1,429 matches
-
să accepte să facă parte din el: „nu te împotrivi/ lasă-te absorbită/ de visul în care trăiesc/ aici e o liniște simplă/ e o carte nescrisă/ un spațiu limpede/ o viață clară” (iubito îmi sperii visul). Preocupările din volumul Tatuaje (2003) legate de scrierea poemului („textul scrie poemul pe foaia pe care-o înghite/ și plânge cu litere negre” - autobiografie) se îmbină cu teme noi în peisajul liricii românești actuale: copilăria și adolescența petrecute în URSS, primele impresii ale unui
VAKULOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
postbelică. Integrări, valorificări, reconsiderări (în colaborare), Chișinău, 1997; Nicolae Manolescu, Brașov, 2000; Caiet cu zmei de care n-am mai ridicat niciodată nici măcar în copilărie, cu ilustrații de Dan Perjovschi, București, 2002; TU (în colaborare cu Alexandru Vakulovski), București, 2002; Tatuaje, București, 2003. Repere bibliografice: Grigore Canțâru, Un poet în gâlceavă cu spiritul de grup, „Contrafort”, 1997, 12; Z. Ornea, Eveniment, „Contrafort”, 1998, 4-5; Paul Cernat, Păpușoiul și estetica brașoveană, „Litere nouă”, 1998, 7; Emilian Galaicu-Păun, Poezia de după poezie, Chișinău, 1999
VAKULOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
2001, 12; Codruța Cuc, O interpretare a Criticului, ECH, 2001, 10-12; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 263-265; Dumitru-Mircea Buda, E.K.G. șaizecist pe trei linii, VTRA, 2002, 8-9; Xenia Karo, Vakulovski: poezia din realitate, „Paradigma” (Constanța), 2003, 3-4; Ilinca Domșa, „Tatuaje”, ECH, 2003, 7-12; Dumitru Crudu, Mihai Vakulovski - un important poet vitalist, VTRA, 2003, 11-12. L. Cr.
VAKULOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
o statuetă a cărei coafură, ce coboară în cozi pe ceafă, este prinsă în spatele urechii drepte, minuțios realizată în relief (fig. 9c). Trebuie reținut că aceasta reprezintă unica ureche umană figurată în Paleolitic. De asemenea, pe fața statuetei apare unicul tatuaj paleolitic. Ca și figurinele menționate anterior, aceasta poartă o centură vizibilă pe spate, constând într un sul relativ gros, incizat cu câteva linii transversale (N. Praslov, 1995). Grupa siberiană. Este caracterizată de marea unitate, tehnică și stilistică, a seriilor de
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
alegerea superficială a femeii, cât și prin pasivitatea „intelectuală” a bărbatului. Romanul e construit prin aceeași tehnică a juxtapunerii de fragmente cu statut cvasiindependent și prin jocul perspectivelor, alternând persoana întâi cu a treia. În culegerea de nuvele Atelierul de tatuaje (2002), incluzând și „nuvela cinematografică” Blestemul saltimbancului, se utilizează tot tehnica de tip puzzle, doar că perspectiva narativă aparține în exclusivitate persoanei întâi. Nuvelele au o tramă simplă, adesea sumară, în care se cos petice diverse: relatări colaterale, mărturii, însemnări
TABARAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
plecând de la detalii excepționale, mai ales cu valoare documentară, țese ingenios o pseudointrigă, dar compozițiiile suferă adesea, la nivelul ansamblului, prin lipsa coeziunii. SCRIERI: Zilele cele scurte, București, 1981; Cumpenele, București, 1985; Filmare la două aparate, București, 1988; Atelierul de tatuaje, București, 2002; Loc deschis, București, 2003. Repere bibliografice:Dinu Flămând, Un prozator surpriză, AFT, 1981, 8; Irina Petraș, „Zilele cele scurte”, TR, 1981, 35; Ioan Holban, Profunzimea retrăirii, CNT, 1981, 36; Doina Uricariu, „Zilele cele scurte”, RL, 1981, 38; Cornel
TABARAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
