2,444 matches
-
poate naște acum, sub aspectul mentalităților, mai mult interes decât vor fi generat, la vremea lor, antecedentele pomenite. Dar nu aceasta e, cred eu, ambiția romanului. Cu atât mai mult cu cât cele câteva scene de dragoste (sau numai de tandrețe) homerotică, toate memorabile, nu sunt, dacă pot să spun așa, „orientate”. Nu au o amprentă specifică în virtutea căreia să nu poată trece, la rigoare, drept imagini de o irezistibilă senzualitate. Cineva remarca asta chiar de curând: dacă este bine scrisă
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
și cel mai direct pentru drepturile cetățeanului în fața statului". Cât despre campania electorală pe care a ales să o facă Mircea Diaconu, îndrăgita actriță a adăugat: "A fost o campanie extraordinară, de bun-simț și loială. A arătat că are iubire, tandrețe și multă căldură față de popor. E mare lucru!". În încheiere, Florina Cercel a transmis și un mesaj de încurajare pentru alegerile europarlamentare: "Să-i transmiteți că sunt alături de el cu sufletul și cu mintea. Mă bucur foarte mult pentru gândurile
Exclusiv: Pericolul care îl paște pe Diaconu. Ce spun Florina Cercel, Mircea Albulescu și Dorel Vișan by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30323_a_31648]
-
discret la un moment dat, diferența socială și de cultură o descalifică pe liceeană devenită educatoare la o grădiniță. Emma gustă deliciile unei prospețimi fără Eurile contrafăctului livresc, dar în curând le simte lipsa. Nevoia unei partenere care să îmbine tandrețea, frumusețea cu un plus intelectual menit sublimării erotismului o canalizează către o altă alegere. Neglijată, naiva Adèle o trădează din gelozie cu un coleg de serviciu. Ruptura e inevitabilă și definitivă, cu lacrimi, secreții nazale, urlete și rugăminți, iar reîntoarcerea
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
a adolescentului/ furișată în caietul de amintiri,/ desenul din caietul de caligrafie,/ viața scurtă a pescarului/ ce-și aruncă năvodul/ sub stîncile frămîntate.// Cînd eu aș vrea/ să mă surprinzi nepregătit/ cu gîndul tu neiertător,/ să mă-nfășori apoi/ în tandrețea ta muzicală,/ să mă faci prizonierul/ sfîrșitului tău zilnic” (Eu, celălalt...). Sînt menționate cu gratitudine miracolele solitudinii: „Fericit ești că ți se dă prilejul/ să cobori singur/ sub geana zilei,/ să fii ochiul ce vede/ muntele care crește” (Dragoste). Un
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
Nabokov, și ele corespund străzilor Tannenberg și Agamemnonstrasse, artere între care se desfășoară frământata existență a lui Feodor Gordunov-Cerdînțev. Într-un Berlin cenușiu, ieșit parcă din manșonul gri-porumbel al mamei lui Feodor (obiect simbolic al unei copilării privilegiate, împărțite între tandrețea delicată a mamei și fascinanta lume pe care o deschide profesia tatălui, entomologul Konstantin Kirillovici), nici o coordonată a spațiului - unul neomogen, cu numeroase „deschideri”, fie către „sera paradiziacă” a trecutului sanktpetersburghez, fie către pitoreasca și exotica lume din casa copilăriei
Între bulevardul Pușkin și strada Gogol by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2989_a_4314]
-
accentul, observa cineva, nu mai cade pe "aventură" și "reconstituire", ci pe meditație și parabolă. Privilegiu a deschis o cale nouă pentru proza Mariei-Luiza Cristescu, jalonată, apoi, de alte trei cărți: Îngeri maculați (1990), Iadul meschin (1996) și Ascuțit ca tandrețea (1997). Dacă în romanul din 1987 parabola făcea "complicitate" cu cititorul invitat să citească în trecut semnele prezentului, în cărțile de după 1990, abordarea cotidianului e directă, însoțindu-se, adesea, de protestul deschis împotriva existenței cenușii a oamenilor în vremuri potrivnice
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
