1,306 matches
-
mâna sa dreaptă talere perfect balansate, unul dintre ele ocupat de Franța, celălalt de Austria, și ținând în mâna stângă o greutate gata de a fi aruncată. Despre Anglia sub Elisabeta I se spunea că „Franța și Spania sunt precum talerele balanței Europei, iar Anglia - indicatorul sau echilibratorul balanței”16. În 1624, un pamflet francez îl invita pe regele Iacob să urmeze gloriosul exemplu al Elisabetei și al lui Henric al VIII-lea, „care și-a jucat atât de bine rolul
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
s-a dezvoltat o balanță de putere distinctă, ca urmare a provocării reprezentate de ascensiunea puterii suedeze care amenința statele adiacente Mării Baltice. Transformarea Prusiei într-o putere de prim rang a determinat apariția unei balanțe de putere germane specifice, celălalt taler având Austria ca principală greutate. Acest sistem autonom, „o mică Europă în interiorul celei mari”, a dispărut abia în 1866, odată cu excluderea Austriei din Confederația Germană, ca urmare a războiului pruso-austriac din același an. Secolul al XVIII-lea a fost și
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o balanța mondială de putere. Concomitent cu sfârșitul expansiunii s-a produs schimbarea greutăților principale dinspre Europa către alte continente. La începutul primului război mondial, în 1914, cele mai importante puteri erau predominant europene: Marea Britanie, Franța și Rusia pe un taler, iar Germania și Austria pe celălalt. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, greutățile respective erau fie în întregime noneuropene, ca în cazul Statelor Unite, fie predominant noneuropene, ca în cazul Uniunii Sovietice. În consecință, întreaga structură a balanței de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în întregime noneuropene, ca în cazul Statelor Unite, fie predominant noneuropene, ca în cazul Uniunii Sovietice. În consecință, întreaga structură a balanței de putere s-a schimbat. La sfârșitul primului război mondial și chiar la începutul celui de-al doilea, ambele talere ale balanței erau predominant europene; numai greutățile proveneau de pe tot globul. Principalii protagoniști ai competiției pentru putere și mizele majore ale acesteia încă se centrau pe Europa. Pentru a parafraza afirmațiile deja citate ale lui George Canning, puterile noneuropene au
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
se grupeze echilibrele locale, profund legate între ele sau mai mult sau mai puțin autonome. Echilibrul actual din Europa a devenit doar o funcție a balanței globale de putere, în care greutățile principale sunt Statele Unite și Uniunea Sovietică, amplasate pe talere diferite. Distribuția europeană a puterii este numai unul dintre rezultatele concrete pentru care se desfășoară competiția de putere între aceste două state. Ceea ce este adevărat pentru fostul sistem dominant se aplică și celor locale tradiționale. Balanța de putere din Balcani
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de un ceasornicar divin. În interiorul său și al mecanismelor mai mici ce-l compun, relațiile reciproce ale elementelor independente puteau fi determinate exact, după cum se credea, prin calculul mecanic, iar acțiunile și reacțiunile erau prevăzute cu acuratețe. Metafora celor două talere menținute în balanță de o distribuție egală a greutăților de fiecare parte, asigurând stabilitatea și ordinea pe scena internațională, își are originea în filosofia mecanicistă. În acest spirit, a fost aplicată în sfera practică a politicii internaționale. Concepută mecanic, balanța
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
tinde să fie mai puternică decât cealaltă sau că amândouă încearcă să mențină o balanță de putere între ele. Mai mult, numai prin intermediul unui asemenea criteriu variațiile puterii pot fi convertite în unități cantitative pentru a fi transferate pe un taler sau altul, în scopul restaurării echilibrului. Teoria și practica balanței de putere a găsit acest criteriu, după cum am văzut, în teritoriu, populație și armamente. Politicile de compensație și cursele înarmării au servit de-a lungul sistemului modern de state ca
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a națiunilor, esența balanței de putere, se transformă într-o serie de presupuneri a căror corectitudine poate fi stabilită doar retrospectiv 1. După cum spunea Bolingbroke, unul dintre marii specialiști în problema balanței de putere: Punctul exact în care se răstoarnă talerele puterii, ca și cel al solstițiului în fiecare tropic, este imperceptibil privirii obișnuite, iar în acest caz, ca și în celălalt, trebuie realizat un anumit progres în noua direcție, înainte ca schimbarea să fie percepută. Deoarece, spre deosebire de alte tipuri, în