observării participative” a satului său natal, Șepu. La rândul său, folcloristul Dimitrie Caracostea ,,a Îmbrățișat teoria funcționalistă” independent de B. Malinowski, E. Durkheim sau A.R. Radcliffe-Brown. Ținând tot de ,,preistoria antropologiei românești”, cercetările folclorice ale lui Petru Caraman asupra tatuajului la români citează numeroase surse etnografice și istorice asupra originilor acestei practici, Între care F. Ratzel și E.B. Taylor. Giovanni Pizza face mai Întâi o corelație Între ritualul ,,căderii Rusaliilor” descris de Mircea Eliade (1970) și tarantismul din Puglia studiat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
decenii după răscoala lui Horea -, P. a dat un ciclu romanesc format din cinci volume care, relativ independente, se articulează într-o ambițioasă frescă social-istorică: Labirintul (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), Timpul și furtunile (1978; Premiul „Ion Creangă” al Academiei RSR), Tatuajele nu se lasă la garderobă (1982), Geneza (1983) și Întâlnirea (1989). Prozatorul a desemnat, la un moment dat, sintagma „timpul și furtunile”, titlul unuia dintre romanele componente, drept generic al întregului ciclu și, probabil, proiecta augmentarea acestuia (Întâlnirea, care încheie
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
și situații din anii premergători celui de-al doilea război mondial, Labirintul este povestea calvarului unui intelectual român rămas în Clujul anilor 1940-1944, în vreme ce Întâlnirea evocă epopeea militară a eliberării Ardealului de Nord în toamna anului 1944, iar în romanul Tatuajele nu se lasă la garderobă acțiunea e situată în perioada postbelică, cu toate că abundă referirile la trecut și evocările unor evenimente anterioare. În general, autorul reconstituie cu pregnanță anii celui de-al doilea război mondial, cu cortegiul lor de evenimente tragice
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
simplu, București, 1972; Individualitatea literaturii latino-americane, București, 1973; Labirintul, Cluj-Napoca, 1974; Răzvrătirea desenatorului de cercuri, Cluj-Napoca, 1974; Ultima călătorie a lui Ulise, Cluj-Napoca, 1976; Solstițiu de iarnă, Cluj-Napoca, 1977; Timpul și furtunile, București, 1978; Omul bântuit de cuvinte, Cluj-Napoca, 1980; Tatuajele nu se lasă la garderobă, București, 1982; Geneza, Cluj-Napoca, 1983; Românii și maghiarii de-a lungul veacurilor. Paralelisme, interferențe, convergențe și contradicții în cursul istoriei, București, 1988; Întâlnirea, București, 1989. Traduceri: Méliusz József, Cântec despre anul 1437, București, 1948; Exerciții
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
să fi răspuns disperatei nevoi de integrare și socializare a liceenilor și studenților. Sătui de terciul moralist al părinților, educați într-o etică apoasă de tipul „Să fii bun și să crești mare”, acești tineri cu cercei în urechi și tatuaje pe umeri sunt, chiar fără să știe, în căutarea unei Evanghelii gata să zdruncine din temelii reflexele mic-burgheze ale vechilor generații. Cine i-a convins că Iisus este chiar acel prieten, tânăr radical și nonconformist, pe care sufletele lor mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de chinuri, îl țintuiră în hamacul lui, ducîndu-l pînă-n pragul morții. Ce-a mai slăbit în acele cîteva zile, care nu se mai sfîrșeau! parcă se topea carnea de pe el, pînă nu mai rămaseră din trupul lui decît scheletul și tatuajele. Dar, pe măsură ce carnea i se topea, iar umerii obrajilor îi ieșeau în afară, ochii lui păreau să se mărească, dobîndind o strălucire ciudat de blîndă; te privea galeș, din adîncul suferinței lui - mărturie grăitoare a unei robusteți lăuntrice nepieritoare, ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scoase din sacul său marinăresc. își petrecu multe ceasuri de răgaz scrijelind pe capacul sicriului tot soiul de figuri și desene grotești; încerca, se pare, să copieze, în felul lui stîngaci, o parte din întortochiatele desene tatuate pe trupul lui. Tatuajul acesta fiind opera unui proroc de pe insula lui, mort între timp, care se folosise de trupul lui Queequeg pentru a scrie, cu ajutorul acestor semne hieroglifice, o teorie întreagă despre cer și pămînt, precum și -un tratat mistic despre arta cunoașterii adevărului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
colosal, ai fi zis că-i chiar norul negru din care țîșnise fulgerul. Gura deschisă a lui Tashtego își dezvăluia dinții albi, de rechin, care aveau o strălucire stranie, ca și cum ar fi fost atinși și ei de flăcările acelea. Iar tatuajele lui Queequeg, luminate de aceleași vîlvătăi supranaturale, ardeau pe trupul lui ca niște flăcări albăstrui, din focul Satanei. întreaga priveliște se șterse odată cu lucoare palidă de pe catarge și din nou vasul Pequod și toți oamenii de pe punțile sale fură învăluiți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bun caz“, își zise Pavel estimând, după numărul supraviețuitorilor, speranța de viață a disciplinarilor. Speranța asta își găsi formula aritmetică datorită prizonierilor din gulag, numeroși în companiile de kamikaze desemnați. Unul din ei (aidoma tuturor celorlalți, nu avea nume; un tatuaj pe dosul mâinii îl înlocuia: Ancora) era un bărbat cu ochii nedeprinși cu soarele, cu fața arsă de frigul din Nordul îndepărtat. Îi arătă lui Pavel scrupulosul răboj al zilelor, niște crestături fine pe mânerul cuțitului: pentru o lună de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
excesivă), frica sau boala (ten verzui), rușinea sau exaltarea (roșeața), în funcție de scenariul visului; - mâncărimile semnifică fie agasarea și enervarea, fie o pulsiune irepresibilă («mă mănâncă! »); - alunițele simbolizează o dorință de seducție și îi dau visului o dimensiune sugestivă, chiar erotică; - tatuajele, piercingurile și scarificările exprimă o dorință de modificare corporală, voința de a se singulariza și de a-și personaliza învelișul carnal sau, dimpotrivă, de a aparține unui grup social sau etnic. Simbolic se poate întrezări și un act spiritual: control
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
act spiritual: control asupra corpului și transcenderea durerii fizice, sau un act afectiv. În mod evident, partea din corp tatuată sau găurită nu este neutră, la fel ca alegerea motivului sau a formei. La nivel psihologic, în afară de funcțiile citate înainte, tatuajul, piercingul și scarificarea fac parte din riturile de mutilare sau de automutilare. Pot uneori îmbrăca o formă patologică și pot fi expresia pulsiunilor agresive asupra propriei persoane. Falus, penis În afară de semnificația pur sexuală (vezi Sexualitate), falusul simbolizează puterea, forța masculină
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fel, rudă cu el. Și erau însemnați, toți, ca o dovadă a loialității, autoimpusă de ei înșiși, cu o stea în opt colțuri. Patru ace în partea din stânga sus și patru ace în partea din dreapta jos. Și unde era acest tatuaj? Pe umărul stâng... Dar eu nu am spus că era un tatuaj, spusei intrigat. Apoi, brusc, îmi dădusem seama de adevărul crud: Domnule profesor Arvon, de ce nu purtați niciodată mâneci scurte, chiar și în zilele mai călduroase? Deschizându-se încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
