744 matches
-
a livrat torționarilor o nouă victimă, și încă una prețioasă sub raport moral-intelectual. Nota scrisă de Ion Caraion, la finele anului 1972, despre "demascarea" lui N. Steinhardt, e un document teribil. Va atârna greu, pentru oricine îl va parcurge, în talgerul condamnării etice a lui : În ultimele două săptămâni l-am văzut pe Nicu Steinhardt de două ori. Prima dată a trecut el pe la mine și negăsindu-mă în cursul dimineții, a revenit în după-amiaza zilei. A doua oară am fost
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
fapt aceeași) din Contemporanul. Mental? Poate mental colectiv! Capodopera, în materie de gafe, rămâne însă cea de la pp. 94-99. După ce citează câteva poeme neconcludente ale lui Nichita Stănescu (Mirosind a înger, Steaua scrisă, Împotriva cuvintelor), Daniel Cristea-Enache pune, în celălalt talger al balanței, cunoscutul Voyelles al lui Rimbaud, pe care-l reproduce și în franceză, și în traducerea românească a lui Ion Frunzetti. Concluzia: „Comparația este net defavorabilă poetului nostru.” (p. 99) Iar explicația acestei concluzii, dată cu verzale peste numai
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
satele pustiite de boală, de gările ruinate, de câmpurile nelucrate, alături de noi. „Neamul românesc” era personal și întreg ca o conștiință. A prezidat întregul Parlament al României Mari, cu o superioritate care făcea din el și restul Camerei cele două talgere ale unei balanțe. E adevărat că și cuvântul lui pare uneori o forță elementară. Credem cu toată sinceritatea că niciodată domnul N. Iorga, ca și imensa majoritate a intelectualilor noștri, nu are o simpatie înțelegătoare pentru arta adevărată, trudnică și
Aniversare Camil Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/2635_a_3960]
-
de emoție la Ventimiglia cu ideea lui Constantin cel Mare sugerată de un vameș mai spiritual decât i-o cere meseria... Mă îndrept din nou spre linia a cincea, bine dispus, gândin-du-mă la Bizanțul care îi uluiseră pe cruciați... la talgerul celălalt al imperiului roman... și că dacă Bizanțul ar mai fi durat, - neocupat de turci -, până astăzi, noi, estul Europei, avându-l pe Platon, în timp ce apusul l-ar fi avut pe Aristotel, cu logica lui de fier... noi, Levantul cu
Linia a cincea... (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7478_a_8803]
-
livresc inspirației sale, rămîn, de fapt, mult în urmă." Și, finalmente, așezarea definitivă a lui Țuculescu într-un spațiu fizic și simbolic ireductibil: ,,Oscilația între știință și artă mi se pare iarăși un semn al căutărilor absolute. Un joc pe talgerele balanței. Studiile lui: Protozoarele apelor subterane, Specii noi de infuzoare în marea Neagră și bazinele sărate para-marine, Lacul Techirghiol și geneza nămolului - deci tot elemente de la fundul vieții, mîlul primordial. E o căutare de pastă?" Evident, răspunsul nu este decît
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
Maniera. Ștacheta. Nu știu. Întrebarea pe care mi-am pus-o, însă, de îndată ce am citit prima oară poemul lui Eugen Suciu privește natura acestui altceva. Este el spontaneu sau fabricat îndelung? Suspiciunea mea e atrasă mai curând de al doilea talger al balanței. Motanul lui Suciu este, cred, aici, ceea ce, la Mircea Cărtărescu, reprezintă Maimuțoiul din renumitul . Spiritul artistului la tinerețe, căruia i se pretinde să ia, direct, în posesie lumea. Și căruia i se îngăduie (indulget genio), orice neobrăzare, chiar
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
desfășurării lui. Greu de imitat, scriitorul este ușor de citit. Aceste calități ale cărții sunt suficiente pentru a înscrie Viața pe un peron în rândul operelor reprezentative ale literaturii noastre postbelice. Dar mai este ceva, important, care se adaugă pe talgerul balanței critice, o altă greutate a romanului ce poate fi descoperită de la prima lectură. Apărută în 1981, la începutul deceniului în care totalitarismul comunist și paranoia ceaușistă și-au atins în România culmea, cartea lui Octavian Paler nu are acea
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
