700 matches
-
calitativ și nu cantitativ. Atunci când unul iubește și celălalt urăște se pot considera într-o cascadă urmând ca valurile ei să îi salte și să îi arunce pe un tărâm necunoscut. Scotocind prin cenușa trecutului nu mai găsi nici un cărbune teafăr, deși căsătoria lor fusese puternică precum Titanicul, iar avertizările fuseseră ignorate. Curcubee frânte gâtuiau iubirea sub tăcerea paharelor, aruncând-o în prăpastia îndoilelii, într-un hău deschis, acolo unde amândoi sufereau. Inima ei era o tăcere grăitoare, rostită într-un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
plutonul său pleacă să-l caute prin oraș. La un moment dat, tânărul ajunge acasă, unde-l așteaptă descălțați respectuos ofițerul și câțiva colegi. Mama și prietena lui ies în fața casei să-i petreacă. Stați liniștită, doamnă, o să-l aveți teafăr înapoi de Revelion, îi spune ofițerul mamei înlăcrimate. Este noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 și nici unul dintre acei tineri nu se va mai întoarce viu și nevătămat... începutul filmului Hârtia va fi albastră, regizat de Radu Muntean pe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în sus, o prinde, desface palma și-o privește, apoi strînge din umeri. Am aici, în sac, arată el spre sacul de hîrtie, două costume de azbest, unul pentru mine și unul pentru tine. Dacă ia foc, să putem ieși teferi. Și dacă explodează? îl întreb. Și dacă se urcă pisica pe sobă și rostogolește drobul de sare în capul copilului?! rîde Vlad, același Vlad exploziv, ca pe vremuri. Hai, măi Mihai, mă lovește el cu pumnul în piept, ce naiba! Cunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
găsești nou -, dar acum, cu tonalitatea lui de frunză din Luxembourg, e melancolic, nostalgic, cu tonuri șterse de aur vechi îngropat. Iubita mamei, mi se rupe inima de dor, dar viața o duc vitejește, cu veleitatea de a mă păstra teafără la trup și la minte. [...] Și totuși, Monica dragă, ce bine-i că tu ești acolo; când va trece și iarna friguroasă cu bine peste tine - cine știe ce va fi trecut și peste mine - voi fi mai liniștită. Sunt mulțumită că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Alecu, Ștefan Vassile, Iovu Dumitrache, Tănase Vassile, Agache Iacob, Palladi Vassile, Sima Ștefan, Mitrea Dumitru, Arghire Ionu, Luncașu Dumitru și Vioară Andrei”. Cât pe ce era să scriu următoarele: „Deci, 31 de ostași din care cine știe câți s-au mai Întors teferi sau măcar răniți acasă, după terminarea ostilităților care s-au produs odată cu căderea ultimului bastion otoman, cetatea Vidinului” deoarece, ca și În alte dăți, mulți dintre ei erau morți deja sau nu erau de găsit dovadă stând adresa trimisă polițaiului
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
acum 30 de ani ați fi fost puși să ghiciți cine va rezista mai mult dintre el și Burton, pe cine ați fi mizat ? Pe furtunosul fiu de miner, cu ceafă de taur și voce de rege, care ieșise aproape teafăr din două căsnicii cu Elizabeth Taylor, sau pe gracilul estet cu ochi febrili și ten aproape străveziu, care la 40 de ani deja se potrivea perfect în rolul lui Don Quijote ? Or, iată că în curînd se vor împlini 25 de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
le spune basarabeanul aista educat cu propagandă bolșevică. Adă-ți aminte ce spuneau și ai noștri despre bolșevici, că au făcut din biserici grajduri de vite , lucru de care mă îndoiesc. Spune-le să meargă sănătoși și să se întoarcă teferi la casele lor; Vitele cornute și oile nu le-am adus în sat, erau ascunse într-un loc ferit în țarnă și în pădure. Convoaiele militare se ridicau mereu pe Dealul Morilor, mergând spre Bacău. Panta dealului fiind foarte mare
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
aud un bubuit înfundat urmat de un uriaș nor de praf... Căzuse tocmai peretele în jurul căruia mă aflam și eu fusesem la un pas de a mi pierde viața și să nu mai ajung locatar al noii noastre case. Scăpasem teafăr din prima întâmplare primejdioasă vieții mele! În toamnă ne-am mutat în noua casă cu spațiu suficient pentru toți membrii familiei. În toamna următoare trebuia să merg la școală. În acea iarnă, tata a vrut să-mi arate tainele abecedarului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Bârladul avea aspectul unui oraș supus unui intens bombardament. Ajung la timp la școala din Băcani și constat că soba din camera în care locuiam căzuse peste pat și mai să-l frângă. Deci, fără să-mi dau seama, scăpasem teafăr din gara Bârlad, din cele două hoteluri, fiindcă n-am rămas peste noapte în ele și chiar și în camera mea din Băcani puteam să am necazuri serioase. Apoi vești cutremurătoare de la București. Mulți morți sub dărâmături, iar hotelul Carlton