existenței cenușii a oamenilor în vremuri potrivnice lor. Două treimi din prozele volumului Îngeri maculați, de pildă, pot fi citite ca niște fragmente ale unui roman despre condiția socială a femeii (temă reluată, apoi, în Iadul meschin și Ascuțit ca tandrețea); în intenția Mariei-Luiza Cristescu a stat scrierea unor fragmente dintr-un text despre "sufletul feminin" - subiect inepuizabil, s-o recunoaștem, și care a dat pagini antologice mai ales în cărțile prozatorilor (Marin Preda, Nicolae Breban, Augustin Buzura), ca și în
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
bețiv care se cheamă acum "agent sanitar pentru purificarea mediului" și gîndirea sănătoasă ce se exprimă între două pahare și în lucirea stinsă a ochilor apatici: "Acum eu nu mai sunt al vremurilor". Îngeri maculați, Iadul meschin și Ascuțit ca tandrețea sînt cărți (documente) despre formele de alienare a individului în societatea al cărei ciclu monstruos ne place să credem că s-a încheiat.
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
de-a dreptul geniale pe această tablă de șah a transformării ei în sclava mea, doream s-o prefac într-o insulă a mea, în regatul meu, colonia mea deplină. Alternam gesturile brutale cu cele de maximă civilitate, violența și tandrețea, tonul fin intelectual cu bădărănia fără limite, blândețea neasemuită, răbdarea și înțelegerea creștină cu apocalipticele revărsări de mânie: totul, într-un asediu prelungit de săptămâni și săptămâni de zile, la sfârșitul căruia nu era de închipuit decât un anume deznodământ
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
persane sau gnostice, Răul și Binele se amestecă în interiorul aceluiași principiu. Iată un comentariu fie și vag absolutoriu pe marginea prestației proletcultiste: ,La cei mai drastici și mai puri intelectuali din epocă (epoca proletcultistă - n.n.) observasem mai demult o anume tandrețe sumbră, o duioșie prefăcută, în contul unui ideal uman abstract. Ceva ca apucăturile unor domnișoare de pension citind numai aventuri nobile și curate din nemuritoarea Bibliotecă roz, cititoare speriate și fidele ale unei existențe în care turpitudinile, mizeriile, nerușinările materiei
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
înșirate pentru a fi așternute pe ele vise, nostalgii, piftii, farfurii, supe, lumini și umbre, cai verzi pe pereți. Aceleași povești, gesturi, ritualuri, jocuri copilărești. Aceleași haine bune, demodate. Pare că nimeni nu mai are pe nimeni. Decît acest spațiu, tandrețea și protecția lui. Și familiile s-au topit, copiii, bărbații. Au rămas numai prietenii, blîndețea și hachițele bătrîneții, zvîcnirile unor energii pe care le mai crezi intacte. Ca altădată. Fragmente de suspine, fragmente de cîntece, de amintiri, de obsesii, de
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
la ce bun să ne tot îndepărtăm?/ datoria omului este să-și aștepte nașterea. ca pe o poiană furată./ dar ei furau visul de la gura copilului meu, înțărcîndu-i mintea". Idila e visceralizată, transpusă în analiză suprarealistă. Abandonată fiind amestecului de tandreți și crispări, de porniri extatice și spasme ale dezolării, de așteptări și căderi, devine un enigmatic simbol al Destinului: ,atelier de corpuri muzicale. alunecări în simboluri tantrice superflue. patricia îl întîlnse pe pablo la lăptăria lui enache./ își numărau coastele
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
mă înghit noaptea/ ziua mă scuipă cu o bucurie naivă/ nu-mi pasă cine câștigă/ am să te lovesc prin surprindere". Martelanta anamneză psihică a poetei, bolnave de confesiune și transfigurare, nu exclude ingrediente de sorginte soresciană, adică elegie, umor, tandrețe, și nici repertoriul postmodern de măști terifiante, eventual horror, interiorizat, în ciuda aparentei detașări. Frecvența oximoronică și gesticulația suprarealistă atestă o artă poetică antimelodramă, necalofilă și minimalistă, în siajul poeziei provocatoare a unor Soviany, Marian Drăghici, Mariana Marin, Paul Vinicius ș.a.
