96,454 matches
-
marginile ca un praf alb, dantelat ale lucrului rostogolit, în râset, dincolo, până în mierea nopții. Ocean Una sunt cu-acest evreu triestin, evadat cu bunica lui de 75 de ani peste Alpi. A supraviețuit. Modest, continuă afacerea cu tutun a tatălui, apoi strânse o colecție de tablouri, (îl convinse pe Andy Warhol să-l picteze, neîncrezător la-nceput, socotindu-l un burghez înstărit) târziu a vândut-o, spre a cumpăra o alta (acțiune încă mai provocatoare!) - de sculpturi. Când nu pot
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
Fevronia Novac Dragă Mihai, Tata citește și recitește jurnalul tău când vine la noi Eu nu l-am citit demult și l-am uitat tot așa ca el și mă pregătesc să îl reiau mi-e dor de cum te bucurai tu la ski, cum resimțeai
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
temeliile Creștinătății în care ne-am născut și-o să pierim cu toții: Și neamurile vechi și semințiile mai noi. Ridică-te, Mândra mea Păgânătate, Să-mi fac loc și eu într-o cetate în Munții Traciei la bravele Cete Unde stăpânea Tata Mare-al meu, Regele Dromichete! 11.X.2009 Către sinele meu Prin toate primejdiile m-ai trimis și purtat: De la Roșu împărat la Verde împărat, La răscruci iscodit de Sfinxul cel firoscos, Din toate Șaradele sale m-ai scos Până la
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
arcada ușii. Îl văzu cum își îndreaptă spatele și apoi cum se pierde printre sănii, în josul străzii, uitând cu totul de felinarul pe care îl adusese. Nane își trase la repezeală ghetele și coborî în fugă, aproape dărâmându-l pe tatăl său, care nu apucă decât să-i strige din urmă să nu cumva să întârzie la masă. În loc să răspundă, înșfăcă haina și căciula, trântind în urma lui ușa groasă, dinspre stradă. În fața prăvăliei era liniște iar flacăra felinarului se topea albă
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
toți ceilalți oameni. Cu fiecare zi, Nane vedea inși care se transformau sub ochii lui, schimbându-și cu totul înfățișarea sau starea materială sau doar câte ceva din viața lor de până atunci. Într-o zi observă cu tristețe că și tatăl său trecuse pe la peruchier. Nu putea să spună că era altcineva. Însă avea un zâmbet fermecat, părând să nu mai aibă vreo nemulțumire. În plus, când Nane încercă să-i povestească despre peruchier și despre transformările miraculoase, tatăl lui nici măcar
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
că și tatăl său trecuse pe la peruchier. Nu putea să spună că era altcineva. Însă avea un zâmbet fermecat, părând să nu mai aibă vreo nemulțumire. În plus, când Nane încercă să-i povestească despre peruchier și despre transformările miraculoase, tatăl lui nici măcar nu-i răspunse, ci continuă să surâdă, aninat de lumea lui invizibilă. în ziua de Crăciun, când zăpada începuse să se topească sub soarele de decembrie, Nane trecu în curtea ospătăriei și-și strigă prietenul. Rață era gătit
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
de câteva ori buzele și spuse, privindu-l drept în ochi: M-am gândit bine și m-am hotărât să intru și eu!" Pe Nane îl trecu un fior scurt. "Cam toată lumea a intrat! Până și băieții din ospătărie, uite, tata caută acum să aducă alții, pentru că au dispărut seara trecută. În plus, bucătăreasă nu mai avem de-o săptămână, iar pe malul Dâmboviței au apărut zeci de case noi. Lumea se schimbă, prietene, iar eu nu vreau să rămân de
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
pe deasupra cartierului plutea miros de carne prăjită și de usturoi proaspăt zdrobit. Ar fi trecut drumul, spre casa lui, unde însă știa dinainte ce-l așteaptă: sufrageria învăluită în mirosul de țuică fiartă, iar la masa lungă, fața fericită a tatălui său, captiv el însuși în lumea pe care o crease peruchierul din Meglen. Nane simți cum un val de miere fierbinte i se oprește în capul pieptului și sub impulsul acelei clipe opărite, deschise ușa perucheriei. Înăuntru era un antreu
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
în miezul nopții latră coruri de vietăți îngrozite cea mai lungă eclipsă de soare a adus zăpadă cât casa într-o țară în care n-a nins niciodată plus, printre altele, vestea că la Kingston, spre 1000 de insule, un tată cu origini afgane ajuns afacerist de succes într-o multiculturală metropolă și-a ucis trei fete minore și una din cele două neveste, împingând în canal mașina în care acestea dormeau fericite după ce chiar el le dusese să vadă cascada
