20,053 matches
-
interviurile au fost preferate studiilor cu numeroase note de subsol, excelente articole docte, dar nepotrivite într-o publicație lunară. Tipul consacrat de tabloid, structurat ca magazin literar cu deschideri spre plastică, muzică jazz, l-am considerat valabil încă, dând întâietate talentului matur, sau în formare, nu improvizației, firește, intuiției totalizante, dar nu acribiei specializării. În cazul colaboratorilor noștri constanți, de la, să spunem, istoricul ideilor Ovidiu Pecican, la criticul mentalităților care este Ioana Bot, la analizele socio-literare ale Sandei Cordoș, la paginile
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
istoricul ideilor Ovidiu Pecican, la criticul mentalităților care este Ioana Bot, la analizele socio-literare ale Sandei Cordoș, la paginile unor eseiști bine cotați ca Ion Pop, Corin Braga, Stefan Borbely, Horea Poenar sau Mihaela Ursa, Luminița Urs, cele două laturi, talentul și formația doctă, au coincis. Rubricile unui Gh. Grigurcu, Florin Mihăilescu, Caius Traian Dragomir, Mircea Petean au fost, în intenția revistei, ferestre spre diversitatea contemporană, puncte de vedere nu întotdeauna suprapunându-se peste cele ale redacției. La revistă au fost
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
încă utilitatea lor și demersurile de-acum clasice ale cercetării litarare, analizele pe textele unor interbelici, Goga, Perpessicius, Cotruș, și impresionismul de sorginte galică și eseul critic subiectiv, lectura evenimentului isoric în cheie pozitivistă sau simbolică, condiția publicării lor e talentul autorului și adecvarea la operă, la întreg. Poezia, e drept, a fost mai rar, mai parcimonios, publicată în revistă după 2000, e necesara sobrietate de după marele festin liric de aproape cinci decenii. Dar cronicile despre poezie sau câte o pagină
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
care puțini trec cu plăcerea greutății învinse, mîngîie zgîrîind și te lasă cu o nelămurită senzație de plăcere și de nemulțumire. Nu fără șovăire pășeșete, deci, criticul pentru a se lămuri pe sine și pe alții, încercînd să definescă natura talentului plin de surprize al scriitoarei. N. Iorga După ordurile care au ieșit mai nou, sub numele de literatură, pe cîmpul de luptă, încurajate de o critică timidă sau numai confuză și de o presă fără nici o răspundere morală și fără
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
să scoată un volum de poesii pe care acum îl ține în taină. A scris și romane pe care continuă să le păstreze în sertar. Am ajutat-o cît am putut și din capul locului mi-a dobîndit încrederea prin talentul și sîrguința sa. Un scriitor devine mare, în genere, prin două calități: prin geniu și prin cultură. Geniul îți dă rezistența, cultura, lărgirea orizontului. Și într-un oarecare răstimp, am putut constata la Dna. Pârvulescu amîndouă aceste însușiri. Cartea domniei sale
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
cugeta (tocmai el care impresionase prin agerimea spiritului), că a dat în mintea copiilor. Un fenomen similar a foat identificat și în itinerariul altor prozatori: Sadoveanu (Mitrea Cocor), Camil Petrescu (Un om între oameni), Marin Preda (Ana Roșculeț sau Desfășurarea). Talentul le fusese recunoscut mai înainte, au adus proba că pot crea grandios, că stăpânesc o tehnică narativă superioară. Subit, însă, calitățile s-au volatilizat și luând parte la competiția mediocrităților în serviciul ideologiei nu se mai diferențiau de grămadă. În
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
continuare complexe, și i se va trece mărinimos cu vederea că a stat în calea tuturor, scoțându-i din sărite. Așa a fost în secolul al XIX-lea, așa este și acum: trebuie să te scuzi umil dacă ai vreun talent și să faci imposibilul să treci cât mai neobservat. Artistul român, oricare i-ar fi talantul încredințat de Providență, deranjează societatea prin însăși existența lui. El o să-i semene întotdeauna copilului din povestea lui Andersen, celui care strigă din mijlocul
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
Zamfir își încheia scrisoarea despre "portughezul ceh" Jorge Listopad cu o reflecție melancolică: "Nu mă pot gândi fără strângere de inimă la zecile de români refugiați în țări precum Portugalia și care s-au pierdut fără urmă, în ciuda faptului că talentul lor literar, cultura și capacitatea lingvistică îi plasau mult deasupra mediului în care fuseseră nevoiți să trăiască. Dar veneau din Est... Poate că tocmai de aceea s-au și pierdut." Exemplul pe care îl alege nu este, cum ar fi
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
în termeni atât de elogioși, încât astăzi, când ecourile notorietății de atunci s-au stins, avem sentimentul că prin omiterea numelui său din panoramele poeziei spaniole postbelice se comite o nedreptate". Alexandru Busuioceanu ilustrează perfect afirmația lui Mihai Zamfir despre talentul literar, cultura și capacitatea lingvistică a acelor exilați din Est care se plasau deasupra mediului în care fuseseră nevoiți să trăiască. Bun cunoscător al celorlalte limbi romanice, a reușit să se familiarizeze repede cu spaniola, ba mai mult, a simțit
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