loialității, autoimpusă de ei înșiși, cu o stea în opt colțuri. Patru ace în partea din stânga sus și patru ace în partea din dreapta jos. Și unde era acest tatuaj? Pe umărul stâng... Dar eu nu am spus că era un tatuaj, spusei intrigat. Apoi, brusc, îmi dădusem seama de adevărul crud: Domnule profesor Arvon, de ce nu purtați niciodată mâneci scurte, chiar și în zilele mai călduroase? Deschizându-se încet la cămașa de in, spuse: Hai să renunțăm la "domnule profesor". Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
renăscând după trei nopți. Simbolismul lunar arată că moartea este prima condiție a oricărei regenerări mistice. În afară de operațiile specifice, cum ar fi circumcizia și subincizia, precum și de mutilările inițiatice, mai sânt și alte semne exterioare care înfățișează moartea și învierea: tatuaje, sacrificări. Cât despre simbolismul renașterii mistice, acesta se prezintă sub numeroase forme. Candidații primesc alte nume, care vor fi de acum înainte numele lor adevărate. La unele triburi, tinerii inițiați trebuie să uite tot ceea ce li s-a întîmplat în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
păr negru cu țepi, teniși roșii deasupra gleznei și un tricou pe care scria „Nu te teme. Nu te teme deloc“. Purta mai multe brățări împletite, încolăcite la încheietură, și avea cel puțin trei inele masive de argint și un tatuaj pe antebraț, unul pe care l-am recunoscut pentru că era ultimul răcnet în materie: un simbol sanscrit care însemna ceva de genul „Cuvântul este iubire“ sau „Iubirea e răspunsul“. Arăta perfect normal, dar asta e chestia cu New Yorkul: aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Agony and Ecstasy, ESP Reader and Adviser, Mike's Bike, World și, de asemenea, LIQ, BEE și B.A. Tăieturile prinse pe grilajele trotuarelor vor să semene cu niște tălpi uriașe? Tineri care joacă șah pe capotele mașinilor parcate. Un tatuaj. Un tatuaj palid pe un braț palid. Tineri și bătrâni, sănătoși și bolnavi se amestecă unii cu alții ca niște adevărate miracole americane, cu bani și fără bani, frumoși și diformi, minuni de foc și gheață ale Manhattan-ului. Unii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ecstasy, ESP Reader and Adviser, Mike's Bike, World și, de asemenea, LIQ, BEE și B.A. Tăieturile prinse pe grilajele trotuarelor vor să semene cu niște tălpi uriașe? Tineri care joacă șah pe capotele mașinilor parcate. Un tatuaj. Un tatuaj palid pe un braț palid. Tineri și bătrâni, sănătoși și bolnavi se amestecă unii cu alții ca niște adevărate miracole americane, cu bani și fără bani, frumoși și diformi, minuni de foc și gheață ale Manhattan-ului. Unii din ei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
galant, îi potrivisem scaunul. Nu bănuisem că nu avea și celălalt accesoriu. Își flutură de câteva ori aripile rochiței, lăsându-mi să-i admir diamantul spânzurând de un lănțug chiar deasupra hăului, strălucind în tunsoarea cârlionților, lângă un abțibild sau tatuaj cu ceva rozaliu în formă de Cupidon cu săgeata gata să plece din arcul încordat, apoi și le trase iar una peste alta, pipăind copca aceea nevăzută. — Pornim de la o mie de dolari leafa ta, surâse popa, în timp ce Ketty reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un scurt plici, podul palmei se lipea de emisfere. Urma, bineînțeles, un chicotit, care nu avea cum să nu te Încânte. Formelor strălucitoare li se adăugau apoi și tot soiul de mirosuri și culori. Erau acolo țesute tot felul de tatuaje, care te scoteau din minți. Fiți siguri că Noimann nu era de lemn. Rotunjimile Înaintau cățărate pe niște picioroange, și ele bine articulate la gambe și genunchi. Și nu era numai atât. Ispita era cu atât mai tare, cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]