1,549 matches
-
hotărîrea rece din privirea lui. Clopoțelul de la intrare a sfîșiat murmurul radioului. Miquel a smuls pistolul din mîna lui Julián și l-a privit țintă. — Dă-mi actele tale, Julián. Cei trei polițiști s-au prefăcut că se așază la tejghea. Unul din ei Îi privea cu coada ochiului. Ceilalți doi Își pipăiau interiorul gabardinelor. — Actele, Julián. Acum. Carax clătină din cap În tăcere. — Mai am o lună, două, dacă am noroc. Unul din doi trebuie să iasă de-aici, Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zburat mandibula. Trupul a căzut inert, În genunchi, la picioarele lui Miquel. Ceilalți doi agenți Își scoseseră armele. Al doilea foc străbătu stomacul celui care părea mai vîrstnic. Glonțul i-a retezat coloana vertebrală, Împrăștiind un pumn de măruntaie peste tejghea. Miquel n-a mai avut timp să tragă a treia oară. Ultimul polițist Îl ochise deja. A simțit arma În coaste, În dreptul inimii, și privirea oțelită, aprinsă de panică. — Stai, nenorocitule, sau Îți jur că te rup În două. Miquel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
era Înfipt În perete. Fixa un dreptunghi de carton sau de hîrtie. M-am dus Într-acolo și am recunoscut imaginea țintuită de zid. Era o copie identică a fotografiei pe jumătate arse pe care un necunoscut o lăsase pe tejghea, În librărie. În fotografie, Julián și Penélope, adolescenți, zîmbeau către o viață ce le scăpase pe negîndite. Lama pumnalului străpungea pieptul lui Julián. Am Înțeles atunci că nu Laín Coubert sau Julián Carax lăsase acea fotografie ca pe o invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Am citit multe cărți din acea noapte Îndepărtată a anului 1945, Însă ultimul roman al lui Carax a rămas preferatul meu. Astăzi, cu trei decade În spate, nu mai nutresc speranțe să-mi schimb părerea. În timp ce scriu aceste rînduri pe tejgheaua librăriei, fiul meu Julián, care mîine Împlinește zece ani, se uită la mine zîmbitor și intrigat de teancul ăsta de foi care tot crește și iar crește, convins, poate, că și taică-său a contractat boala aceea a cărților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe jumătate! Mi s-a părut o ofertă ciudată, dar, cum de obicei nu vreau să contrariez pe nimeni, am făcut Întocmai. Am văzut apoi că tipul Îmi ia sticla din mână și o Întinde vânzătorului.Acesta a scos de sub tejghea niște coniac pe care l-a turnat peste suc și mi-a umplut deci din nou sticla. Culoarea lichidului era abia acum aceeași cu cea din sticlele celorlalți clienți ai cofetăriei. Nu știu dumneavoastră ce credeți, ca istoric distins ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
chestie pe care ai văzut-o vreodată. Ochii mei s-au Îndreptat spre geanta mare de piele pe care femeia o ținea sub braț În timp ce-și comanda cafeaua. Când a venit momentul să plătească, a pus-o pe tejghea, a scotocit prin ea și a scos portofelul, apoi geanta a revenit sub braț. Elisa gemu destul de tare. Mie mi se părea o geantă ca oricare alta, doar că mai mare. —O, Doamne, e aproape insuportabil, e atât de uimitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
locuiesc? Cum naiba știa totul despre eveniment când nici măcar nu-i pomenisem Încă de el? Dar, mult mai important, unde era Sammy, cu declarația lui de amor etern? Am aruncat notița În celălalt colț al camerei, am lăsat florile pe tejgheaua din bucătărie și m-am prăbușit destul de dramatic pe canapea. În câteva secunde, mobilul și fixul au Început să sune simultan, iar o verificare rapidă mi-a adus din nou rezultate dezamăgitoare: Elisa pe mobil și unchiul Will pe fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cele două separeuri din spate și grupul meu (o amestecătură de hippioți, punkeri și cei ce se zbăteau să urce pe scara socială, dar Încă nu reușiseră să ajungă În primele rânduri) ocupa cele șase mese și Întregul spațiu al tejghelei dintre ele. Băieții stăteau Într-un separeu, fumând și discutând - destul de suav și etalându-și clar competența - dacă ar renunța la o partidă de sex oral sau la una de sex sub amenințarea armei, În timp ce noi, prietenele lor fidele (care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de marș al tăcerii pentru abolirea pedepsei cu moartea, de luna trecută și câțiva din comitetul nostru pentru construirea unor ecosate durabile... Continuă să flecărească În timp ce umplea tăvile cu gheață și le aranja