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cel al solstițiului în fiecare tropic, este imperceptibil privirii obișnuite, iar în acest caz, ca și în celălalt, trebuie realizat un anumit progres în noua direcție, înainte ca schimbarea să fie percepută. Deoarece, spre deosebire de alte tipuri, în balanța de putere talerul gol coboară, iar cel plin urcă, cei aflați pe primul nu depășesc cu ușurință obișnuitele prejudecăți ale bogăției superioare, sau puterii, sau îndemânării, sau curajului, nici încrederea pe care le inspiră ele. Cei în ascensiune nu-și simt imediat puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
putere este inerentă în însăși natura puterii politice. Va fi prezentă chiar și în cel mai simplu model al balanței de putere - atunci când unei națiuni i se opune alta. Incertitudinea este foarte mare când greutățile pe unul sau pe ambele talere sunt compuse nu doar din elemente unice, ci din alianțe. Atunci devine necesar să calculezi nu numai puterea națională proprie și pe cea a oponentului și să le corelezi, ci trebuie să faci acest lucru și cu puterea națională a
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
vor slăbi pozițiile de putere cu prima ocazie, toate au interesul de a preveni evoluția respectivă și de a le face altora ceea ce nu ar vrea ca alții să le facă lor. Pentru a-l cita din nou pe Bolingbroke: Talerele balanței de putere nu vor fi niciodată exact poziționate, iar punctul fix de echilibru nu este nici vizibil, nici nu trebuie identificat. Este suficient aici, ca și în alte chestiuni umane, ca deviația să nu fie prea mare. Uneori însă
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
chiar și în situațiile respective, este necesară o reflecție mai profundă la toate circumstanțele conjuncturii; în cazul unui atac eșuat, deviația ar putea fi confirmată, iar puterea, deja prea mare, ar putea deveni exorbitantă; în cazul unuia reușit, în timp ce un taler este jefuit, celălalt ar putea deveni prea greu. În aceste cazuri, cel care a studiat în istorie strania revoluție pe care o produce timpul, dar și permanentul flux și reflux al reușitelor publice și private, al regatelor și statelor, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pe care o produce timpul, dar și permanentul flux și reflux al reușitelor publice și private, al regatelor și statelor, dar și al celor care le guvernează și sunt guvernați în aceste state, va tinde să gândească faptul că, dacă talerele pot fi răsturnate prin război aproape de punctul unde erau înainte de marea deviație, chiar dacă nu exact acolo, restul poate fi lăsat în seama întâmplării, pe care o bună politică o poate folosi. Denunțat în limbajul diplomatic și în rândul opiniei publice
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în putere ale celor două tipuri de state. Într-o asemenea cursă a înarmărilor, țările statu-quo vor pierde, iar poziția lor de putere se va deteriora într-un ritm accelerat odată ce aceasta se prelungește. Timpul este de partea națiunilor imperialiste, talerul lor coborând din ce în ce mai mult pe zi ce trece sub greutatea puterii lor, în timp ce talerul națiunilor statu-quo se va ridica încontinuu. Devine din ce în ce mai dificil pentru ultimele să redreseze balanța, iar ele nu pot să nu conștientizeze că, dacă nu se inversează
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
țările statu-quo vor pierde, iar poziția lor de putere se va deteriora într-un ritm accelerat odată ce aceasta se prelungește. Timpul este de partea națiunilor imperialiste, talerul lor coborând din ce în ce mai mult pe zi ce trece sub greutatea puterii lor, în timp ce talerul națiunilor statu-quo se va ridica încontinuu. Devine din ce în ce mai dificil pentru ultimele să redreseze balanța, iar ele nu pot să nu conștientizeze că, dacă nu se inversează radical tendința, poziția primelor va deveni invulnerabilă, în timp ce șansele lor de a restaura balanța
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
prin interacțiunea mecanică a forțelor opuse, națiunile rivale trebuiau, mai întâi, să se limiteze singure, acceptând un sistem al balanței de putere drept cadrul comun al acțiunilor lor. Oricât de mult ar fi dorit să schimbe greutățile în cele două talere, ele trebuiau să cadă de acord asupra unui pact tacit, cum că, indiferent de rezultatul rivalității, talerele urmau să-și continue existența. Indiferent cât de mult s-ar fi ridicat unele și ar fi coborât altele, trebuiau să cadă de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sistem al balanței de putere drept cadrul comun al acțiunilor lor. Oricât de mult ar fi dorit să schimbe greutățile în cele două talere, ele trebuiau să cadă de acord asupra unui pact tacit, cum că, indiferent de rezultatul rivalității, talerele urmau să-și continue existența. Indiferent cât de mult s-ar fi ridicat unele și ar fi coborât altele, trebuiau să cadă de acord că talerele aveau să stea împreună ca o pereche, atârnând de aceeași tijă și deci capabile