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
Noi evoluând în diverse companii, dar și atunci ți-e greu să imaginezi vreo explicație pentru acțiunile lui, lungmetrajul neoferindu-ți prea multe date în privința psihologiei lui, doar indicii ici și colo. Poate fi un geniu neînțeles, un monument de tandrețe sau un rebel dus de curent către nicăieri. Umorul filmului are mereu un subtext melancolic, fiecare personaj păcătuind prin mici reacții disproporționate, care înduioșează publicul: o adolescentă sparge ușa unui muzeu pentru că îi e frig, tatăl ei, librar de felul
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
negru decis îi destăinuie prietenei că vrea să se refacă, a excedat cu rimel, fratele celeilalte are douăzeci și opt de ani, dar în opinia ei pare chiar mai tânăr; metroul aleargă, reptila tunelului, o stație, universitara urcă și le zâmbește cu tandrețe la două confidente, poate păstrând amintirea unei faze deja încheiate ale tinereții. Luna se sparge și a dimineții topește ultima briză; Conciliazione, voluntari de Cruce Roșie, miniu, nu, sânge, materie cerebrală, feciorul își întreabă mama ce-i ăla, un antebraț
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
-se sau reînflorind eterna erezie pentru unii, poate necesara mărturie confesivă pentru cei asemenea lor. Nu cred că avem dreptul a intenta cuiva un proces de “desconspirare”, unica problemă fiind cea terestră pecuniară, a exploatării de către alții, a a “infernului tandreței” altora. Tot așa a fost și cu scrisorile dintre Eminescu și Veronica - apărute hăt peste Ocean - după 1990. Sunt testamentele lor esențiale, dincolo de opera lor. Că Emil Cioran a trăit erotic - cum altfel? - iubirea fie pentru o zeiță ( superb incest
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
neobservată. Fiecare amănunt ce ține de real e asemenea unui trăgaci. Arma emoției e încărcată, poemul - ultima suflare. (Lidia Vianu) ». « Există în poemele Luciei Negoiță un anume simbolism visual. Spațiul cuvintelor recuperează sentimente, emoții, senzații, totul « mis a nu », cu tandrețe, curaj, dar și cu o anume ironie. (Liliana Ursu) ». Printre altele, poemele Luciei Negoiță mărturisesc o poezie a fecundității, la fel ca Primăvara din cunos cutul tablou al lui Boticelli, care într-o natură în plină înflorire caută loc să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
familial și În cazuri extreme prin depresii, alcoolism, drog, etc. Pentru a nu deveni adevărate „bombe cu explozie Întârziată”, băieții trebuie Încadrați de mici Într-o formă de educație adecvată și nu trebuie privați de mângâieri și de gesturi de tandrețe care erau de obicei rezervate fetițelor. Societatea și familia cere de la un bărbat, echilibru și responsabilitate. Bărbații trebuie inițiați de mici În ARTA DE A TRĂI ÎN SOCIETA-TEA DE CONSUM, În ARTA ECHILIBRULUI. Contactul cu natura, sportul și artele Îi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
fi ieșit liniștiți la pensie, probabil că Virgil Podoabă ar mai fi publicat câteva volume pe la edituri parcă dinains căutate pentru lipsa de rezonanță și performanță, și probabil că, revăzându-ne la intervale din ce în ce mai rare, am fi păstrat nestinsă vechea tandrețe intelectuală. N-a fost să fie așa. Aproape mă obișnuisem cu ideea că prietenul meu Virgil s-a retras, cu filozofică înțelepciune, departe de zgomotul pieței nebune și-și va fi cultivat în liniște grădina. E și asta o opțiune
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
