82,996 matches
-
cale afară de înduioșătoare, traversând-o totodată o undă subtilă de ironie; așa încât mi s-a părut potrivită cu ceea ce îmi ceruse Zaharia Stancu. M-am așternut pe scris, într-un stil liricoid, ușor patetic, de un sentimentalism naiv; nu cunoșteam tehnica expunerii elaborate sub controlul virtuții literare. Am trecut pe la redacția revistei Azi, unde însă n-am dat de Zaharia Stancu, ci de Horia Liman care - fapt evident - deținea o funcție majoră; foarte autoritar, mi-a cerut să-i predau lui
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
aflăm în înclinația sa spre prețiozitate. Rococoul beat de sine îi permite, totuși, un compromis între frenezie și reținere, între libertate și disciplină. Reveria asupra copilăriei revolute se detașează prin suavitatea ambianței și abundența detaliilor, dar și prin inserția unei tehnici subtile a sinesteziei, a corespondențelor secrete și armonioase dintre senzații, care declanșează, în manieră proustiană, mecanismele memoriei involuntare ("O, vechi și dragi bucătării de vară,/ Simt iar în gură gust suav de-amiază/ Și în tristețea care mă-nconjoară/ Din
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
la asta mă refer. Ei bine, traducerea e un soi de gimnastică frazeologică prin care eviți o formă primejdioasă de anchiloză. Transpunînd scriitori cît mai variați în românește, dobîndești o flexibilitate necesară. Ai un discurs mai suplu, te familiarizezi cu tehnici narative care ți se par indigeste dacă îți sînt livrate într-un curs de teorie pură, cîștigi un control tot mai sigur asupra claviaturii textului. În ce mă privește, mă consider norocos pentru că am tradus cîteva zeci de cărți înainte
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
și se așează. Verișoara Pulheria sare: "Masaj!" Da' lasă-mă, Pulheria, că n-am nevoie!" "Nuuu! Că am studiat!" "Ce-ai studiat, tu, fată?" întreabă nașa Lena cu neîncredere amestecată cu milă. "Am studiat. Cum să fac masaj. Hî! Hî! Tehnici" și-și înfige degetele în umerii nașei Lena. "Auu!" zbiară ea. "Ți-am zis normal să mă lași!" și se ferește. " Da' numa' un pic să vedeți ce bine vă fac. Hî! Hî! Am bio... energie!" încearcă Pulheria din nou
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
concepții filozofice asupra artei. În Estetica, textul care trebuie luat în considerare, - pe lîngă capitolul Arta și civilizația modernă, în care legătura dintre artă și muncă apare mai ales din perspectiva destinelor viitoare ale muncii - este cel al capitolului Artă, tehnică și natură. „Operele de artă, scrie aici Vianu, sînt rezultatele cele mai autonome ale muncii omenești” și, mai departe: „arta este... produsul tehnic care a atins perfecțiunea naturii”. Prin perfecțiune Vianu înțelege aici autarhia operei de artă (termen pe care
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
radiofonice efectuată în cadrul Aviației Civile al cărei proaspăt angajat era soțul meu. Această construcție al cărei rost la început nu l-am înțeles, trezise satisfacția și admirația comandantului aeroportului, care l-a felicitat pe soțul meu pentru reușită. Specializarea în tehnica radiodifuziunii i-a conferit soțului meu titlul de specialist în comunicare radiofonică, un serviciu special în Aviația Civilă, a cărui importanță a crescut pe măsura dezvoltării acesteia. Radiodifuziunea crescuse, se întărise, căpătase spații de emisie în eter pentru care militau
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
o reformulează, o nuanțează pe măsură ce aduce noi argumente, de aici impresia de schematism a textelor - este că alchimia nu poate fi o prechimie. „Elemente obscure științifice, rudimente de prechimie, au existat din foarte vechi timpuri (...); ele au existat paralel cu tehnicile alchimice propriu-zise. Chimia nu se naște din alchimie. Chimia există de la început, separată, dar în paralel, alături de alchimie. Sunt două structuri mentale complet diverse. Numai acela care pierde sensul alchimiei o poate lega de chimie. Alchimia participă la o anumită
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
două structuri mentale complet diverse. Numai acela care pierde sensul alchimiei o poate lega de chimie. Alchimia participă la o anumită funcțiune spirituală: aceea de a obține nemurirea sau eliberarea prin orice mijloace. Chimia este cu totul altceva. Este o tehnică pentru cunoaștere și stăpânirea lumii substanțiale, fizico-chimice”. Așadar, istoricii științelor făcuseră o dublă greșeală. Prima, de natură metodologică, era căutarea în documentele antice a adevărurilor științifice, a observației exacte și a experimentelor riguroase, neținându-se cont că această înțelegere a
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
antice a adevărurilor științifice, a observației exacte și a experimentelor riguroase, neținându-se cont că această înțelegere a științelor naturii era o cucerire relativ recentă a spiritului omenesc; a doua greșeală - o consecință a primeia - este neînțelegerea incongruenței dintre unele tehnici pragmatice (argumente pentru teza alchimiei ca prechimie) și universul mental puternic augmentat de magic și criteriul sacralității. Spre exemplu, nu poți vedea unele „descoperiri” empirice ale babilonienilor ca pe o dovadă de inteligență a acestui popor și, în același timp