ordonat În frigider. M-am sprijinit de tejghea și m-am Întrebat când anume pierdusem contactul cu viețile părinților mei. Vino, vreau să te prezint lui Eileen. Lucrează la linia fierbinte de criză cu mine și anul ăsta a fost o eroină. Știe totul despre tine și mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Asta m-am Întrebat tot timpul. A, și a cunoscut-o vreodată personal pe regina Angliei? Îmi Închipui că da, având o familie nobilă și toate chestiile astea, dar mă Întreb cum o fi? —Nobilă? șopti mama, ținându-se de tejghea ca punct de sprijin. Părea că are un milion de Întrebări, dar nu reuși să spună decât: Dar cu băiatul de aseară cum rămâne? A fost aici? Întrebă Eileen imediat. Philip Weston a fost aici? În Poughkeepsie? Aseară? Vai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
al lui Cocostârc îi cam curge nasul pe la crâșma lui Prispă. Și îl mai apucă miezul nopții pe drum... ― Măi Dumitre, ți-o ieșit un sfânt din gură... Încet-încet, au dat gata rachiul. Crâșmarul tocmai își făcea de lucru pe la tejghea. ― Poți să ne spui cât ar arăta ceasul? - a întrebat Todiriță. ― Apoi, o cam trecut de douăsprezece. Da’ ia stați, să mă duc să cercetez. În scurtă vreme, crâșmarul s-a întors: ― Am avut dreptate. Îi ora douăsprezece și jumătate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
afară de crâșmar! ― Bună ziua, jupâne - a rostit Dumitru cu voce moale. Aizic, cu șapca lui slinoasă trasă pe ochi, i-a întâmpinat cu un „Bun venit” șoptit. Cei doi au privit nedumeriți unul la altul și apoi, întrebător, la crâșmar. Pe tejghea, într-un colț, hârâia un aparat de radio. Aizic le-a făcut semn să fie atenți la vorbele slobozite de aparatul de radio ce abia hârâia... Cu greu au deslușit cuvintele „diktat” și „Viena”... Au rămas cu întrebarea pe buze
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
din dosul ochelarilor. Da’ uite cum mă întind eu la vorbă și clienții mei fac zâmbri - s-a dojenit hangiul, luând-o din loc cu zgomotul încălțărilor scorojite târâte după el... După ce a adus cele cerute, s-a așezat în spatele tejghelei. Se vedea limpede că aștepta ca mușteriii lui să-și arate dorința de a-l asculta. Asta doar după ce or mai gusta câte ceva... Și n-a fost nevoie de așteptare lungă, fiindcă cei doi l-au îndemnat din priviri să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Eu cu ce pot să te ajut? Danny arătă spre fișete: — Cartea lui de muncă, cu tot ce e în ea. Femeia se întoarse, deschise și închise sertare, răsfoi dosare, scoase unul și scrută rapid prima pagină. Îl puse pe tejghea și zise: — Un suflător de nici un fel. De niciunde. Danny deschise dosarul și îl citi, remarcând imediat două pauze: între ’38 și ’40 - timpul petrecut dincolo de gratii pentru deținere de droguri - și între ’44 și ’48 - sejurul la San Quentin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ar fi putut cunoaște... vreau să zic îl cunoaște pe Marty Goines? — Pot să-ntreb. — Fă-o. Nu te deranjează? Femeia dădu ochii peste cap, desenă în aer semnul dolarului și arătă spre decolteu. Danny își simți mâinile strângând marginea tejghelei și mirosi alcoolul de azi-noapte, care i se evapora prin piele. Era cât pe ce să explodeze, dar își aminti că era pe teritoriul municipalității și pe lista neagră a șefului. Se căută prin buzunare și scoase o bancnotă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se evapora prin piele. Era cât pe ce să explodeze, dar își aminti că era pe teritoriul municipalității și pe lista neagră a șefului. Se căută prin buzunare și scoase o bancnotă de cinci dolari, pe care o trânti pe tejghea. — Fă-o acum! Femeia aceea șleampătă apucă bancnota și dispăru dincolo de fișete. Câteva secunde mai târziu Danny o văzu afară, pe trotuar, discutând cu cei care beau, apoi cu cei care serveau cafea și gogoși. Se fixă asupra unui negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dinspre individ, de parcă pardesiul care îi ajungea până la genunchi constituia adresa lui permanentă. Femeia zise: — El e Chester Brown. Îl cunoaște pe Marty Goines. Danny îi arătă lui Brown cel mai apropiat șir de scaune. Mama muzicanților se întoarse la tejgheaua ei, iar contrabasistul își târșâi picioarele și se lăsă să cadă pe scaun, scoțând o sticlă de Listerine - apă de gură. — Micul dejun al campionilor, zise el. Luă o gură, făcu gargară, apoi înghiți. Danny stătea la două scaune distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Tamarind Street dacă cei de la oraș o lăsau moale cu investigația. Coșmaruri și riscuri. Ieri, după ce plecase de la morgă, trecuse pe la un atelier foto unde plătise de patru ori prețul normal pentru a developa imediat rolele de film. Tipul de la tejghea s-a uitat cam chiorâș, văzând cât de ponosit arăta, dar i-a luat banii. Apoi Danny a așteptat să termine treaba. O oră mai târziu, când omul i-a înmânat negativele și fotografiile, comentariul lui a fost „Pereții ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
