27,041 matches
-
Nichifor Crainic și din Nae Ionescu, în condiții de libertate, ba chiar mai mult decât atâta(...), trebuie să recunoaștem că interesul nostru pentru cei doi autori a rămas unul strict profesional. De fascinație, nici vorbă. Dacă nu ne-ar fi teamă că vom cădea în patetism, am pomeni despre oroare. Celor ce își mai fac iluzii că Nae Ionescu și Nichifor Crainic pot fi repuși în circulație pentru a însănătoși societatea românească le punem la dispoziție mostre edificatoare" (p. 252). Prin
Proiecte himerice by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10511_a_11836]
-
dimineața e o bilă de sticlă rotundă. o țin în palmă. am apucat-o. e aici, dacă o așez în dreptul ochilor în transparență văd marea catargul unei corăbii scufundate steaua polară. fericirea e o herghelie de căluți de mare. fără teamă le mângâi coama. oare de ce s-au ascuns toți în năvodul meu. între cei patru pereți s-a făcut iarnă apoi primăvară. aprilie, cel mai crud. între cei patru pereți s-a lăsat noaptea de o sută de ori și
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
semințele de câteva generații. mă vor. morții mei dragi. o clipă nu m-au părăsit. și tu nu mai vii nu mai ajungi nu-mi mai ajungi. și eu nu am decât pagina asta. în care-mi înfășor anii inima teama. IV eu am să cresc poemele tale am să le trec strada și am să le-nvelesc în serile de iarnă. rostindu-le am să-ți întâlnesc privirea și când le voi rosti ție îți vor cădea primele fire albe
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
meu. întâmplător. cum întâmplător răsare soarele din prelungul coșmar. bun venit îți spun pe când te-ndepărtezi. VI acum plec și eu. mă cheamă. îți las lumina aprinsă. pe pereți dansează umbrele lor. ei ioan călin cristian ioan. nu-ți fie teamă. și ei sunt bravi oșteni. și ei au vegheat floarea nimicului. și ei știau să răpună leul și hidra. și ei știau să ia urma păsării în zbor. acum plec și eu. căci spartă e chinta lor. la dama de
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
de ființă seculară: "rostul acesta eu l-am pătruns de veacuri" (Tratat practic și teoretic despre soare). Naratorul se identifică cu "Duhul" și cu "singura comoară" (Duh). De undeva reiese că este foarte tânăr ori așa se crede și are teamă de moarte. În altă parte el este, însă, mort: "Eu, care eram mort..." (Despre cal și altele) Mai multe titluri poartă numele semnatarului, autoprezentat cu multă încredere și siguranță de sine: "Ionathan X. Uranus, cel dintâi și cel întru totul
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
senzații neplăcute, îndepărtează un om de altul și-l ispitește prostește pe cel nesătul. Era atât de convins de toate astea, încât nici nu i-a mărturisit nimănui ceea ce a pățit iarăși. Nici măcar soției nu i-a spus nimic, de teamă că aceasta ar putea să înțeleagă ca pe o nenorocire norocul ce a dat peste el. De ce să-i facă sânge rău? (Într-o seară, îi trecu prin cap ideea aiurită că nici ea nu mai are simțul mirosului și
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
simțea genunchii goi. De câțiva ani deprinsese de la Mișu, fiu-său, boala asta a naibii, modernă, de a îmbrăca izmene scurte, chiloți, cum îi spuneau ăștia tinerii. Făcuse el nazuri până să le îmbrace, nu din cauză că i-ar fi fost teamă de frig că nu le îmbrăca decât vara, la început, ci din cu totul alte motive. îi plăcea omului să se simtă la largul lui și iarna sau vara, când îl apucau pandaliile socotelilor, umbla forfotă prin camere, numai în
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
și repulsie față de proză; poate că proza i se pare prea emfatică, sau pur și simplu "mincinoasă", dispusă să inducă în eroare, mimând coerența într-o lume prin excelență incoerentă. Întocmai ca viața... Nu întâmplător scriitorul vorbea în-tr-un rând despre teama sa de neadevăr, de livresc, de faptul că unele sau altele dintre momentele trăite sunt într-o asemenea măsură conforme cu literatura, cu ceea ce se spune în cărți, încât pot trece drept "minciuni". Cu alte cuvinte, fatalitatea că lumea nu
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
dea examen de admitere la Istorie, nu la Politehnică și se certa, seară de seară, cu taică-său.A fost ultima noapte când am mai dormit lângă Petru, înainte să plece,am stat crispată, într-o margine a patului, de teamă să nu-l ating și să întindă mâna spre mine: îi cedasem lui Daniel canapeaua din hol unde mă refugiam în ultima vreme. Când s-a luminat și am ieșit tiptil, Daniel era în baie. A stat o groază și