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
absurdităților magice concepțiile lor asupra naturii. Ca dovadă a faptului că alchimia nu este o prechimie, stă imposibilitatea înțelegerii textelor alchimice în afara concepțiilor antice despre lume și suflet. Dacă alchimia ar fi mai apropiată de știință decât de religie, atunci tehnicile ei ar putea fi judecate autonom în raport cu rigorile instaurate începând cu Renașterea. În Alchimia asiatică, M. Eliade studiază alchimiile chineză și indiană, de la primele atestări documentare până spre formele „degradate” de prechimie. În vederea obținerii mântuirii sau a nemuririi, chinezii aveau
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
de prechimie. În vederea obținerii mântuirii sau a nemuririi, chinezii aveau nevoie de aurul alchimic, mult mai valoros decât aurul ca metal. Transmutarea metalelor din inferioare în aur, operație mistică, se făcea prin eliminarea porțiunii yin și augmentând elementul yang. Această tehnică, și mai ales ritualurile preliminare, clasifică alchimia chineză în rândul actelor mistice. Operantul era izolat de mediul profan, avea nevoie de sacrificii, purificări prin ritmarea respirației și prin păstrarea unei anumite diete, așadar, procesele nu priveau laboratorul său și sufletul
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
exista o alchimie „exoterică” și una „ezoterică”. Prima se folosea de substanțe tangibile (mercur, plumb, cinabru etc.); a doua se folosea de „sufletul” acestor substanțe. Începând cu acest secol, alchimia taoistă ajunge tot mai „spirituală” și se transformă într-o tehnică a meditației, a purificării mentale, a educației psihice. În India, asceții și yoghinii foloseau anumite preparate alchimice pentru „prelungirea vieții”. Urmărind purificarea sufletului și transsubstanțializarea corpului, alchimia indiană are o funcție soterică și o evoluție paralelă față de cea alexandrină, introdusă
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
alchimice pentru „prelungirea vieții”. Urmărind purificarea sufletului și transsubstanțializarea corpului, alchimia indiană are o funcție soterică și o evoluție paralelă față de cea alexandrină, introdusă de islam, și care tindea spre prechimie, spre preștiință. În esență, existau două alchimii: „alchimia specifică”, tehnică mistică strâns legată de tantrism și alte școli magico-ascetice, și alta care este strâns legată de medicină, metalurgie și de tehnicile empirico-industriale, o prechimie deci. Corespunzând unor structuri mentale diferite, între aceste tipuri de alchimie nu se găsesc similitudini la
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
cea alexandrină, introdusă de islam, și care tindea spre prechimie, spre preștiință. În esență, existau două alchimii: „alchimia specifică”, tehnică mistică strâns legată de tantrism și alte școli magico-ascetice, și alta care este strâns legată de medicină, metalurgie și de tehnicile empirico-industriale, o prechimie deci. Corespunzând unor structuri mentale diferite, între aceste tipuri de alchimie nu se găsesc similitudini la nivelul sensurilor, al obiectelor și al lexicului. În Cosmologie și alchimie babiloniană, M. Eliade studiază această știință cosmologică și soterică de la
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
obiectelor și al lexicului. În Cosmologie și alchimie babiloniană, M. Eliade studiază această știință cosmologică și soterică de la primele atestări documentare, până la etapele în care se alterează într-o știință empirică, de laborator. „Când sensul tradițional al unei științe sau tehnici se pierde, omul dă altă întrebuințare și alte valori materialului acestei științe. Există o lege a conservării materialului care nu e decât corolarul legii degradării sensului înțelegând prin aceasta orice alterare, orice pierdere sau uitare a unei semnificații originare”. Lucrarea
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
merite ce trebuie subliniate încă o dată, este solida armătură documentară, vizibilă mai în tot locul, pagina lui oferindu-se plină doldora de informații. De obicei, Teodor Vârgolici profesează o critică de semnalare, de „foiletonist”, în sensul dat de Sainte-Beuve, stăpânind tehnica decupării citatului semnificativ, dobândită de la G. Călinescu, mereu curios de documentul inedit și de ecourile operei în conștiința criticii. În judecățile pe care le emite e generos, făcând aprecieri superlative, cu anume larghețe. Scrisul său de „cronicar” al fenomenului istorico-literar
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
