731 matches
-
ducea la aeroport și de undeva, de pe marginea șoselei, se deschisese foc de arme automate. Se trăsese asupra mașinii din fruntea coloanei oficiale, dar Gheorghiu-Dej, prevăzător, se afla în a treia sau în a patra mașină a coloanei și scăpase teafăr și nevătămat. Totul era strict autentic, ținu să-l asigure Ticu. Îi spusese lui un funcționar de la Comitetul Central, care îi era vechi client. Ca să vezi! se minună Stelian, clătinând din cap. Și asta nu e tot, se grăbi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
puf și cine nu, nu! Asta fără nici o discuție. Că pe vremuri copiii se nășteau pe apucate și pe unde se nimerea și se jucau cu curu-n țărână până se făceau mari și buni de muncă și, slavă domnului, erau teferi și sănătoși, dacă nu dădea cumva vreo streche-n ei, fiecăruia cum îi era scris și în frunte pus. Virgil, care totuși avusese, ca băiat de învățător, o copilărie ceva mai deosebită de a celorlalți copii din sat, obiectă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în fel și chip, găsi o cale acceptabilă, dar cam la limita legii, de a ieși din dilemă și viră o sumă destul de importantă de bani în contul școlii. Peste câteva zile, Mariana reveni de la maternitatea spitalului Pantelimon sănătoasă și teafără, cu cel de-al doilea băiat al lor, pe care hotărâră îndată să-l boteze Severel-Angheluș, în cinstea lui Sever Polizu, la care Virgil ținea ca la un om cu carte și ca la un român dintr-o bucată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scoțând cu un gest conspirativ dintr-un buzunar o stea roșie ca cele pe care le purtau militarii sovietici la chipiu, lăsându-l s-o privească puțin. De un singur lucru nu trebuia să se îndoiască: că era liber și teafăr și că n-avea de gând să plece capul, ca alții... Și le trase o înjurătură zdravănă acestor "alții", care, cu nemernicia lor, s-ar fi făcut vinovați de complicitate cu regimul. Când își sfârși de fumat țigara, Fănel Trifu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
arunce la pământ și scăpaseră astfel cu viață. Numai că unul dintre ei, scurt și burtos, cu numele predestinat de Tărtăcuță, nu se mișcase destul de repede și se alesese la rându-i cu scăfârlia zburată. Cel de-al treilea scăpase teafăr și nevătămat, dar de atunci, câte zile mai avusese de trăit, nu mai umblase beat seara pe ulițele satului cântând imnuri proletare și legându-se de oameni. Tărtăcuță, cu o calotă de argint în locul scăfârliei pierdute, perseverase însă pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Fănel Trifu, despre care declară că nu-l mai văzuse de mult timp și că nu mai știa nimic despre soarta lui. Ofițerul, un tip încruntat și nervos, îl amenință cu pușcăria, dar până la urmă îl lăsă să se întoarcă teafăr și nevătămat acasă, unde Mariana îl așteptase cu lampa aprinsă toată noaptea, temându-se că va fi arestat, iar ea va rămâne singură cu copiii. În schimb, la începutul anului următor, Jarpalea se pomeni ridicat pentru a doua oară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trebuia să fie. Miriam? Scumpo? Ești în regulă? Da, mamă! vocea îmi tremura. Ce s-a întâmplat? Cineva pe coastă a fost mușcat de rechin. Am vrut să văd dacă ești tu și...răsuflă ea ușurată...mă bucur că ești teafără. Vii acasă? vocea ei luase deja o notă veselă. Nu! Sunt la spital! Eu l-am scos pe tânăr din apă! Urmă o tăcere lungă întreruptă de sunetul respirației ei. Într-un final spuse: St. Andrew? Da! am încuviințat în
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Începuse să Învețe navigația cu pînze. - Unul din băieți a găsit-o la bordul epavei, și-a dat cuvîntul că va ține secretul pentru el. Privi intens În ochii Mariei. - Ți-am arătat-o doar ca să știi că Nicolas e teafăr. Intenția era limpede. Christian Îi reamintea promisiunea pe care Marie i-o făcuse de a pleca Împreună cu el de Îndată ce se va liniști cu privire la soarta nepotului ei. Încercă s-o ia pe ocolite. - A acoperi fuga lui Nicolas nu e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vorbele pe care el le rosti o făcură să Înlemnească. - El e cel care a furat cabin-cruiser-ul, care a pus busola la bord, care s-a dus să ascundă anexa la Morgat ca să te facă să crezi că Nicolas scăpase teafăr și nevătămat cînd el era deja mort și Îngropat sub tumulus! Văzu umerii tinerei