", în care autorul nu e doar lupa sensibilă prin care poate fi privită lumea, ci și vocea publică acuzatoare, automandatată să invoce, în numele "binelui" universal, morala divină: Cine își
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
suprafață care nu poate fi zgâriată cu unghia, iar cele cu duritate mare nu pot fi zgâriate cu muchia unui cuțit (ORTON, TYERS, VINCE 1993, 138). Aspect exterior Un criteriu util în stabilirea tipului de pastă este dat de senzația tactilă pe care o oferă textura suprafeței. Cele trei criterii diferențiale identificabile sunt: suprafața abrazivă (oferă o senzație abrazivă), aspră (sunt simțite iregularități ale suprafeței) și fină (când nu pot fi simțite iregularități) (ORTON, TYERS, VINCE 1993, 235). Densitate Pentru determinarea
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
modul de difuzare a imaginilor prin reproduceri a dematerializat în mare măsură sculptura, a dezincarnat pictura și chiar fotografia. Albumele, cataloagele și cărțile de artă desprind formele și culorile de suporturile, siturile și mediul lor, abolind grosimea, proporțiile reale, valorile tactile. Reunirea sau alăturarea operelor celor mai îndepărtate într-o flatantă și fluctuantă indistincție fotografică egalizează deosebirile de materiale, raporturile de mărime și teritoriu, facilitând astfel constituirea unor corpusuri fictive și a unor clasamente după bunul plac. Aceste imagini de hârtie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vine de la Tatăl, ca și legea: digital, consonantic, distanțat. Dumnezeul abstract al lui Israel, curățat de aparențe, Cuvânt pur. Iar sinagoga cu portaluri gotice va fi o femeie cu ochii legați. Imaginea, mai barbară, ne vine de la Zeița-Mamă: analogică, vocalică, tactilă. Creștinul ajunge la Fiul Omului prin mamă, la Sens prin Vedere. La Logos prin Icoană, dacă preferăm. Yahve se ascunde complet în spatele Cărții, cameră obscură a simbolicului. Isus și Fecioara Maria apar în planul secund, în staul, mângâiați de o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pierde în spatele sensului, și astfel apar geometricul, minimalul, conceptualul. Nu mâna pictează, ci mintea: viziune interioară. Obiect: funcționarea gândirii. Există nestorienii, care maximizează Omul din Isus și Materia în Forme. Asta dă o artă de incarnare, cu prioritate pentru valorile tactile, efectele de pastă, gestualitate, orientată spre natură și lumină. Retina comandă: nuduri și peisaje. Obiect: samânța lucrurilor. Linia Calvin, puritană, nordică. Linia Loyola, senzuală, meridională. Cele două se excomunică reciproc. Vizionarii împotriva văzătorilor, războiul continuă. El se poartă zi de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
picturii, intelectualismul muzicii savante. Vederea este mai intelectualizată decât atingerea, dar mai puțin decât auzul. Un sculptor va fi deci mai puțin "intelectual" decât un pictor, iar un pictor mai "manual" decât un muzician. În ascensiunea spirituală, ochiul eliberează de tactil, mai "jos", dar acest organ încă animal, legat de materie, e depășit de ureche, organul spiritului care se înalță. La ultimul etaj îi găsim pe îngeri, care mânuiesc mai degrabă lăuta și vioara decât pensula ori dalta. De obicei muzicieni
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
teritoriile lui. Satelor. Școala franceză, italiană, flamandă etc. înseamnă "țara" franceză, italiană, flamandă etc. Ca și spiritualitatea, orice artă este locală: ea exprimă, cel mai adesea fără intenție, geniul unui loc cristalizat într-o anumită lumină, în culori, tonalități, valori tactile. Munca picturală însăși, care ar trebui să se scrie pictrurală, face parte din "munci și zile". Van Gogh: "Simbolul Sfântului Luca, patronul pictorilor, este un bou. Trebuie așadar să fii răbdător ca un bou dacă vrei să lucrezi pe ogorul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ale magistraților romani și regilor renăscuți). Carnea