azi. Danny îi oferi o combinație biografică Upshaw/ Krugman: povești adevărate despre un hoț de mașini cunoscut sub numele de Ted cel Roșu, acționând în locuri imaginare de pe Coasta de Est. Prietenosul Norm le înghiți numaidecât, trăind prin procură, la tejgheaua barului, aventurile acelea incitante. Comandă încă un rând de băutură, apoi îi puse câteva întrebări despre confruntările din industria confecțiilor și despre Liga Robeson - lucruri pe care le știa de la Jukey. Danny se descurcă lejer, avântându-se în poveste cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
holul cufundat într-o căldură înăbușitoare Mal se legitimă în fața recepționerului, un negru uscățiv, într-o cămașă cu butoni și uniformă încheiată la toți nasturii. Acesta murmură „Da, domnu’, da, domnu’”, cu un ochi la Mal și o mână sub tejghea. Mal întrebă: — Roland Navarette. Mai stă la 402? Omul zise: — Nu, domnu’, nu domnu’. Mâna lui scotocea în continuare sub tejghea. Buzz ocoli tejgheaua și îl prinse de mână exact când era gata să apuce plicul cu droguri. Îi îndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
încheiată la toți nasturii. Acesta murmură „Da, domnu’, da, domnu’”, cu un ochi la Mal și o mână sub tejghea. Mal întrebă: — Roland Navarette. Mai stă la 402? Omul zise: — Nu, domnu’, nu domnu’. Mâna lui scotocea în continuare sub tejghea. Buzz ocoli tejgheaua și îl prinse de mână exact când era gata să apuce plicul cu droguri. Îi îndoi degetele. Negroteiul țipă: — Da, domnu’, da, domnu’! Buzz întrebă: — Un alb către treizeci de ani, poate cu barbă. Jazzist. Ia heroină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nasturii. Acesta murmură „Da, domnu’, da, domnu’”, cu un ochi la Mal și o mână sub tejghea. Mal întrebă: — Roland Navarette. Mai stă la 402? Omul zise: — Nu, domnu’, nu domnu’. Mâna lui scotocea în continuare sub tejghea. Buzz ocoli tejgheaua și îl prinse de mână exact când era gata să apuce plicul cu droguri. Îi îndoi degetele. Negroteiul țipă: — Da, domnu’, da, domnu’! Buzz întrebă: — Un alb către treizeci de ani, poate cu barbă. Jazzist. Ia heroină de la Navarette? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
inutilă supravegherea lui Lesnick de către oamenii Procuraturii. Ajunse în fața unui țarc plin cu automobile, plasat la capătul unei străzi înfundate, cu vedere la mare. Recepția motelului avea forma unei rachete spațiale ațintite spre stele. Buzz intră și lovi clopoțelul de pe tejghea. Din spate apăru un tânăr cu niște coșuri oribile pe chip. — Doriți o cameră? Buzz întrebă: — Domnul Trotski mai trăiește? — Aproximativ. De ce? Buzz îi înmână o hârtie de cinci dolari și biletul. — E în cameră? — Întotdeauna e în cameră. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îl fac să arate sinistru și greu de descifrat, ca o muscă. Chiar înaintea examenelor finale, se duce la Londra ca să achiziționeze puști sport și muniție, de la un dealer din St. James. Urmărindu-l pe vânzătorul care numără cartușele pe tejgheaua din lemn de tec, realizează pentru prima oară nonsensul situației sale. Nu și-a dorit decât să ajungă în Anglia, ca să aibă o viață confortabilă, așa cum a văzut în vederile puse deasupra chiuvetei sale din Bombay. Acum lasă tot ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Fierbe de viață. Star îi cere șoferului să oprească într-un colț și-l conduce spre o intrare cu o lanternă roșie de hârtie. Trec de o perdea de mărgele, intrând într-o încăpere cu tavanul jos, întunecoasă. În spatele unei tejghele, bărbați cu coadă și jachete albe cu gulerul înalt, taie legume și le învârt în tigăi de fier. Este mult fum și zgomot. Mesele sunt înghesuite în întuneric. Este primul restaurant chinezesc pe care-l vede Jonathan și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]