speli mâinile în apele sufletului,/ sau - cine știe ce-ai să-mi mai ceri, fecioară nebună...". Ca părți ale unei simfonii incomplete, cadențe, frînturi de frază care a fost odată muzicală, și nu mai e decît o lovitură, sonoră, de talger, urmează Banală și Erotică. Rebelul din Unu a făcut pasul spre Doi, fără ca naturala, în fond, mutare să-i lecuiască necredințele, ura de o viață răstignită între cuminte și firesc: "Cu toate că ești frumoasă,/ deși faptul că te iubesc îmi apare
Linia de pornire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8155_a_9480]
-
prostituția, chipul și formele Nicoletei Luciu intens mediatizate, emisiunile de divertisment tip „Vacanța Mare” și filmele ultraviolente au devenit actele de identitate ale timpului prezent), fapt ce nu lasă loc de perspective prea optimiste pentru viitor. Punerea pe cele două talgere ale balanței a idealului spiritual, respectiv, a prezentului ticăloșit, nu este nouă în literatura română de la Eminescu încoace, dar tratarea ei în romanele lui Dan Stanca este extrem de dură, fapt ce i-a adus autorului numeroase reproșuri, inclusiv acuza de
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
memorabilul funcționar navetist între Albala și Dealu-Ocna, ascunde sub trăsăturile sale două sau mai multe euri, o succesiune descumpănitoare de identități distincte, dezvoltate fiecare pe orbita ei logică. Esența personajului, centrul de greutate al adevăratului Antipa se distribuie pe ambele talgere ale balanței, într-un echilibru pe care prozatorul mizează și pe care își construiește întregul roman. Speță de realism paradoxal, analitic și geometric, dispersiv și integrator, Lumea în două zile ilustrează, de la început și până la sfârșit, o structură bipolară, romancierul
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
prin fluxul energic al fanteziei care proiectează un epos al decăderii cosmice, un soi de poveste a entropiei. Vorbind tot mai puțin atașant despre sine (ar putea afirma ca și Pascal: "le moi est haďsable"), autorul pune maxima greutate pe talgerul unor tablouri care înfățișează monstruozitatea rînduielilor din lumea noastră sublunară, prospectată în timp și spațiu. Un viscol de vedenii pare a deschide ușa subiectivității sale, a o invada din tainice, înspăimîntătoare, incomensurabile imensități. Stihiile istoriei care frisonează actualitatea vădesc o
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
de aproape, de departe, de sus, de jos, din lateral, oblic, încercând să descopăr ce se află dincolo de gestul mola-tec-enigmatic al femeii ce ține în mâini o balanță. Îi cred pe cercetătorii recenți, care au ajuns la concluzia că în talgerele delicate nu se află nimic. Nici aur, nici perle, nici diamante. Doar neantul. Doar expresia de nedescris a acestei fe-mei de-o frumusețe cotropitoare (și mamă, și amantă, și negustoreasă, și gânditoare, și ispititoare), stând cu spatele la un tablou, aflat pe
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
materiile prime din care-și combina Vermeer culorile, nici simbolistica lucrării în întregul ei. Dar știu că dacă m-ar invita cineva să "intru" într-un tablou, acolo aș vrea să fiu: materie invizibilă, imponderabilă, inutilă, aflată - sau nu - în talgerele balanței spre care privește cel mai tulburător chip de femeie care va fi fost pictat vreodată. O femeie suficient de tânără să te facă s-o visezi cu ochii deschiși, dar deja conștientă că magnetismul pe care-l exercită provine
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
mișcătoare, toate, toate există în jur, abia ne strecurăm, abătuți și crispați, pe brînci, printre anevoințe și surprize cu fistic. Desigur, sînt subiectiv, n-am ținut niciodată să mă dau brav stîlp de-nțelepciune, n-am destoinicia de-a cumpăni talgere minuțioase, de-a pipăi exactul la imprecizie. Mereu o iau pe miriști știrbe, calc prin scaieți cît varza, dărîm codobelcilor spirala de aur, strivesc mușuroaie ce s-ar cuveni ocolite, măcar din prudență, dacă nu din pudoare, din grija de-
Îngerul mototolit (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15021_a_16346]
-
adâncă și tulbure când sexul își tulbură cocoșeii de aur îi zornăie în auz cu clichet de vis întors asuprăși adormit cu fața în jos sub preaplinul de răni nemărturisite, capturați în timpul sinelui, în apusul ce se clatină ca un talger de balanță sub greutatea fântânilor: scot clocot și scâncet. Dincolo de pielea cu bube nu mai există nimic doar o fanfară îmbuibată cu hălci din creierul care se uită la voi cum gândiți.