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
și procesele interminabile! N-o să recunoască niciodată că anii de închisoare ai fraților Branea au contat atunci când cererea de azil politic i-a fost aprobată cu maximum de viteză. Ori când i-au dat colaborarea la Europa Liberă. Mi-e teamă, totuși, ca acum, la proces, să n-am, într-adevăr, vreo surpriză. Proastă, bineînțeles: pentru că în România, surprizele nu pot fi decât de două feluri: proaste și foarte proaste. Dixit Petru. Primăvara și toamna,în momentele de depresie, nu mai
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
Hadernsee, care a căzut din poala lui Dumnezeu. Micul meu Hansi, nu uita că mîine e o nouă zi în Hadernsee. Acum, du-te! porunci ea și închise ochii. Ajuns în dreptul ușii, Hansi murmură, mai mult ca pentru sine, de teamă să nu tulbure vraja care îl cuprinsese. - Acum știu, floricica mea, cum va trebui să fie fiul nostru adoptiv. Închise ușa încet și se îndreptă de-alungul coridorului către camera care îi servea, de șase ani de zile, drept dormitor. Orologiul
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Emil Brumaru Piatra pe care o arunc spre tine se preface în fluturi Fluturii care năvălesc spre tine dispar în lumină Lumina care trece prin tine se transformă în îngeri Îngerii ce să facă și ei li-e teamă să se prefacă Rămîn fără aripi își scapă-n bălți nimbul cald Vine un șoarece plin de făină și-i îmbrîncește Se trezesc iar adorm se trezesc iar adorm Tu le pari o fîntînă despicată de-un crin enorm De-
De-aici începe... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11114_a_12439]
-
o amintire ești prins din toate părțile într-un hățiș de umbre și-nsingurat vei rămîne în devălmășie, mereu chircit peste o lumină rară, de ești astfel făcut încît să te clatini la orice apropiere, la orice întîmpinare nu-ți fie teamă. vom lăcrima și vom albi împreună Trecea deseori noaptea prin livada și lanul din spatele casei purtînd în dreapta o lampă cu petrol, se așeza lîngă nucul sădit de bunul lui lăsînd blînd lampa lîngă trunchi, asculta mai întîi țîrîitul greierilor. foșnetul
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
într-o fotografie în fiecare aurolac jerpelit e ceva din mine în fiecare cîine flămînd și hăituit e ceva din mine în bărbații beți și plini de vomă în bravii bărbați ai poporului nostru mirosind cu toții a urină putreziciune și teamă sînt eu și numele meu e românia. avuția mea: cîteva sute de cărți un lighean roșu de plastic un fier de călcat uzat un aparat de radio un serviciu de ceai de culoarea pămîntului un suflet orgolios și necruțător o
România fin de siecle by Elena Vlădăreanu () [Corola-journal/Imaginative/11383_a_12708]
-
tari, ca evreii cărînd sfîntul chivot prin deșert, ca doftoroia din sat ligheanul cu ierburi, pe lună culese și de rouă mustind, îmi car craniul veșnic gravid. cine pe cine locuiește cine pe cine cu sînge hrănește. altminteri plină de teamă ca albina de miere stau după ferestre (Robinson în țara cuvintelor) și ascult. aud de afară cîntecul vital al cerșetorului cînd scormonește cu vărguța-n gunoi - cu cîtă știință o înfige el în coltucul de pîine, călărind lădoiul de fier
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
îndărătnică, mai greu de stăpânit decât e pentru noi apa. Ai încercat tu, om vechi, să aplauzi în apă? Îl privesc cum se uită când la o mână, când la cealaltă, cum apreciază distanța, cum... Și, deodată, mi se face teamă că n-ar fi chiar sută la sută român. Nu, nu se grăbește deloc. Mai întâi gândește, chibzuiește și doar apoi face: ridică mâna dreaptă, o privește serios, se căznește să deschidă degetele; apoi ridică stânga, o privește, o pregătește
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
memorie-a materiei și-a toate câte sunt. Sfârșit Te lovești de pereții propriei singurătăți - un fel de moarte a înțeleptului; în timp ce cucuta se prelinge pe imaginea ta. Poem neterminat Poate voi reuși să lipesc lumea viselor, toamnele însingurate de teama copacilor, orgoliul frunzei ruginite și alunecarea spre o altă evadare. Haiku pentru o focă anume Cu tine aș vrea să rătăcesc prin memoria luminii.
