KorAP: Find »[drukola/base=taxi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...587 >

14,658 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354

iar ea se chircește la impactul cuvintelor mele și al respirației mele fierbinți și băloase, oprind brusc mașina, cu chipul stacojiu și ochii Înlăcrimați. Eu sar afară. Ea o pornește În viteză. De cum Îmi dispare din raza vizuală iau un taxi pînă acasă și mă bag În pat unde văd și mai mulți demoni cum se formează În modelul plin de vîrtejuri al tavanului meu din artex. Patul pe care obișnuiam să-l Împărțim. Timpul să trecem la acțiune. E Hogmanay

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
fii al cuiva. Acum Stevie nu mai e. Nu poți simți nimic pentru el00000000000000000 000000000000000000000000000000000000000 Nu-i adevărat Nu-i adevărat. Poveștile unei tenii Formalitățile de externare din spital. Scurgerea din pantalonii mei. Din chiloți. În sala de așteptare aștept taxiul pentru Robertson. Nu e nimeni care să te poată duce acasă? Întreabă o soră medicală Îngrijorată. Nu... zic eu. Mă privește cu o compasiune scîrboasă și apoi pleacă la Îndatoririle ei. E Înlocuită de un vagabond care stă jos și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
ăsta. Disperații Întotdeauna o să le descopere. Cel mai mare export al Scoției după whisky. Exact atunci cînd ai senzația că te poți abține de la droguri, ei Îți dau vechea cutie mov. Albii scoțieni din Ku Klux Klan Își fac apariția. — Taxiul pentru Robertson. Mă duc acasă. Sora medicală s-a Întors. Miroase frumos. Nu ca spitalul. Nu ca vagabondul. Nu ca mine. — Mi-aș dori să ai pe cineva cu care să stai, spune ea, atingîndu-mă pe Încheietura mîinii. Nu sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

Klein. Da, cred că da. Numai că n-o prea cunosc. Și de ce nu o așteaptă Palmer? — E îngrozitor de răcit, răspunse Antonia. Chiar n-ar trebui să iasă din casă pe ceața asta. — Și ea nu poate să ia un taxi? — Știe că o așteaptă Anderson, iar el se teme că nu se duce, ea o să stea pe peron să-l aștepte pe vremea asta mizerabilă. — Se pare că nu prea sclipește de inteligență, am zis. Bine, o să mă duc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
după ce mi-am pierdut atâta timp să-i pregătesc camera. Aseară s-a hotărât să se ducă la un hotel în Bloomsbury ca să fie mai aproape de British Museum sau cam așa ceva, iar bietul Anderson a trebuit să o ducă cu taxiul și nu se simte bine deloc... i-a luat o veșnicie până să ajungă înapoi pe ceața asta. — Cum se simte Palmer? Încă mai are temperatură. Azi dimineață avea treizeci și șapte cu doi. Iar ei nici nu-i pasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
fi cel mai bun lucru. — Nici că se poate ceva mai ciudat! Eu vin și vă servesc vin la pat, în loc să vă strâng de gât pe amândoi, așa cum ar trebui. — Martin, iubitule, ești beat, spuse Antonia. Să-ți comand un taxi să te ducă acasă? Nu te mai osteni, sunt cu mașina, am răspuns. M-am îndreptat spre sticla de vin ca să-mi mai pun. Fără să-mi dau seama, am atins-o cu piciorul, iar ea s-a răsturnat fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
