1,169 matches
-
mai cu atenție/ și m-au surprins/ ochii ei încercănați enorm/ și buzele palide de femeie/ și glasu-i moale ca o deschidere de petale -/ am întrebat-o: cine ești? tu ești?/ și mi-a răspuns: eu sunt!” Exasperat de amprenta telurică a condiției umane, într-o lume în care perfecțiunea și concretul senzorial se exclud reciproc, poetul închipuie ca refugiu împotriva angoasei existențiale un tărâm fabulos, Baaadul, locul „transcendenței desăvârșite a morții”, în care devenirea este abolită. În cetatea imaginată, poetul
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
înstrăinării”. Asemenea lui G. Coșbuc, autorul Vânătorii de seară se simte „rupt din carnea voastră sfântă în care tace doina zării”. Simțul apartenenței, nu doar la geografia, ci și la geologia satului natal se exprimă adesea prin atracția spre vigoarea telurică, spre seve tari, prin poetizarea cu o figurație rubensiană. În butoaie „bolborosește [...] vinul de piatră acrișor”, la jăratic „se rumenesc berbecii în lungi frigări de măr sălbatic”, în „aerul tăiat de păsări se-amestecă miresme tari”, „între spini și verze
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
1988, 11; Cornel Ungureanu, Miturile orașului, O, 1988, 13; Ioan Holban, Ipostaze lirice, CRC, 1989, 18; Calistrat Costin, „Călător o singură dată prin cosmos”, ATN, 1988, 6; Laurențiu Ulici, O alternativă lirică, RL, 1989, 3; Adrian Dinu Rachieru, Celestul și teluricul, „Meridianul Timișoara”, 1990, 17; Eugen Simion, Melancolicul april, RL, 1990, 44; Ioan Holban, Viața la sfârșit de veac, la sfârșit de mileniu, CRC, 1991, 5; Vasile Spiridon, Trupul singurătății, ATN, 1991, 2; Ion Cristofor, Viața ca un vers, TR, 1991
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
sentiment cosmic, ataraxie și idealism, creația autohtonă manifestă echilibrul senin în care se rezolvă, sub semnul melancoliei, tensiunea dintre „un mit ceresc” și „un mit al pământului”, ambele întrunite în cultul lui Dionysos, imagine a lumii în eterna unduire între teluric și uranic. Prin această paradigmă arhetipală a interpretat B., între primii, capodoperele literaturii populare românești, poezia eminesciană și sculptura lui Brâncuși. Într-o generație cu sensibilitatea răscolită de verbul lui Pârvan, eseistul a contribuit la consolidarea mitului tracic, avatar interbelic
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Semne și noime (1948-1953) până la Mit (1953-1954) și de la Aproximări (1954-1960) până la poemele intitulate Din Caietele de miezul nopții, din aceeași perioadă. Un evident contrast se stabilește constant între regimul solar al luminii - expresie simbolică a materializării Creatorului - și dimensiunea telurică a nocturnului, de sub oblăduirea căruia poetul aspiră veșnic să evadeze, chiar dacă evadarea se oprește neabătut în moarte; căci moartea nu înseamnă pierdere, ci recuperare; convingerea că „Totul începe din nou” - cum se intitulează de altfel un ciclu de poeme datând
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru, Domnul, unul este”. Acel unu, prin care iudaismul a străbătut o istorie de aproape șase milenii, conferindu-i siguranța înălțării, a zborului, capacitatea de a-și apropia acea imagine a lumii situată în și dincolo de teluricul ei. Evreul modern, în multe cazuri, își va culege resursele din lumina care tinde spre același vârf. Înseși speculațiile sale intelectuale izvorăsc din cele două experiențe: Biblia și Filosofia. Ambele conduc către meditația care face ca Spiritul să transceandă. Purtător
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în favoarea perenității prozei scurte a lui B. Primul său roman, Moș Belea (1927), istorisire plată, monotonă a vieții și decăderii unui ofițer mediocru, a dezamăgit. Celelalte - Conașii (1935), Primii și ultimii pași (1939), Margot (1942) - sunt simple aglomerări de manifestări telurice ale unei categorii sociale parazitare, cu pasiuni doar fiziologice. Este o proză de un realism tern, apropiată de relatarea faptului divers. Mult diferit este volumul Amintiri (1937), cântecul nostalgic al copilăriei, a cărei libertate provenită din lipsa de îngrădiri interioare
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
obiceiuri ancestrale, superstiții și instincte, văzută în lupta, surdă și grea, pentru supraviețuire. Este o lume mereu tulburată de orice o abate de la obișnuințele sale, amenințată parcă permanent de nenorocire, dar și amenințătoare, trăind într-o întunecime tragică. O greutate telurică apasă această existență rudimentară. Mase de oameni se mișcă animate de un instinct gregar, satul părând mai degrabă o comunitate tribală. Natura fiind o componentă organică a traiului acestor oameni, totul este inserat, proiectat în semnificative peisaje (vizuale și sonore
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