femei Înțepenind, mușchii spatelui Încordîndu-se, mîna care ținea geanta de voiaj strîngînd spasmodic mînerul, Încheieturile degetelor făcîndu-se albe. Undă de șoc. Luptă lăuntrică. Ghici efortul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la 180° și zbura spre Lands’en În lumina asfințitului, la acea oră nedefinită cînd soarele se scufundă În ocean. Chiar dacă aruncaseră anatema asupra ei, pînă și cei mai duri dintre insulari se bucuraseră că fata lui Milic fusese găsită teafără și nevătămată, iar acum serbau vestea bună la un pahar la cafeneaua din port, unde Pierre-Marie de Kersaint și soția sa le făcuseră surpriza să li se alăture. De două ori Într-o lună, chiar dacă Împrejurările dramatice favorizau solidaritatea, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai avea unde să-l caute. Răscolise pădurea fir de iarbă cu fir de iarbă. Depășise cu mult hotarele teritoriului lor. Se întorsese de mii de ori la locul din care dispăruse puiul, cu speranța disperată că-l va găsi teafăr, ieșit dintr-un ascunziș pe care nu-l observase încă, în care să fi stat pitit, doar ca s-o necăjească, sau în care să fi adormit, epuizat de-atîta joacă. Pînă la un moment dat, auzise răspunsul iubitului ei venit
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
stabilitatea socială și multe alte lucruri reclamau traversarea acelei pustietăți, pe atunci În mare măsură Împădurită, care se Întindea Între orașe și târguri; dar această traversare nu le aducea nici o altă plăcere În afara celei de a sosi la celălalt capăt teferi și nevătămați... sau poate Îi desfăta vânătoarea; Însă și ea era un sport practicat de o mână de oameni Înarmați și În cete, ceea ce Îi conferea siguranță deplină. Ca În multe alte privințe, legenda lui Robin Hood, sau acea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
astfel pretextul de care aveam nevoie; dar nu se întâmplă nimic. Laura se oprise din plâns și mă privea cu o tristețe adâncă, dureroasă, uscată, care m-a înduioșat, încât în loc să plec am devenit tandru. Am strâns-o cu brațul teafăr și am stat lipiți unul de altul până ce mirosul ei m-a amețit. Atunci am pornit pe coridor, ținând-o de mână, deși nu era nevoie; îi trecuse supărarea și mergea alături de mine. Numai după ce și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să vorbească. Noaptea trecuse pe jumătate. Erau amândoi obosiți, deși dormiseră toată ziua. Sclavul zise: - Iahuben, în zori sosește Puarem cu soldații. Cred că nu va face popas până la oaza neamului daza, care-i foarte aproape. Până acum am scăpat teferi. Să nădăjduim că din oază focul nostru nu e văzut. Tot nu mai avem ce face: eu socot că ar fi bine să dormim. Iahuben îl ascultă. Intră în cort și, până să vină Auta, se înveli cu pătura și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rece alături, fără foc, fără lumină, a pus mâna pe el și și-a dat seama că era o piatră uriașă, de cremene. Acolo s-a clădit templul pe care îl știi. Când s-a întors în oraș viu și teafăr, lumea știa de la secerători despre stâlpul înflăcărat. Și atunci multă lume a socotit că Zeul de Foc i se arătase ca să și-l aleagă slujitor. Îți pui poate întrebarea de ce ți-am dezvăluit taina aceasta anume ție?... Judecă, și ai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
drumului, bicicleta se răsturnă și el căzu grămadă la pământ. Femeia - care părea să fie bona - Îl ajută să se ridice În picioare. Fetița, de vreo cinci anișori, Îl privea de la marginea drumului, cu ochii mari și chipul palid. — Sunteți teafăr, domnule? Îl Întrebă femeia, neliniștită. Cred că da, Îi răspunse pipăindu-se și flexându-și membrele. Își zdrelise o mână - stânga, din fericire, nu cea cu care scria - și mâine avea să aibă o vânătaie proaspătă pe gambă, dar altminteri părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ocrotire ușor amuzată. Într-adevăr, băiatul dă în brânci, progresează, și nu trudește deloc rău, din moment ce prin aceeași ușă prin care intră zilnic rupturi, documente betejite, arse, lipite sau molfăite de mucegai, ies a doua zi acte-pacienți cu înfățișări reîmprospătate, tefere și cu aerul acela docil ce le îngăduie hârtiilor să fie citite. Arestații care, în trecut, se mai dădeau de ceasul morții, distrugând, chiar în secundele în care erau ridicați de poliție, o poliță, o listă, vreun alt act compromițător