carnea din jurul lui era umflată și tumefiată. Pe obraz, în locul în care-l lovisem, se vedea puțin sânge. — N-am cu ce să te tratez, am spus. N-ar fi rău să te duci acasă. Am să-ți chem un taxi. — Dă-mi, te rog, o batistă. În clipa asta nu văd nimic, spuse Palmer. I-am dat o batistă, și-a pus-o peste ochiul lovit și s-a așezat din nou în genunchi. L-am ajutat să se ridice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
a căutat prin buzunare. Mi-a dat o monedă și i-am dat-o Antoniei prin ușă. Am auzit muncitorii plecând. Îmi doream să-l văd pe Palmer plecat. — Am să cobor cu tine, i-am spus. O să oprim un taxi în stradă. A acceptat dând din cap. Mi-am tras pantalonii și sacoul peste pijama și am ieșit. Antonia dispăruse. În lift Palmer își tot tampona ochiul cu batista și spunea întruna: — Ia te uită! Ia te uită! Am ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
și sacoul peste pijama și am ieșit. Antonia dispăruse. În lift Palmer își tot tampona ochiul cu batista și spunea întruna: — Ia te uită! Ia te uită! Am ajuns în stradă, ținându-l de braț și imediat a apărut un taxi. Ploaia nemiloasă continua să cadă. După ce s-a urcat în taxi, am încercat amândoi să ne spunem ceva, Palmer a mai exclamat o dată „Ia te uită!”, iar eu am spus „Îmi pare rău”. Apoi el a adăugat: — Aș vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Palmer își tot tampona ochiul cu batista și spunea întruna: — Ia te uită! Ia te uită! Am ajuns în stradă, ținându-l de braț și imediat a apărut un taxi. Ploaia nemiloasă continua să cadă. După ce s-a urcat în taxi, am încercat amândoi să ne spunem ceva, Palmer a mai exclamat o dată „Ia te uită!”, iar eu am spus „Îmi pare rău”. Apoi el a adăugat: — Aș vrea să te mai văd peste câteva zile, la care eu am răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
să ne spunem ceva, Palmer a mai exclamat o dată „Ia te uită!”, iar eu am spus „Îmi pare rău”. Apoi el a adăugat: — Aș vrea să te mai văd peste câteva zile, la care eu am răspuns: — Nu știu, și taxiul s-a pus în mișcare. M-am târât cu greu înapoi la lift. Simțeam că vreau să mă ascund undeva și să dorm. Nici măcar nu știam dacă Antonia mai e sau nu în apartamentul meu. M-am gândit că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
început m-ar fi chinuit tot timpul gândul că poate altfel ar fi fost mai bine... Dar nu-l mai iubești pe Palmer? am întrebat, cu ochii la mâneca pijamalei care-mi ieșea de sub sacou. Mă udasem leoarcă alergând după taxi. — Poate părea cam dur ce spun acum, continuă Antonia, dar ieri și azi-noapte... nici nu-ți pot spune cum a fost. Am simțit că mă urăște. E un demon, să fii convins. Iar dragostea poate muri foarte repede, cred, așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Aceste cuvinte, care îmi revelau adevărul simplu că ea nu mă putea privi ca pe egalul ei, m-au făcut în cele din urmă să tac. Pe când mă urcam în mașina mea l-am văzut pe Palmer coborând dintr-un taxi în apropiere. Ne-am făcut unul altuia semn cu mâna. 28 Era aproape de ora prânzului, a doua zi, și eram deja foarte îngrijorat. Antonia nu se întorsese ieri acasă și lipsise toată noaptea. Aseară târziu îi telefonasem mamei ei, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