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Nicolae trece cu unitatea lui de grăniceri spre Prut. L-am ajuns la Murgeni, în apropierea frontului, l am încurajat și ne-am despărțit cu inima grea! A luptat într-un detașament de șoc, special organizat și s-a întors teafăr după cucerirea Odessei. Tot acum, rezerv câteva zile, mă deplasez la Buciumeni, la casa gospodarului cu faimoasa batistă la piept de care am amintit și facem rapid cununia religioasă, mai mult la sugestia mamei, care motiva că e război și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
însoțit prin noapte până ne-au scos din zona periculoasă și am parcurs ce ne-a mai rămas de parcurs (vreo 200 km) singuri prin deșertul de Est. A fost palpitant și de data asta, dar bine că am ajuns teferi la hotelul „Princess Palace” din Hurghada, unde, deși ora 4 dimineața, eram așteptați de o cină bogată și caldă. Nu mai ținem minte nici unul din grup ce-am mâncat. Ieri a fost o zi de plajă pe malul Mării Roșii
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
afla Papago, nu fusese atins. Tot profitând de o situație privilegiată, ani mai târziu, În acel cumplit 11 septembrie, am fost asigurat, printr-o complicată, dar promptă rețea, pusă În mișcare cu ajutorul Comediei Franceze, despre situația copiilor mei, care erau teferi la New York, adăpostiți În subsolurile școlilor private În care Învățau. Lecția acelei prime zile a anului a devenit pentru ei o sinistră istorie vie, de povestit nepoților. E bizar că avem nevoie de astfel de ocazii ca să devenim mai sensibili
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cei care nu-i numără. Luând-o de la început. O numărătoare ceva mai lungă... * Macabre. După cutremurul din 1977, imaginându-mi cutremurul morților, cum se vor fi zgâlțâit, ca niște bețe de chibrit, cadavrele tinere în cutiile sicrielor încă întregi, tefere... * Să instalezi într-un coșciug un aparat ultraperfecționat, rezistent, capabil să transmită în direct întregul proces de descompunere al unui cadavru, până ce din acesta - peste șapte sau nouă ani - nu va rămâne decât un schelet curat. * Dialog. „ - Mă aflu în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
șters de praf, ne-am aranjat și am intrat în oraș în pas de defilare 174 și în uralele mulțimii care ne aștepta. Femei, mame, surori și soții care plângeau de bucurie când îi vedeau pe cei dragi întorcându-se teferi în țară. și mai erau mame și soții cu copilași de mână plângându-i pe cei care nu aveau să mai vină vreodată dormindu-și somnul de veci pe câmpiile Basarabiei și ale Ucrainei. Toți luptaseră pentru revenirea la Patria
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de care vieții nu-i pasă. Vieții nu-i pasă nici de visurile noastre. Viața nu visează, nu-i deloc suprarealistă, nici realistă nu-i. E așa cum este, nu se prezintă la nici o judecată. Viața nici nebună nu-i, nici teafără. Nici măcar normală nu este viața. Încap în viață și visurile, și realitatea. * Pe când pregăteam bacalaureatul, am citit o povestire pe care, din motive pe care nu le pot lămuri, am reținut-o în întregime, cred că frază cu frază. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tip social, tipul mijlociu al cetățeanului alegător care-și spune cuvântul său în mod conștient. Da, da! Toți fac politică conștientă acum, toți au "opiniuni". În admirabila sa schiță Atmosferă încărcată, oricât se căznește un biet om pașnic să scape teafăr într-o zi de furtună politică, nu poate izbuti să nu fie înjurat din toate părțile, căci în toate părțile dă peste oameni, cunoscuți sau necunoscuți, care au "opiniuni" și care-l înjură pentru opiniile pe care nu le are
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
poetului. Mai explicit și mai pe larg: „Dacă Eminescu ar fi avut o îngrijire desăvârșită, când a înnebunit pentru întâia oară în iunie 1883, desigur că ar fi fost pe deplin vindecat și astăzi l-am fi avut în mijlocul nostru teafăr. Dar... mersul fatal al întâmplărilor a vrut ca să fie uitat de amicii săi tocmai atunci, când, cum zice proverbul, se apropia de mal, și a fost nevoit să plece nevindecat deplin din Dobling, lângă Viena, unde fusese internat. Eminescu a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