în măsura în care el este centrul organizator, sistemul nervos central al clasei muncitoare; scopul partidului este să transforme în cel mai scurt timp o cât mai mare cantitate de energie fizică în energie intelectuală, pentru a lăsa să se dezvolte în libertate talentele și aptitudinile fiecărui om în parte, precum și ale întregului popor."2 În România de după august 1944, scenariul convertirii la progres este reiterat și locul maestrului Gorki este asumat de maestrul Sadoveanu. Numitorul comun: legatul tradiției, pus în serviciul poporului, fidelitatea
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
și școlile subsumate mai degrabă haotic unei opere cu caracter hibrid și eterogen sînt dezavuate tranșant: "Curente literare? Ce importanță pot sa aibă asemenea curente? Dar de școală? cînd un scriitor simte făcînd parte dintr-o școală, nu mai are talent." Dar libertinajul acesta doctrinar este o poză. Delavrancea schimbă, cu bună știință, o tabără literară pentru alta, însușindu-și ideologii pentru care va încinge, nu o dată, spada de redutabil polemist. Tăia răni adînci în sufletul adversarului" spune Iorga. Contactul pasager
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
întredeschide și ai închide, în treacăt, o ușă. Iar pentru cititorul contemporan, incitat cînd și cînd de prospețimea operelor clasice, o încurajare de a ( re)descoperi în Delavrancea nu doar pe scriitorul romantic infuzat cu naturalism care-și dă măsura talentului în realismul de o factură aparte din centenara nuvelă Hagi-Tudose ( 1903), ci și pe virtualul pictor încurajat de N. Grigorescu însuși, pe idolul din tinerețe al lui Iorga, pe fiul căruțașului "grînar" din mahalaua Delea Nouă care, ajuns primar al
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
vag, căci el scrie în continuare: "În epoca în care ziarul «Iașul» era îndrumătorul opiniei publice locale și în orașul leagăn al mișcării naționaliste apărea «Jurnalul literar» al criticului Gh. Călinescu, ne-am trezit cu senzaționala descoperire a unui autentic talent literar, trîmbițat cu surle și țimbale în paginile în cuprinsul cărora erau înjurați metodic scriitorii autohtoni..." Cum Sorana Gurian debutase în ziarul "Lumea", în 1937, și nu colaborase nici la "Iașul"23, nici la "Jurnalul literar", e limpede că informațiile
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
în contextul generației sale, impunând o poezie de o maladivă reflexivitate. E mai puțin jucăuș decât colegii săi, dar nu-i displace jocul. Joc al unei sensibilități ieșite din comun, jocul copiilor maturizați parcă peste noapte. Seriozitatea și indiscutabilul său talent, mâna sigură cu care își conduce discursul, soliditatea lecturilor sale, toate acestea fac din Claudiu Komartin unul din cei mai buni poeți ai ultimilor ani. (Mariana Marin) scâncetul unei tălpi confruntate cu delirul cărbunilor încinși ai poeziei bizara, imperceptibila transformare
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
ideea de poezie degradată de textualismul excesiv și tehnicismul întâlnit în lirica ultimelor decenii. Deși titlul pare a sugera mai degrabă un demers apolinic, ordonator, cititorul află de la început accepțiunea pe care o dă poetul noțiunii de stil: "originalitate, personalitate, talent, libertate de mișcare și o permanentă solidaritate cu ceva din trecut." Așadar, stilul ca solidaritate și nu ca manieră. Autorul se dovedește a fi adeptul unui trăirism incendiar, care mistuie orice iluzii, orice false pudori. Un vitalism debordant, având ceva
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
netezească artiștilor existența, cel puțin să se deprindă a-i respecta. Actorul și sălbaticii De câțiva ani buni, un mare actor român nu mai joacă. Nu că i-ar fi slăbit puterile ori că și-ar fi sleit zestrea de talent. Dimpotrivă, e la fel de proaspăt ca de când îl cunosc. Dar scena Naționalului din Iași, pe care și-a făcut un nume, pare să nu mai fie, în ultima vreme, destul de largă ca să-l încapă și pe el. S-a resemnat într-
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
un nume, pare să nu mai fie, în ultima vreme, destul de largă ca să-l încapă și pe el. S-a resemnat într-un fel trăgându-se în învățământ, ca să crească actori pentru mâine. Nu știu cât de mare-i va fi fiind talentul de dascăl. Se prea poate să fie și un pedagog deosebit, precum am auzit că este. Dar oricât de reală i-ar fi această vocație, ea nu poate fi mai presus de harul său de artist, unic și inconfundabil. Un
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
care trebuie să-și calce pe inimă și să ceară, cu căciula în mână, ceea ce i se cuvine de drept, când normal ar fi fost ca ceilalți să lase de la ei și să-i iasă în întâmpiunare. La urma urmelor, talentele excepționale nu apar în fiecare zi, în vreme ce funcționarii culturali - slavă Domnului! Ei ar fi trebuit, erau chiar datori prin funcțiile în care se lăfăie, să-l recheme pe Dionisie Vitcu pe scenă și, la nevoie, să-l implore să se
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
pe o moșie la care au fost tocmiți vechili, descurajându-i să le tot pună bețe în roate artiștilor cu care au avut norocul să fie contemporani. Căci artiștii sunt bun public, iar dreptul de a se bucura de lumina talentului lor este al tuturor.