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
nici un haz, cuvintele nu stimulau în nici un fel fantezia, ar fi fost prozaice, o simplă redundanță. N-avea rost să le scrii nici măcar în secret. Acum e ca și cum ai sta la căldură și ai descrie vremea mohorâtă de afară, fără teama că geamul ar putea plezni și moina să intre înăuntru. Dar să revenim. Milițienii aveau oricum mai multe drepturi decât cetățenii, decât civilii de rând. Intrau prin spate în prăvăliile alimentare și ieșeau cu pachete subsuoară, singurul lucru care le
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
și semințele de anii trecuți. Ulcerațiile asfaltului părea că se vindecă și ele sub soarele blând. Unul dintre acele momente ale primăverii când ai impresia că lucrurile ezită înainte de-a o lua și anul acesta de la început, parcă de teamă să nu-ți inoculeze cumva indecenta iluzie a veșniciei. Era un bătrân extrem de curat, îmbrăcat cu grijă de sine - acea eleganță puțin vetustă care se datorează întotdeauna ideii celuia în cauză că un bărbat nu poate ieși în lume fără
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
frânte războite între ele fără ca duhul lor să ajungă la mine doar ochii mi se umpleau de noaptea albastră până la virgulă îmi citeam viitorul Trecere Și iarna și vara anotimpuri trăite intens de eul meu friguros de eul fierbinte cu teama că nimic nu se întoarce nimic nu răzbește în palida literă doar adăpostul din ceruri e sigur cu păsări de sticlă cu lanțuri de nori cu pagini întregi de tăcere Secvență în măruntaiele zilei un gând ucigaș o clonă a
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
greu, mă gîndesc acum, așezat cum îl știu în ,postul" de lîngă ușă, pe dreapta. Ca să nu mai spun că ajungea și ajunge devreme, mai devreme decît mine, mai devreme decît toți tinerii care vin să-i ceară cărți, deși teama că intră în ședință și-l ,pierdem" (și, dacă se-ntîmpla să lipsească redactorii ,noștri", rămînem fără obiectul muncii) ne făcea să fim ,la pîndă" cu vreo oră înainte. Nu-l cunosc de multă vreme pe directorul-adjunct al României literare, dar
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
cu adevărat dramatic odată cu instalarea comunismului, cu deosebire după 1948. Dar primește lovituri și în anii de relativă libertate 1944-1947. încă de acum, i se instalează sentimentul de frică, de insecuritate: ,Trăiesc cu frica în sân, neadăpostit de nevoi și teamă, deși nu sunt un răufăcător și deși muncesc din răsputeri și am făcut ceva în cultura românească. Uneori mă simt un nimic, gata să fie suflat de vânt și toată încrederea în artă, ardoarea de expresie, speranța într-o lume
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
așa cum utopie era speranța sa că afirmarea convingerilor sale de stânga, convingeri sincere, îi va facilita colaborarea sinceră și eficientă cu noii conducători. I se îngustează câmpul de acțiune, nu-și mai poate exercita enciclopedismul, polivalența din timpul asociației ,Criterion". Teama de a i se refuza singurul mijloc de existență, scrisul, de a fi la cheremul unor neaveniți, este mereu prezentă. Sunt prețioase documente însemnările sale despre teroarea pe care o răspândeau inși ca Nicolae Moraru și Traian Șelmaru, despre examenul
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
dispărut de mult". Intenția de a-l mistifica pe regizor asupra vechimii celor patru compuneri rezultă cu ușurință prin confruntarea versiunilor. în schița Zălog, de exemplu, despre personajul Ghiță Majuru din Sinaia aflăm că îl bîntuia, în cadrul obligațiilor de serviciu, ,teama de a șnuț ajunge tîrziu la gară (locuia cam în dreptul actualei halte I.C. Frimu), unde reprezenta, fără strălucire, forța publică la trecerea trenurilor de călători". în varianta încredințată regizorului, mențiunea din paranteză dispare, și odată cu ea proba redactării textului în
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
n-am căutat la ochiul ce mă pândea de jos, din întuneric, și nu m-am depărtat, fricos, de coșul fântânii... și de-aceea, poate, și-acum, când noaptea crește și răstoarnă bolovăniș de umbre peste mine, din amintiri se-ntoarce-aceeași teamă lărgind fântâna lumii pân-la margini de unde nu mai bănuiesc zăranii cum numa-n ochiul din adânc, pe vremuri, puteam să-mi văd în tremurare fața... Apoi se depărtează totul, piere și zidul de-ntuneric ce mă-apasă, când se arată
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]