regăsită. Într-un univers al acțiunii la distanță și al modelelor abstracte, plăcerea fizică adusă de indice asigură o reechilibrare aproape medicală a corpurilor noastre cu proteze, printr-o întoarcere la sensibilul pur, tactil și aproape olfactiv. Libera asociere de imagini "fără cap și coadă", necesară așa cum sunt jocurile într-o societate a seriozității, este o terapie socială. Inversarea raționalității economice, alibi al utilitarului. Cum au remarcat Baudrillard și Bougnoux, arta modernă "albește" Capitalul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vizionare unul de autonomie; poți să sari peste paginile unei cărți, dar nu peste secvențele unui film văzut în sală, care-ți impune desfășurarea și ritmul lui. Percepția vizuală este în sine distanțată, percepția sonoră este apropiată, dacă nu chiar tactilă. Sunetul ține de pathos, imaginea de idea. Afect într-o parte, abstragere dincolo. Oricât de discret și de eterogen ar fi, spațiul sunetelor este refractar la more geometrico 95. Auzul nu este în mod spontan un organ de analiză, precum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în muzeul nostru imaginar, universalul este un punct de sosire, nu de plecare și este la sosire doar dacă nu este la plecare. Vermeer aparține umanității, dar fiindcă a fost un pictor olandez, cât mai olandez cu putință, în intensitatea tactilă și respirația lui. Pericolul ar fi inventarea unui cod fără mesaj sau a unei sintaxe fără semantică: forme aseptizate. Interesul și neșansa esteticilor complet industrializate constau în faptul că ele sunt proprii pentru toți și pentru aproape nimic, ca limbajul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mișcarea aerului. În acord cu schimbarea, în [cazul] mirosului, care este obiectul simțului olfactiv, este necesar ca un corp să fie afectat într-un fel de căldură pentru a exhala un miros. În organ schimbarea naturală se găsește în simțul tactil și în cel al gustului, căci în momentul în care mâna atinge ceva cald se încălzește și limba se umezește prin umezeală celor gustate. În organul olfactiv sau cel auditiv nu are loc o schimbare naturală în percepere decât în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
simțurile și cel mai universal. După acesta urmează auzul și apoi mirosul, care au schimbări naturale în obiect. Iar mișcarea locală este mai perfectă și în mod natural înaintea oricărei mișcări de schimbare, cum se arătă în Fizica VIII. Simțul tactil și gustul sunt cele mai materiale [simțuri], despre a caror distincție vom discuta mai tarziu. Și, astfel, celelalte trei simțuri nu se exercită printr-un mediu unit cu ele și nici [nu e vorba de] o schimbare naturală care afectează
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cunoscute doar de un singur simt, cum sunt sensibilele pro prii, ci de mai multe simțuri, cum este dimensiunea, figură, starea, mișcarea și numărul. Dacă doar ochiul poate percepe culoarea unei căni, dimensiunea acesteia poate fi sesizată și de simțul tactil, prin contactul cânii cu pielea. Așadar, sensibilele comune sunt calități comune reductibile la cantitate care nu se adresează în mod special vreunui simt, ci pot fi percepute de mai mul te simțuri. În sfârșit, din categoria sensibilelor per accidens fac
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
sunetul, este perceput datorită unei mișcări locale comune acelorași corpuri cerești, dar și corpurilor mundane. Gustul și mirosul ocupă poziția mediana a acestei ierarhii, pentru că percep proprietăți care aparțin corpurilor compu se, iar la polul opus văzului se află simțul tactil, care nu poate recepta decât proprietățile proprii elementelor, cum ar fi caldul sau recele: (ÎI.1.7.) [...] sensus visus, qui est spiritualior et subtilior inter omnes sensus. [...] Nam aliqua cadunt sub visu, secundum proprietates în quibus communicant inferiora corpora cum
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]