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
cea mai mare din ultimii ani de viață. Fostul oponent, chiar dușman, Arghezi, îi scrie una dintre cele mai emoționante scrisori rămase de la scriitorii români (este reprodusă, integral, în note și arată că, și pentru consolarea eficientă e nevoie de talent). Lovinescu notează, succint ca de obicei: "Zi mohorîtă dimineața; după-amiaza diluvială. [...] Zi dominată de admirabila scrisoare ce-mi publică Arghezi în Informația. Plîng pur și simplu. Mi-o anunță, entuziast și alarmat, M. Celarianu". Urmează tirul telefoanelor celor care sînt
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
și tandră, în tot ce făcea, în poezia ei - marea ei poezie despre care nu vorbea niciodată - ; în prietenie - o generozitate aproape incredibilă și anacronică în pragmatismul nostru cotidian - ; în fericirea ei de a descoperi, de a năși, noi tinere talente. Bucuria vibrantă cu care m-a anunțat acum cîtva timp că a descoperit un nou tînăr de mare talent! S-a dăruit, s-a cheltuit, s-a topit în versurile ei superbe, s-a dezlănțuit în trăiri excesive pentru firava
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
o generozitate aproape incredibilă și anacronică în pragmatismul nostru cotidian - ; în fericirea ei de a descoperi, de a năși, noi tinere talente. Bucuria vibrantă cu care m-a anunțat acum cîtva timp că a descoperit un nou tînăr de mare talent! S-a dăruit, s-a cheltuit, s-a topit în versurile ei superbe, s-a dezlănțuit în trăiri excesive pentru firava ei alcătuire fizică, s-a consumat și... s-a epuizat. Mult prea devreme. De ce oare mor poeții atît de
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
putea fi o reușită? În 1998, Șerban Foarță publica la Timișoara un volum intitulat Caragialeta care exact lucrul acesta îl făcea. Uimitor cît de în spiritul Momentelor și schițelor. Clasicul, așa cum îl știți, așa era în versurile din Caragialeta. Plus talentul unui poet care se juca inteligent, intertexual și poate postmodern, cu vorbele și ticurile binecunoscutelor personaje caragialiene. Gîndindu-se în Anul Caragiale la Caragialeta, Șerban Foarță spune bis. Adică scoate un nou volum pe care îl intitulează exact așa, Caragialeta bis
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
între toate și cu nimic mai prejos decît altele, ci dimpotrivă. Sînziana Pop a criticat vehement actuala conducere a Asociației, pentru că nu face nimic, mai ales pentru promovarea tinerilor, și a declarat că e inadmisibil ca niște tineri scriitori de talent - ca Gabriel Gafița etc. - să nu fie membri ai Uniunii. Cezar Ivănescu, un poet relativ tînăr, cu faimă de huligan (are o față pămîntie, osoasă, cu ochi sticloși), a început prin a spune că raportul prezentat de Macovescu a fost
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
Mi-ar veni să intru în catedrale să-mi țip libertatea, neînțelegerea de a mă fi născut, de a continua. N-am nici o dorință, nici o vrere, nici o nădejde. Aproape fericit. Beatitudine fără grație și fără zei". Nu trebuie neglijat nici talentul de portretist al autorului. Dintr-o trăsătură succintă, dintr-un detaliu cu semnificație expresă, dintr-un gest individualizator sunt compuse chipuri și identități ale exilului românesc, figuri ale culturii franceze a epocii, o întreagă lume trăiește cu adevărat aici, cu
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]