nostru românesc, prin jertfă și moarte, a creat istorie și va trăi pururi, iar peste călăi se va așterne noaptea uitării și întunericul morții veșnice. Morții mei de aur Morții mei luceferi, Singuri, voi, pe lume, Mi-ați rămas doar teferi Vă simt tot mai aproape În nopțile de trudă Prin hățișul zilei, Cea de lacrimi udă. Sărut țărâna sfântă, Fruntea voastră lină Ca o diademă, Arde de lumină. Obosit de toate, Câte-au fost să fie, Aștept săvârșirea Ceasului ce
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
lăsați, nu este evident ce se urmărește? Mai trebuie s-o spunem noi? Prea multe exemple tragice o spun. Suntem doi oameni care am pășit pragul bătrâneții, suferințele ne-au marcat trupul, dar prin harul lui Dumnezeu sufletul îmi este teafăr și credința intactă, mult sporită. Cred în biruința binelui creștin și în întoarcerea celor păcătoși, îmi iubesc Biserica și neamul și sunt convins că perioadele de întuneric istoric nu pot distruge decât parțial geniul românesc și opera lui, creată prin
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
aceste post-timpuri supra-nervoase nu s-au succedat atât de rapid cele două fețe ale lumii, cele două zile și zodii antitetice care Își joacă de-a valma sarcasmul, batjocorind statornicia și sensul. Mai ales pentru noi, ieșiți, nu cu totul teferi, din trecutul de mai ieri, cei rămași În Estul sălbatic, ca și cei plecați, cu tot cu geografia și istoria veche, În Vestul sălbatic. „Exit” sună, tot mai des, avertismentul senectuții. Nu altfel sună, Însă, uneori, și vrajba din preajmă. Despre iubire
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu șervețelul. Aveam impresia că i-au plăcut toate foarte mult. În legătură cu bunicul tău... Cred că ar trebui să mergem mai întâi până la laboratorul lui. — Da, poate găsim un indiciu pe-acolo. Dar crezi că vom reuși să ne strecurăm teferi pe lângă cuibul Întunegrilor? Dispozitivul ultrasonic care-i ținea la distanță nu funcționează, nu-i așa? — Nu-ți face griji. Mai există un dispozitiv mai mic împotriva lor. Îl folosim în caz de urgență. Nu e chiar atât de performant, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai tare. Rana mă durea de vedeam stele verzi și nu-mi puteam concentra eforturile pentru ceea ce aveam de făcut. — Nu trage de funie! am țipat eu întorcându-mă spre lumină. Încerc să mă descurc singur. Nu mai trage! — Ești teafăr? — Să zicem că da. Cureaua era agățată de marginea lespezii. Mi-am adunat toate forțele și am reușit să scot un picior din groapă. După ce-am reușit să ies cu totul, ea a venit lângă mine ca să se asigure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Păreau cusute unele de altele prin fâșii de pământ. Cea mai largă fâșie avea vreun metru lățime, cea mai îngustă, cam treizeci de centimetri. Cumplit de periculos drumul pe care-l parcurgeam! Trebuia să fim mult prea atenți ca să scăpăm teferi de-acolo. Problema cea mai mare era însă faptul că pământul se mișca sub picioarele mele, asemenea nisipurilor mișcătoare. La început am crezut că era doar o iluzie optică pricinuită de lovitura de la cap. Am scos lanterna, mi-am luminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în siguranță. Am încuviințat doar, pentru că nu mă simțeam în stare să mai scot nici un sunet. Abia apoi mi-am dat seama că dădusem degeaba din cap. Nu se vedea nimic în bezna aceea. — Ai auzit ce-am zis? Ești teafăr? — Am auzit. Mi-e doar puțin greață. Îmi simțeam stomacul în gât cam de multișor. Nici nu era de mirare cu miile de lipitori care miroseau oribil și se lipeau de noi, cu aerul ăla închis și bezna înfiorătoare, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vorbă! Profesorul se foia sub pătură. Ceilalți douăzeci și cinci au murit în intervalul de un an și două luni - un an și opt luni de la punerea în aplicare a sistemului. Au trecut deja trei ani și trei luni și tu ești teafăr și-ți vezi mai departe de permutări fără nici o problemă. Ceea ce mă face să cred că ești înzestrat cu ceva special, un ceva care le-a lipsit celorlalți douăzeci și cinci. Ce înțelegeți prin „special“? — Păi, hai să vedem! N-ai suferit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]