nu mai poate să termine propozițiile. Aranjându-și cravata, dădu un picior roții din față a bicicletei și fluieră Încet: — E umflată bine, ă? După care reuși să se Împleticească până la stradă și, spre surprinderea amândurora, chiar să facă semn unui taxi. Anton și cu mine ne cunoaștem de când eram la școală - cea din Bezirk-ul al Vienei, În caz că Înteresează pe cineva. Când am Început clasa Întâi, era cu doi ani Înaintea mea; când am terminat liceul doisprezece ani mai târziu, era cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
de peste drum, Anton a recunoscut că s-ar fi putut lăsa cu bătaie. Ce vroia să spună, presupun, era că Încă mai avea cuțitul la el. — Ce s-a Întâmplat? — Molly m-a Întrebat dacă vreau să Împărțim amândoi un taxi. Tocmai mă pregăteam să trec pe la ea. Ai niște chibrituri? Nu la asta mă refeream. I-am Înmânat cutia. Ce s-a Întâmplat cu Klaus și Harro? De ce vroiau să știe dacă ai... — Nu le-am zis niciodată ce treabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

la ele. Ziua și noaptea, la lucru și pe stradă - la treizeci și trei de ani, încă umblă hai-hui pe străzi, cu ochii ieșindu-i din cap ca la melci. E de mirare că încă n-a fost făcut terci de vreun taxi, dacă ne gândim cum traversează marile artere ale Manhattan-ului la ora prânzului. Are treizeci și trei de ani și încă aruncă ocheade și visează cu ochii deschiși la fiecare pipiță care stă picior peste picior vizavi de el în metrou! Încă se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
regulă, adu-mi o bucată pește, dar vezi să fie caldă“, zice taică-meu), am cinat și, pe urmă, molfăindu-mi Titralacul (ca să-mi calmeze hiperaciditatea gastrică), mă mai plimb o vreme cu ei înainte de a-i urca într-un taxi care să-i ducă la Autogara Autorității Portuare. Taică-meu se și apucă să mă foarfece că de ce n-am mai dat pe la ei de cinci săptămâni (chestiune pe care aveam impresia că noi doi o lămuriserăm deja la restaurant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
să fiu în halul ăsta de obsedat? La ce bun să fiu așa obtuz? De ce să nu iau lucrurile în glumă, ca Sam Levenson, să râd de toți și de toate - păi, nu? Da’ stai să termin. Urcă, așadar, în taxi. — Pupă-l, îmi șoptește maică-mea, doar pleci hăt în Europa. Bineînțeles că taică-meu o aude - doar de-aia și-a coborât ea glasul, ca s-o auzim cu toții - și îl cuprinde panica. În fiecare an, începând cu luna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cea mai vagă idee despre itinerarul meu. I-am făcut-o! I-am tras-o! — ... dar unde în Europa? Europa înseamnă jumătate din tot globul ăsta, începe el să strige în clipa când dau să închid pe din afară portiera taxiului. — Ți-am spus că nu știu. Cum adică, nu știi? Dar trebuie să știi! Cum vrei să ajungi acolo dacă „nu știi“... Îmi pare rău, îmi pare rău. Trupul i se apleacă acum peste maică-mea - exact în clipa când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
istorie a copilăriei - mântuitori și perfecțiunea întruchipată, pe de-o parte, și niște căcăței bâlbâiți, nepricepuți, nesimțiți, neajutorați, egoiști și răi, niște mici ingrați, pe de altă parte! — Dar în Europa, unde...? apucă el să mai strige în momentul când taxiul demarează de lângă bordură. — Nu știu unde, strig eu după el, dând voios din mână în semn de rămas-bun. Am treizeci și trei de ani și, în sfârșit, m-am eliberat de maică-mea și de taică-meu! Pe o lună de zile. Dar cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
o să-ți știm adresa? Bucurie! Pură bucurie! — N-o s-o știți! — Dar dacă în timpul ăsta...? Dacă ce? izbucnesc eu în râs. Dacă ce anume vă mai sperie acum? Dacă...? Și, Dumnezeule mare, oare chiar îmi strigă vorbele astea pe fereastra taxiului? Să-i fie teama, lăcomia, nevoia de mine și încrederea în mine chiar atât de mari încât să-mi strige aceste cuvinte pe străzile New York-ului? — Dacă o să mor? Fiindcă asta îmi ajunge la ureche, doctore. Astea-s ultimele vorbe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de-acum pe cale să-ți pierzi credința în existența unei făpturi așa cum ți-ai imaginat-o până-n al treizeci și doilea an al vieții tale, iat-o răsărindu-ți înainte, poartă un costum ocru cu pantaloni, încearcă să oprească un taxi - e zveltă, cu părul negru, bogat, cu trăsături delicate care îi dau un aer iritat, și cu un cur absolut fantastic. De ce nu? Ce-am de pierdut? Și, la o adică, ce-am de câștigat? Dă-i bătaie, javră nevolnică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
obrazul adjunctului șefului Comisiei pentru Condiții Umane din această metropolă! — Să-ți pap păsărica, păpușă, ei, ce zici? Doamne, Dumnezeule! O să cheme un copoi! Iar ăsta o să mă dea pe mâna primarului. — Așa mai merge, mi-a răspuns ea. Un taxi a tras pe drepta și ne-am dus la ea acasă, ea s-a dezbrăcat și a zis: — Dă-i bătaie. Nu putea fi adevărat! Să mi se-ntâmple mie una ca asta! Ce-am mai halit-o! Viața mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Ștoarfa Adjunctului de la Comisia pentru Condiții Umane! În ce coșmar mi-e dat să trăiesc? E rău de tot că m-am combinat cu așa o persoană. Absurd! Pierdere de energie, caracter și timp, din partea tuturor!“ — OK, face Maimuța în taxi, de ce ești bosumflat, Max? — Nu-s. Nu-ți place cum arăt. — Ridicol. — Șofer, la Peck and Peck. — Gura. La Vila Gracie, șofer. — Mă iradiezi, Alex, cu emanațiile tale otrăvitoare. — Eman un căcat. Am zis că n-am nimic. — Ai ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de scris și-un fluier în bagaj. Ăștia-s (nu există un cuvânt mai potrivit!) băștinașii. Întorși acasă! De-aici a început totul! Au fost plecați într-o lungă vacanță și-atât tot! Hei, aici noi suntem anglo-saxonii protestanți albi! Taxiul meu traversează o piață uriașă mărginită de cafenele cu terase pe trotuare, din acelea cum se văd la Roma sau Paris. Numai că aceste cafenele sunt înțesate de evrei. Taxiul depășește un autobuz. Privesc înăuntru pe ferestrele autobuzului. Alți evrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]