feciorul întâlnește ocazia de a-și exercita încă o data unicul atribut eroic și anume convertirea unor ființe iluzorii, fragmente ale propriei persoane,în instrumente adjuvante și reintegrarea lor în sinele de care s-au detașat odată cu nașterea acestuia în cosmosul teluric. Obliterați sub nume simbolice sugestive ce favorizează conservarea spiritului comic născut din grotesc prin satira folclorică a scriitorului, Flămânzilă și Setilă sunt instanțe pe care eroul le identifică în cadre separate,deși sub protecția aceleiași convenționale spațialități de basm. Cu
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
tânărului prin parcurgerea drumului inițiatic, vor face posibilă existența pleni-dezvoltată a eroului. Efectele iremediabil distructive ale uriașului asupra tabloului natural în care îi este permis să viețuiască atacă în manieră similară acțiunilor lui Flămânzilă, aceștia conlucrând, parcă, pentru nimicirea cosmosului teluric și dominând spațiile prin care călătoresc („prăpădenia apelor”). Simbol al setei, al poftei continue de apă, la rândul ei element vital al continuității și particularitate a chtonianului prin care este permisă ființarea, Setilă absoarbe calitățile benefice, mântuitoare, de origine biblică
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
realitatea pare diferită. Dacă înlătură această puritate, pare să aștepte un moment prielnic pentru răzbunare. În timpul discuției m-a fulgerat acest gând. La despărțire am întrebat-o dacă faptul că a discutat atât de mult cu o persoană din lumea telurică nu reprezintă un lucru necurat pentru ea. S-a fâstâcit și mi-a replicat sincer: „Din punct de vedere logic, aveți dreptate.“ E serioasă. M-a servit cu pâine făcută în casă, era proaspătă și gustoasă. M-am născut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acceptăm suferințele existente. Trebuie să le ai pe ambele. Nu poți avea încredere în cei care nu procedează așa. Dispare orice fel de conflict interior. Murakami: Ei spun că posesia bunurilor îi face oamenii să aibă și mai multe dorințe telurice, care-i duc la pieire. De aceea, pentru a te purifica, trebuie să abandonezi totul. Kawai: Dacă religia nu reușește să-ți alunge atașamentele, nu e religie. Persoanele care renunță la atașamentele acestei lumi sunt ca și moarte. Murakami: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ne legăm prea mult de „spiritualitate“. Am exagerat puțin. Oricum, ne prefacem că medităm, dar suntem atașați de multe lucruri și nu prea merge. Pe când cei din Aum (sau cei care au fost în Aum) nu pot face față dorințelor telurice. Murakami: De aceea devin imediat iluminați. Aș zice că este un proces prea rapid. Kawai: Interesant este faptul că aceia care au devenit iluminați prea rapid nu pot fi de folos celorlalți. Mai degrabă sunt folositoare persoanele iluminate care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
le-o poți lua..." În Choeforele (127-128), Eschil slăvește la rândul lui Pământul care "zămislește toate ființele, le hrănește și le primește apoi din nou sămânța roditoare". Profetul Smohalla nu ne spune cum anume s-au născut oamenii din Mama telurică. Unele mituri americane ne arată însă cum s-au petrecut lucrurile la început, in illo tempore: primii oameni au trăit o vreme în pântecele Mamei lor, adică în măruntaiele Pământului. Aici, în adâncurile telurice, duceau o viață pe jumătate omenească
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
s-au născut oamenii din Mama telurică. Unele mituri americane ne arată însă cum s-au petrecut lucrurile la început, in illo tempore: primii oameni au trăit o vreme în pântecele Mamei lor, adică în măruntaiele Pământului. Aici, în adâncurile telurice, duceau o viață pe jumătate omenească, fiind un soi de embrioni a căror formă încă nu se desăvârșise. Cel puțin așa spun indienii lenni lenape sau delaware, care trăiau odinioară în Pennsylvania. După cum arată miturile lor, Creatorul, cu toate că le pregătise
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care trăiau odinioară în Pennsylvania. După cum arată miturile lor, Creatorul, cu toate că le pregătise din vreme, pe Pământ, toate lucrurile pe care le au astăzi la îndemînă, hotărâse că oamenii aveau să mai rămână o vreme ascunși în pântecele Mamei lor telurice, ca să se poată dezvolta și maturiza mai bine. În alte mituri amerindiene se vorbește despre vremurile de demult, când oamenii răsăreau din Pămîntul-Mamă tot așa cum răsar în zilele noastre arbuștii și stuful.21 Credința că Pământul naște oameni este universal
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
viii, 2885); hic quo natus fuerat optans erat illo reverti (V, 1703: Aici unde s-a născut, aici a dorit să se întoarcă"). Humi positio: punerea copilului în pământ Mama umană nu este altceva decât o reprezentantă a Marii Mame telurice, și această experiență fundamentală a dat naștere la nenumărate obiceiuri, dintre care putem aminti în primul rând nașterea pe pământ (humi positio), ritual întîlnit cam peste tot în lume, din Australia și până în China, din Africa în America de Sud. Obiceiul dispăruse