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
cu urechea la sfatul unor guralive vecine că mama mamei le-ar fi aruncat legate strâns c-un fir aspru de cânepă (smuls de pe fusul pe care-l torcea) în groapa cu bălegar din spatele grajdului chiar în seara în care tata venise s-o cheme la nuntă mintea mea a umblat după ele noapte de noapte în toți anii adolescenței fără să-i pese de vârcolaci și mirosuri de blesteme și viermi închipuindu-și neodihnit și neînfrânată că ele o să-mi
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
Cu inimile fără să le mai dea ascultare și genunchii tremurând, halucinați de-a binelea, și-au scuipat în sân și și-au făcut mărunt cruce, i-au închinat și pe copii pe creștet și au blodogorit în gând, imediat, Tatăl Nostru. Se înăsprea în toți o nedumerire grea întocmai celei care se petrece doar în vise. Anghel Furcilă, înzdrăvenit pe de-a-ntregul, chipeș ca un flăcău, vioi și cu chef, sălta de pe vârful unui picior pe altul, abia atingând pământul
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
-i fi spun?? Că până și gândurile i se impregnaseră de atâta boală, de sânge și dezinfectant? Nu, mai bine nu. Matei se afla de aproape trei săptămâni în micul oraș de provincie. Lucra ca traducător și interpret la firma tatălui său din capitală. Era mulțumit profesional, apreciat și foarte căutat pentru cele cinci limbi străine pe care le vorbea fluent. Noi facem munca cea mai ingrată cu putință, se amuza să le spună prietenilor la bere. În vreme ca alții
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
de cuvinte ce se potrivește evenimentului. Și apoi e greu să te pricepi la toate, de la sindicate, și îngrășăminte pentru porci, la asigurări, faianță, până la termeni juridici, politică sau macarale. Dar erau bine plătiți. Uneori lucra ca interpret chiar împreună cu tatăl său, și se simțea destins, protejat, important. Ei doi, barbații familiei. O avea Luiza, se iubeau, toate erau sub control. Bolnava oftă în somn. Intră sora medicală să-i verifice perfuzia și, zărind bandajul însângerat la tâmplă, clătină puțin din
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
lucrurilor spuse Într-o limbă necunoscută Numai tu, Iisuse, Care ai cunoscut Ca nimeni altcineva Trădarea fariseilor Și a cărturarilor Ai mai putea spune De unde atîta înțelegere Cînd nimic nu este de înțeles Dar tu stai acolo sus, De-a dreapta Tatălui, Unde ai fost așezat, Și nu mai spui nimic Fiindcă ai spus prin moartea Și Învierea Ta Tot ce era de spus.
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
Liberă cu îngerul ei global neomologat. Pactul cu îngerul La trecerea peste pârâul Iabocului Cu tot tarhatul: muieri și plozi și mulțimea de daruri Pregătite anume să-1 îmbuneze pe Isav Pentru nemernicia de altă dată când îl prădasem De binecuvântarea tatălui nostru de pre pământ. Și-n noaptea aceea în gândul meu se amestecaseră Toate acestea născând o luptă cumplită între mine și îngerul cel necunoscut... Către ziuă l-am întrebat: Cine ești? Iar el mi-a răspuns: Nu-ți pot
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
singur și mai de căcat cu putință. Tatîl Tuturor Cîinilor Pe-un cîmp de la marginea cartierului, dactăr Nicu a ridicat o statuie: un cîine uriaș de bronz, înalt de 3-4 metri, care privește spre cer. Din ochi îi curg lacrimi. "Tatăl Tuturor Cîinilor", așa l-a numit. În nopțile cu lună plină, javrele din cartier se-adună acolo și-ncep să latre. Sute și sute de cîini, înghesuiți unul în altul, un covor de cîini, de toate culorile, care latră prelung
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
Ha-uuu! Ha-uuu!". Apoi apar hingherii, care încep să-i adune. Nu se zbat, nu mușcă, nu încearcă să scape. Numai privesc la lună și latră-nainte. Pînă ce hingherii își umplu dubele negre și demarează în trombă. În urma lor rămîne Tatăl Tuturor Cîinilor. Singur. Plîngînd. Natural 150 % Cele mai tari produse-s cele ale lui dactăr Nicu & his Skyzoid Band. În orice magazin căutăm marca albastru cu verde: albastru, culoarea speranței, verde, culoarea Naturii. Numai chestii una și una, de stă