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
E drept, o luase, pe departe, cu binișorul, doar pentru a ajunge să-ți reproșeze că l-ai învățat poezie pe micul Sinistrat! Închipuiește-ți, Mariușcă, un asemenea lucru, taman pe micuțul Sinistrat! Ca și cum eu nu l-aș avea sub ochi, teafăr și intimidat, aici, alături de tine." - Bună seara, domnule Alcibiade, salută respectuos băiatul, fără să-l ia nimeni în seamă. - I-o mai predam din când în când... La început, când a sosit la noi, nu-l știa nici pe "Cățeluș
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de vin. La rândul lor, musculițele fură și dânsele împrăștiate de zvârcolirile migratoare ale unor fluturi mov-rubinii, purtând imprimate, pe spate, un soi de litere evreiești și din ale căror trupuri negre, călugărești, cilindrice precum trabucele, nici o pasăre cu apucătură teafără nu gusta. Pe la ora 13, bășica tărâmului norilor iarăși plesni, oameni și fluturi fiind zdrențuiți precum copertinele de doc ale unor magazine spulberate de grindină. După măzăriche, se prăvăli și grindina. Din somn, cu dreapta, Sinistratul își trase carapacea de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cu mii de mii de poloboace. Atunci când Turcii, Agarenii Mureau în iuruș cu halaiu, "Oștirea noastră, Moldovenii Se prăpădeau într-un gulaiu. {EminescuOpIV 351} "Și zimbrul cel cu trei luceferi "Lucea voios pe orice cort. "Precum ne-am dus, venirăm teferi "Și toți cu chef și nime mort. "Nici vin cu apă n-am să mestec, Nici dau un ban pe toată fala. "De-aceea n-am nici un amestec " Ori unde nu îmi fierbe oala. Cînd calcă țara Hantatarii "Eu bucuros
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu stejari și cetini Ascunde inimi mari de Domn. "Să bem cu toți, să bem, prietini, "Să le vărsăm și lor în somn. "Păn-la al zilei blând luceafăr "Să bem ca buni și vechi tovarăși; "Și toți cu chef, nici unul teafăr, Și cum sfârșim să-ncepem iarăși. "Răpiți paharele cu palma, Iar pe pahar se strângă pumn Și să cântăm cu toți de-avalma "Diac tomnatec și alumn; Cîntăm adânc un: De profundis. "Perennis humus erit rex. "Frumoase vremi! Dar unde-s
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
el, însă nu izbutea să își uite frica. O sudoare de gheață îi trecea pe tot spatele și curând simți că îi e frig. Dârdâi un minut, dacă nu chiar mai mult, până când reuși să își miște brațele. „Deocamdată sunt teafăr“, se îmbărbătă singur. Puse cheia în contact și reflexul șofatului se întoarse în el, ca o limbă vorbită de când se născuse. Își pipăi fruntea între sprâncene și tâmplele umede, peste care trecuse amenințarea întunericului, apoi se bucură că străbate, cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
unei boli grave desfăcuse în el un fel de trezie iscoditoare sau, mai clar, un fel de numărătoare inversă către ceva iminent, de care prognozele medicale îl apropiau prin excludere: nu era cardiac, nu avea diabet, oasele îi erau încă tefere și la fel rinichii, ficatul, splina, urechea internă, plămânii - un punct de control ambulant devenise tot corpul lui. Ultimii rămăseseră ochii, fiindcă pe ei era înclinat să dea cel mai puțin vina pentru sincopele care îl făceau să alunece în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să se clatine și să se lovească de peretele de ciment. O simți pe Duchesse ridicându-se pe picioarele de dinapoi. Nechezatul ei sparse norii și aduse lume în preajmă. Îi simți apoi tropotul înnebunit și se liniști că e teafără, însă un moment mai târziu învăță că orbirea lui vedea sângele. Mirosi dezastrul în aer, ca un abur de sulf, și pe urmă află din țipătul celor strânși la benzinărie: — Scoate-l din mașină, e chisăliță! Stătea pe un morman
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vă vor fi mai de folos decât podoabele de preț; ei vă vor duce cu toate bagajele voastre și nu vor atrage hoții. Am urmat întocmai sfaturile acelui om și astfel, după zece zile, am ajuns la destinație, istoviți, dar teferi. Ca să constatăm că rudele noastre refuzau să ne găzduiască. Trebuia să găsim acum un acoperiș pentru a ne adăposti, ceea ce nu era lucru ușor de când pribegii andaluzi, sosiți la Fès în valuri succesive, se înstăpâniseră peste toate casele disponibile. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]