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a fi un om nou, pentru că a fost zămislit pentru a doua oară, chiar de către Mama cosmică. Femeia, Pământul și fecunditatea Femeia este așadar legată în chip mistic de Pământ; zămislirea apare ca o variantă, la scară umană, a fertilității telurice. Toate experiențele religioase legate de fecunditate și naștere au o structură cosmică. Sacralitatea femeii depinde de sanctitatea Pământului. Fecunditatea feminină are un model cosmic; Terra Mater, universala Genitrix. În unele religii, Pămîntul-Mamă este socotit a fi în stare să zămislească
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vedere pozitiv: ordine înăuntru, pace în afară, întemeiată pe alianța engleză. E de la început programul unui om de stat responsabil". (Ribeiro Lopez) Machado visează o republică burgheză, ordonată, calmă. În sufletul său, detesta republica străzii, a tribunilor, republica revoluționară, dinamică, telurică. Era un om al ordinii, dar nemăsurata lui ambiție îl făcuse să se viseze toată viața șeful Statului; și pentru a-și împlini visul, nu șovăie să atace monarhia, pe care o iubea și o stima. Lângă el, toți ceilalți
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
când nu mai iubești amorul, ci numai femeia, imaginația se concentrează asupra ei indiscret, realist și precis, dizolvă, ca un reactiv izolator, tot ce nu face parte din ființa ei... Condiția umană e teribilă! În țeasta cimpanzeului copleșit de instincte telurice, la un moment dat al evoluției și spre nenorocirea lui, apare o flacără rece, conștiința estetică și morală, care aruncă o lumină crudă peste mizeria iremediabilă. E una din multele crime ale naturii împotriva materiei vii. Ce este ea? Îmi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
viața umană În spațiu? Domnul Sammler era gata să creadă că ar putea avea un efect de dezmeticire asupra speciei, În acel moment extrem de tulburată. Violența putea să scadă, ideile mărețe puteau să-și recapete importanța. O dată ridicați deasupra condițiilor telurice. Rolls-ul avea un bar arătos; luminat de un mic bec În interiorul decorat cu oglinzi. Wallace Îi oferi bătrânului alcool sau un Seven-Up, dar nu voia nimic. Încadrând umbrela Între genunchii Înalți, trecea În revistă o seamă de fapte. Călătoriile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de aripa vântului să aducă liniștea albastră a dimineții iubește trecerea anilor și timpul în care sapă după stele pe boltă să afle cu degetele goale semințele cuvintelor saltă prin zi descheiat la ultimul nasture de la piept prin care izvoare telurice umplu suflete flămânde se înțelege cu păsările cu iarba cu nimicul ridicat la rang înțelept. Nu-l rătăciți va reveni ca lacrimă dulce pe pleoape. Ora ora mică omoară ora mare ora de mijloc omoară orele celelalte toate orele sunt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
delicioasă a tuturor ingredientelor consacrate. Asemeni tuturor lucrurilor ce compun zilnicul, urâtul e condiția complexității, urâtul e ceea ce înrădăcinează umanul în real și îi confirmă fascinanta axă metafizică. Putem afirma că umanul este definit de coloana vertebrală ce leagă organicul teluric de supremul celest. Organicul teluric, construcția geometrică, pămăntească, scheletul definitoriu atât lumii, cât și omului, poartă în sine esența morbidului, a mortului, a urâtului noroios, prăfos, închis în humus. Mai mult decât atât, solul este începutul care ne amintește de
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
Asemeni tuturor lucrurilor ce compun zilnicul, urâtul e condiția complexității, urâtul e ceea ce înrădăcinează umanul în real și îi confirmă fascinanta axă metafizică. Putem afirma că umanul este definit de coloana vertebrală ce leagă organicul teluric de supremul celest. Organicul teluric, construcția geometrică, pămăntească, scheletul definitoriu atât lumii, cât și omului, poartă în sine esența morbidului, a mortului, a urâtului noroios, prăfos, închis în humus. Mai mult decât atât, solul este începutul care ne amintește de sfârșit, dezintegrare compactată a vitalității
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
vine pestea eaIubirea mea ajunge adoptivă. Nu știu de ce ajung, ca un pribeag, Să gust doar din iubirile străine, Să rătăcesc meleag după meleag, Spre golfuri care pot să mă aline. Nu știu de ce atunci când vreau să zbor, în visele telurice cobor. Aprind o candelă Aprind o candelă și trec Iubirea mea prin foc divin; Două secunde ... și-apoi plec, Singur nu știu ce-am să devin. Cobor pe țărm același drumDoi pași tăcuți, după apus; în jos, pe râu, mai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]