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să cadă de acord asupra unui pact tacit, cum că, indiferent de rezultatul rivalității, talerele urmau să-și continue existența. Indiferent cât de mult s-ar fi ridicat unele și ar fi coborât altele, trebuiau să cadă de acord că talerele aveau să stea împreună ca o pereche, atârnând de aceeași tijă și deci capabile să se înalțe și să coboare încă o dată, după cum va hotărî distribuția viitoare de putere. Orice fel de schimbare a statu-quoului ar fi fost urmărită, ele
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
tijă și deci capabile să se înalțe și să coboare încă o dată, după cum va hotărî distribuția viitoare de putere. Orice fel de schimbare a statu-quoului ar fi fost urmărită, ele trebuiau să recunoască cel puțin un factor constant: existența unor talere, „statu-quoul” balanței însăși. și oricând o națiune ar uita această indispensabilă condiție a independenței și stabilității, precum Austria în 1756 în ceea ce privește Prusia sau Franța, între 1919 și 1923, față de Germania, consensul celorlalte națiuni nu-i va permite mult timp acest
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
își lucrase un car și-l înjghebase în casă...” (I. Creangă) sau cu o circumstanțială de timp cu verbul-predicat la conjunctiv prezent, dacă raportul dintre regentă și subordonată este unul de anterioritate: „Până să răspundă ea, popa își trăsese pe taler două pătlăgele...” (D. Zamfirescu) Cu prezentul indicativului relația este, de asemeni, posibilă, dacă acesta este un prezent istoric sau narativ: „Când ajung eu, ei deja plecaseră...” Întrebuințat în mod absolut, mai mult ca perfectul prezintă uneori - în limbajul artistic - acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
teritoriul României, Costin Kirițescu 488 arată că primele monede metalice bătute au fost Drahmele din argint descoperite la Histria, în greutate de 8,3 g. De asemenea, a existat o monedă din argint foarte importantă pentru Țările Române. Acesta este Talerul bătut în Olanda și care a pătruns în circulația noastră monetară la 1580. denumirea sa era aceea de taler-leu, deoarece pe una dintre fețe avea inscripționat un leu. În limbajul popular va căpăta denumirea de leu, după care legea monetară
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
trocul, moneda rămânea permanent insuficientă. Jean Favier explică cum în secolul al XII-lea, de exemplu, dinamismul economic "se sufocă"519 și "occidentul simte nevoia să aibă multipli monetari, care să nu fie doar o grămadă de monede negre pe talerul cântarului"520. În această perioadă lumea occidentală începe să se gândească la o "unicitate a sistemului monetar"521 care să conțină o monedă pivot, importantă, în jurul căreia să fie articulat un sistem monetar. Discutând despre acest proces de depreciere a
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
prin lege că banca centrală nu mai este obligată să le cântărească în aur"656. Karl Marx pune în evidență cursul forțat al banilor de hârtie din Prusia vremii sale: În Prusia există bani de hârtie cu curs forțat. Acești taleri de hârtie nu sunt cecuri asupra argintului și nicio bancă nu este obligată prin lege să-i schimbe pe argint"657. Cursul forțat înseamnă, după cum se vede, renunțarea la convertibilitate. Așa cum era de așteptat, bancnota se îndepărtează din ce în ce mai mult de
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
inițiale mari. După atingerea echilibrului concentrația de echilibru a fazei apoase va corespunde la concentrația soluției introduse în coloană. Figura 2.3 arată evaluarea curbei de străpungere a unei specii pentru determinarea coeficientului său de distribuție și a numărului de talere teoretice ale coloanei. Coeficientul de distribuție Se poate calcula conform relației: (2.12) unde x este volumul patului de adsorbent, iar Vmb se obține din curba de străpungere. Cunoscând acest coeficient pentru doi compuși diferiți, se poate aprecia dacă, utilizând
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
străpungere. Cunoscând acest coeficient pentru doi compuși diferiți, se poate aprecia dacă, utilizând o anumită coloană, ei pot fi separați. Pentru doi constituenți A și B se determină DA și DB. Dacă DA/DB1 rezultă o separare incompletă. Numărul de talere teoretice Măsura eficienței unei separări printr-un procedeu bazat pe un număr mare de echilibre interfazice (în condiții dinamice pe coloană), aplicat probelor complexe, multicomponente, impune introducerea conceptului de taler teoretic și a numărului de talere teoretice: L=NH (2
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]