nu se lasă înduplecați nici atunci cînd sînt invocați prin ritualuri magice, păgîne. Părăsiți, copiii se alină cu amintirile vagi ale unei vieți normale de familie, imitînd, înainte de vreme, gesturile adulților. Despre țara copiilor maturi povestește Cristina, despre cruzime și tandrețe, despre durere și mîngîiere, disperare și speranță. Cine este Liliana Corobca Liliana Corobca (n. 10 octombrie 1975) a publicat românele Negrissimo (Editură Arc, Chișinău, 2003; Premiul Prometheus pentru debut, acordat de revista România literară, Premiul de debut pentru proza al
Un confesor al ființelor neajutorate, premiat de Radio România Cultural by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/40215_a_41540]
-
victime: „vine toamna/ nebunii se joacă/ pe autostrăzi și/ toți bătrînii cad/ cu bicicletele/ în timp ce pe fronturi oamenii continuă/ să- și trimită bezele și bucăți de metal/ pe stradă merge o fetiță/ de care nu are grijă nimeni”. Compasiune și tandrețe ar profesa Livia dacă s-ar mai putea, dar cum inocența și fragilitatea nu sunt arme de înfruntare (nici măcar literară), ea-și întoarce pe dos afectele și le transformă în sarcasme și provocări. Desigur că Livia nu e sarcastică din
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
de gît”. Nu poate fi Livia atît de crudelă pe cît zice (ba din contră), doar că și-a luat o poetică de provocare în negativ și o exaltă pînă la limita macabră a grotescului, propunînd rituri cam stranii de tandrețe: „dragostea mea/ am venit să îmi smulg dinții lîngă patul tău/ să te veghez mai fidel decît moartea/ să îți apăs pe pleoape/ degetele mele vor vedea cu adevărat/ durerea” (Trezește-te). Lui Cosmin Borza nu-i place că Livia
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
care le-am văzut mi l-au întipărit pe retină, foarte personal și foarte subiectiv, pe Lucian Pintilie. Radu Boruzescu și Miruna Boruzescu, doi scenografi mari, doi artiști parcă inepuizabili, care i-au însoțit pe marii regizori aici și pretutindeni. Tandrețea lui Radu Boruzescu poposește în fiecare poveste-imagine-spectacol. De teatru sau de operă. Văd, împreună cu el, scene întregi din Pescărușul și variantele lui puse în scenă la Paris sau Minneapolis, din Turandot la Théâtre National de Chaillot, Trei surori, Jacques sau
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
cântecele siropoase, Costache se minunează atât cât trebuie și nu mai mult, iar când această jucărie îi este făcută cadou, semn al unei afecțiuni incipiente din partea nepotului, acesta o privește derulându-și programul monoton de zgomote cu un fel de tandrețe destinată nepotului absent. Câinele japonez este semnul unei lumi străine, lumea care a intrat în existența lui pe poarta afecțiunii față de propriul fiu și ulterior față de nepotul său. Și acest Moromete contemplă perspectiva reîntoarcerii fiului risipitor la vatră, însă la
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
nu poate fi oprit cancerul Rozei ca urmare a unor avorturi repetate în urma unor violuri repetate, un cancer care provoacă dureri atroce și pentru care Tadeusz (Marcin Dorocinski) procură de pe piața neagră fiole cu morfină. Iubirea are oazele ei de tandrețe, mici fulgurații, discrete semne de afecțiune, care ar trece neobservate poate într-un alt context, dar care acum apar ca exorbitante. Oroarea a intrat în existența bărbatului și a femeii durificându-i pe amândoi, conferindu-le un fel de maturitate
Trandafirii sălbatici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4123_a_5448]