binecunoscute din scenele biblice sînt zugrăvite, pe pereții bisericii noi, într-un stil neconvențional. Interpretarea mai liberă a scenelor și a personajelor biblice înseamnă, de fapt, aducerea mai aproape de înțelegerea contemporanilor. Accesul la metafizic devine posibil mai întîi prin blasfemie. Tehnica folosită de pictor pentru ilustrarea unor astfel de idei este cea a palimpsestului (de pildă, în picturile mai vechi ale artistului, imaginea Madonnei, suprapusă pe imaginea Maicii Domnului). Aceeași tehnică o aplică și romanciera textului său. Imagini suprapuse, texte care
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
contemporanilor. Accesul la metafizic devine posibil mai întîi prin blasfemie. Tehnica folosită de pictor pentru ilustrarea unor astfel de idei este cea a palimpsestului (de pildă, în picturile mai vechi ale artistului, imaginea Madonnei, suprapusă pe imaginea Maicii Domnului). Aceeași tehnică o aplică și romanciera textului său. Imagini suprapuse, texte care transpar printre altele (monolog printre pagini de jurnal, timp trecut, timp prezent; frazele însele sînt suprapuse prin cultivarea elipsei). Chemarea lui Matei, al doilea roman al Florinei Ilis este și
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
textului său. Imagini suprapuse, texte care transpar printre altele (monolog printre pagini de jurnal, timp trecut, timp prezent; frazele însele sînt suprapuse prin cultivarea elipsei). Chemarea lui Matei, al doilea roman al Florinei Ilis este și el construit după aceeași tehnică a palimpsestului. Textul e însă mai unitar și mai mult orientat către profan, către experiențe mai terestre, deși propensiunea spre metafizic nu dispare. „Și ieri la Institut am găsit e-mail-ul ei cu Chemarea Sfîntului Matei, tabloul lui Caravaggio, trimis mie
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
de mesteacăn.” Alte poezii Pe o scară (fictivă) a valorii, poezia lui Vasile Dan s-ar afla pe undeva mai sus de mijloc. În volumul său intitulat Carte vie, poetul folosește niște imagini stranii, ca niște picturi abstracte în cine știe ce tehnică pretențioasă, destul de interesante. Astfel, unele au o religiozitate liniștită: „deasupra peste lumânarea plopului îngălbenit/ cineva parcă te privește drept în creștet./ tu până la umeri înfundat în pământ/ te strigă pe numele mic, într-atât de bine te știe. / Tu nu
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
oarecum in anticipo, la un M. H. Simionescu sofisticat, frînt în muchii postmoderniste, C. Țoiu se salvează din această buclă temporală prin singura breșă posibilă pentru el și pentru toți ceilalți deopotrivă: formula estetică. Fără a fi stăpînul absolut al tehnicii prin care narativitatea este conștientă de sine încă de la cărămida primului cuvînt, el rămîne original în migala cu care caută și găsește acea "relație simbolică între fapte disparate și chiar paradoxale. Aflăm, de exemplu, dintr-o "amintire-pilot a memoriei lui
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
s-a fumat deja". Altceva ar trebui să se schimbe, căci " Își cunoaște moșul nepoții". Serviciu prompt Cu siguranȚĂ, una din primejdiile cele mai mari în munca avântată a omului nou a fost - și este - monotonia. Odată cu creșterea competenței, mecanismul, tehnica propriu-zisă a muncii se simplifică până la o schematizare foarte apropiată de mecanica lucrului de la sine înțeles. Obișnuința, la rândul ei, creează, pe lângă profesionalism, monotonie. Cum să ieși din cercul acesta vicios? Fiecare, după puterile lui, sub auspiciile mărețe ale progresului
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
în care locuia un creier frumos...”), ci al unei mișcări zigzagate și mereu răsfrânte în oglinzile deformatoare ale realului (“bilele curg prin galerii labirintice / capul meu în oglinzi convexe / o lebădă peste care a trecut un tanc”), - sugerate de o tehnică în genere deformatoare, de ascendență expresionistă, ce exploatează vecinătățile puternic contrastante de obiecte și stări, cu vehemențe de culoare sau de intensitate a sunetului: “ce aproape de vita sacrificată / ce aproape de altarul de jertfă / este patul / ce aproape de ochiul străpuns al
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
simpatică sintaxă tricotată doi pe față, doi pe dos, un aer ușor manierist, ușor anacreontic, ușor blazat și ușor ermetic ce se amestecă în peisajele de studio foto interbelic al acestor poeme, cu iubiri în alb-negru. Miza lor e una tehnică. Sunt poeme „chinuite" (uneori se simte și chinul de a prinde o rimă și un ritm de coadă), cizelate să intre într-un catren, glossă ori alte „fixuri" formale. Ritmul e căutat, strunit, energic, dar câteodată șchiop și forțat: „În
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
la paritate cu oniriștii și de ce nu, amintește pe alocuri de Leonid Dimov sau de Emil Brumaru, asemănare pe care eu aș afirma-o cu destulă siguranță, pentru unele versuri mustoase și pline de erotism șăgalnic și parșiv, umor și tehnică elaborată. Să mai cităm niște haiku-uri: „ Afară veri,/ toamnele, înăuntru,-/ Te gust dintr-un măr.", și „Aveai picioare,/ dar în loc de sandale,/ mai purtai ceva." Gheorghe Izbășescu, Melodrama realului, Ed. Vinea, 2003 Adrian Bodnaru, Versuri și alte forme fixe, Ed.
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]