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
pentru o clipă lanțul din jurul gâtului îți rumegi faima ca pe o bomboană de mentă ori ca pe o frunză de macriș sălbatic înverzindu-ți cerul gurii într-o îndepărtată tristă provincie balcanică uitată de Dumnezeu și de oameni Pe talgerul morții Lumină a cerului bătrână înțelepciune a pietrei când șoaptele vântului ne promit nebunia lui Aprilie când arborele soarbe lumina din aer cu ventuzele lui într-un vaer prelung și demonul bătrân se aude bătându-l cu vergi pe fratele
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
în umbra luminoasă a paradisului sub flăcările de pucioasă din siderurgia infernului În ceasul acesta în care femeia te ademenește pe coridoare întunecate prin care se furișează amintiri iluzii și spaime printre îngeri cu archebuze în spate șoptindu-ți Pe talgerul morții nu cântărești nici cât o petală de trandafir Stele nebune Prin nesfârșite tăcutele bezne cosmice sunt stele nebune care străbat lumi și pustiuri stele abia pâlpâind deasupra iadului nostru cel de toate zilele și nopțile în care se-aud
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
Am sărit în picioare ca ars. <Vasilică!> <Poruncă!> <Fă un ceai și adu-mi-l aici! Da’ fuguța!> <Am înțeles!> Am făcut ceaiul cât de repede am putut și apoi - după regulele învățate - am așezat toate cele trebuitoare pe un talger și am pornit spre dormitor. M-am oprit însă la ușă, întrebându-mă: <Să bat în ușă sau să aștept, că doar cucoana mi-o auzit pașii.> Îndată s-o auzit glasul cucoanei din ceea parte a ușii: <Hai, intră
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Intră! >s-a auzit glasul cucoanei. Până la urmă, mi-am luat inima-n dinți și încet-încet am deschis ușa și...și cucoana ședea lungită în pat, acoperită numai cu o prostire, și mă privea zâmbind. Eu am rămas țeapăn cu talgerul în mână. Așază tava aici pe măsuță și tu așează-te...Da’ pe ce să te așezi tu, că nu-i nici un scaun aici?> <Am să ies. Până beți ceaiul>... <Nuuu! Nici vorbă. Stai... stai colea pe marginea patului...> „Doamne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și zâmbetul lui purta pecetea tristeții... După o vreme în care nici nu l-a privit măcar pe Hliboceanu - cu mers de om sfârșit - a ieșit... N-a trecut prea multă vreme și Măriuța a intrat purtând pe brațe un talger plin cu bunătăți. Fără să se uite la Hliboceanu, le-a așezat pe măsuța de lângă pat. Tăcută, s-a întors, gata să iasă, dar... s-a răzgândit. S-a întors cu fața spre Hliboceanu fără să-l privască și a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Pedagogia la Constanța, declarându-se, între altele, „regele neîncoronat al șepticului“. Multă lume îl reține de violent, „un om cu caracter imposibil“, și e admirabilă nepărtinirea prietenului Mircea Udrescu, care, direct și fără fasoane, pune totul cu grijă în ambele talgere ale balanței. De bună seamă că e net dezmințit zvonul lansat atunci de Securitate, cum că va fi fost hăcuit într-o dispută de gelozie homosexuală, dar nu se fac nici speculații exagerate privind asasinarea lui la comanda Elenei Ceaușescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Dar ce te îndeamnă spre ele? — E simplu. Nu-mi trebuie un psihiatru care să-mi spună asta. Frustrarea. Dacă un bărbat este onest și inteligent dar n-are sex appeal, atunci e ca alămurile dintr-o fanfară sau un talger țuitor. — Vorbești isteric. — Da. E un ghinion, nu-i așa? — Du-te la culcare, Duncan, și-o să-ți aduc un grog cald. Se așeză în pat proptit în perne ca să facă somnul mai anevoios. Inventă un vierme, Puripăduchele. Era alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
când îl privea pe fiul său. — Nu luăm nimic decât slugile și odoarele, strigă Papa către cei care-l puteau auzi. Îl văzu în clipa aceea pe taică-său, descumpănit, cu două icoane în brațe, și strigă: — Și icoanele, și talgerele de argint... Atât. Grăbiți-vă! Țigăncile așezară pruncii pe o laviță înaltă și porniră să i îmbrace. Jupâneasa Stanca ieși, începând să poruncească cele spuse de bărbatul său. Papa dispăru pe ușa ce dădea în cerdac și coborî în curte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mănânce scovergi și tot ce-și mai dorește domnia sa! În iatacul doamnei Marica masa cu bucate reci de post fusese pusă în grabă și țiganca târguită pe douăzeci și cinci de taleri de la Nica negustorul, la un semn al domnului, aducea în talgere alt fel de mâncare peste cel cu felul din care se mâncase, așa că la sfârșit erau patru, cinci talgere în fața fiecărui mesean. — Pe cât îmi dau seama, Ștefane, domnia ta și sfinția sa știți ce scrie în scrisoarea aceasta, spuse vodă scoțând din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fusese pusă în grabă și țiganca târguită pe douăzeci și cinci de taleri de la Nica negustorul, la un semn al domnului, aducea în talgere alt fel de mâncare peste cel cu felul din care se mâncase, așa că la sfârșit erau patru, cinci talgere în fața fiecărui mesean. — Pe cât îmi dau seama, Ștefane, domnia ta și sfinția sa știți ce scrie în scrisoarea aceasta, spuse vodă scoțând din buzunarul de la piept hârtia cu sigiliile rupte, și continuă pe același ton scăzut. După câte înțeleg, nu putem aștepta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]