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
ții minte? Nu ești supleant la tineret? Aha... Da, sunt... Și încleștez din dinți ca de o amintire neplăcută. Tineretul României comuniste are o organizație de tineret, și organizația de tineret are o conducere, un comitet central, după modelul partidului tată. In acel comitet central sunt incluși și tineri intelectuali și artiști, selectați pe criteriul popularității. După ce primul meu roman devenise cunoscut, fusesem inclus în acea conducere. Acceptasem? Bineînțeles. O să-mi fie mai ușor cu alte cărți, la secție. Când se
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
raportul la celălalt capăt al mesei, iar el atârna în ramă pe peretele lateral, echidistant între mine și ea. Mi-am început raportul cu o laudă la conducător, josnică și normală, întrebându-mă ce simțea ea când auzea adulări despre tatăl ei, îi plăceau, nu-i plăceau? Dacă el, plutind înrămat deasupra adunării, ar fi fost Atila, regele hunilor, și activiștii de la masă huni tineri, plesnind de hormoni, gata să se omoare între ei pentru mâna fiicei lui Atila, ce-ar
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
mai plin de energie, de violență și curaj? Cât mi-am citit raportul, fiica lui Atila m-a ascultat din haloul ei de fum, stoică și plictisită. Avea de la cine să moștenească răbdarea la plictiseală - auzisem activiști spunând admirativ despre tatăl ei: azi șeful a stat în picioare la cinci ceasuri de nimic, și nu i s-a mișcat un mușchi! Este că are cel mai bun antrenament la plictiseală pe lagăr? (Cuvinte, cuvinte. Spuse atunci, auzite în amintire, azi! Aud
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
un nesfârșit urcuș de picioare desculțe. Golgota femeilor romance. Zoia se întoarce spre mine. Chipul îi e palid, cu o paloare care parcă îi urcă și în pupile, și nasul îi pare mai mare, și obrajii mai inguști, chiar scobiți. Tatăl meu e un om foarte deosebit, îmi spune fără să ridice glasul. Orice s-ar întâmpla de aici înainte, va rămâne în istorie, și hotărârile pe care le ia sunt dictate de istorie. Iși trage suflarea, și continuă să-mi
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
care nu mai sfârșește trupuri de fum și mâzgă din care primăvara s-a retras pentru totdeauna dar dacă tu ai să treci strada pe sub crengile de gheață ale merișorului sălbatic din care picură o lumină de oțet fără cuvântul Tatălui fără chei fără lumina lină a înserării fără iarba fiarelor pentru lacătele grele de dincolo de ape de dincolo de vise cu mărul lui adam înțepenit în gât mă auzi? ție îți vorbesc ție îți trimit învelită în hârtie de ziar inima
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
venicul aspru cu care tu, mamă, știi atât de bine să-mi amintești că plămânii mei sunt rame de lotcă. Când numele de starover începe să se strige singur tu lași venicul să plonjeze pe spate ca un șoim fără tată Îmi îngrijești omoplații ca pe două gorgane în care nevestele strigă pe rând: "Filat, Cuzma, Alexei, Stipan, Iusei, Iftei! Veniți! Se răcește cnâșul" Glosar Venic - mănunchi de crengi de stejar, folosit în băile rusești pentru masaj Salaneț - plantă cu seva
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
ca femeile să plângă în nisip, lacrimile să se absoarbă repede. Câinii beți de vâsc Câinii mei. Copite nepotcovite în fugile lui decembrie. Părinții mei au cântat despre vâsc. O să-i găsesc mormântul după crucile proaspete. Câinele alb adulmecă mâinile tatălui nostru pe numele ei. Părinții mei au adus în casă un vâsc. E un dud imens în sus. E intuiția celor rechemați, în sus. În procesiunea vulpilor, cizmele rămân în urmă. Părinții mei au mâncat din vâsc. Sunt urme pentru
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
de aur ziua diamant noaptea și mă apropii de tine eu ce să fac când nu am stomac când oasele mele nu trosnesc cu zgomot și liniștea este bunul meu de preț și de schimb în momente de glorie și tata a fost mașină și mama undeva în anii șaizeci ani când regatul nostru familia noastră abia se întemeia și în mijlocul lui pe un covoraș vizitatorii își ștergeau picioarele de unde o lumină foarte urbană se suprapune peste dragostea mea care nu
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]