889 matches
-
conversație privată, puteai trage telefonul prin coridor spre un dulap, și să stai În Întuneric, pe un contor de gaze, În compania găleților și mopurilor. Așa procedă și Viv, Închizînd ușa dulapului și proptindu-și lanterna pe un raft, uitîndu-se temătoare pe la colțuri și crăpături după păienjeni și șoareci. GÎndește Înainte de a vorbi, era scris pe o etichetă lipită pe telefon. Avea numărul de la unitatea lui Reggie pe un petic vechi de hîrtie, vîrÎt În buzunarul capotului; i-l dăduse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Atmosfera de intrigă, secrete cumplite și calcule nesigure, plonjează peste cenușiul elefanților, ca un câmp static, o aură tensionantă, degete încordate pe trăgaci gata să tragă, o chimie ciudată a creierului, virtualității paranoide, care pe animale le fac nervoase și temătoare. Îngrijitorii își împing călcâiele în dosul urechilor mari și sensibile ale elefanților, murmurându-le acestora să pășească încrezător, să nu se teamă. Pădurea ia locul ierbii înalte și invitații descalecă, mergând pe jos spre locul unde Maestrul Regal de Vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca din cer coboară vultur cu aripile de foc. Stele sclipeau sfinte și-n cale-i făceau loc. Era prima zi de toamnă. Delia Arhiri, clasa a V-a A Se apropie toamna O primă frunză s-a desprins tremurând temător din teiul din fața casei și solzii frunzelor mărunte sau zburlit pe ramuri, semn că toamna harnică a venit din nou la noi cu alaiul ei de bogăție și belșug. Pe cerul fumuriu de toamnă se zăreau rânduiți în unghi cocorii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
erau aceste clipe, încât încerca să le reconstituie, și după ce ea plecase deja, încerca să o impresioneze cu mesajele lui incontestabile. Întotdeauna înainte de a adormi, îl întrebam, va fi cald sau frig, iar el își privea termometrul cu o sfințenie temătoare, apoi îmi dădea o predicție exactă, neînșelându-se niciodată, pe care o transmiteam mai departe sub supravegherea lui neobosită. Se pare că toată siguranța sa, esența tuturor cunoștințelor sale adunate zi de zi de-a lungul vieții, toată mândria sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
București de unde recepționam cele 2 ore, cu tot felul de știri despre cuplul prezidențial... în alb și negru ! Primele televizoare color sau portabile, de acolo s au adus, trecute ilegal granița. M-a îngrozit rusofilia populației de neam cu noi, temătoare să se exprime în limba română, totdeauna pe la colțuri și cu fereală. Cu foarte mare greutate am pătruns la Biblioteca Națională din Chișinău pentru a studia câte ceva despre Tudor Pamfile, revista Ion Creangă sau Glasul Basarabiei și chiar despre poeții
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
țările cu care declarăm că vrem să semănăm, lucrurile stau diferit. Femeile ocupă în proporții crescute (de la 25 la 45%), poziții profesionale, manageriale și politice înalte. Să deducem, potrivit principiului egalității formale, că româncele sunt mai incapabile, mai nevolnice, mai temătoare sau, de ce nu, mai proaste decât bărbații români, comparativ cu situația de gen din statele pe care o luăm drept reper dezirabil, cu toate că, sub acest aspect, semănăm mai degrabă cu țările musulmane? Dacă nu facem deducția de mai sus, trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
trece, așa cum se întâmplă cu tatăl vitreg, Juan Lucas, perfectul jucător de golf, Susan defilează în toate ipostazele, mereu frumoasă, insuportabil de frumoasă, chiar și atunci când, întrerupându-se dureros perspectiva infantilă, o vedem în toată splendoarea ei de femeie înșelată, temătoare, nesigură. Dar există un cuvânt care face totul suportabil, pronunțat cu un perfect accent britanic: „Darling“. Deși iubitor de Hemingway și Fitzgerald, Echenique reușește să creeze un personaj feminin cu adâncimi neliniștitoare din același unic tipar al frumoasei bogate și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
a început să-și exprime zgomotos indignarea pentru că fusese adus pe nedrept la cercetări, întrucât nu se știa cu nimic vinovat. Menționez - chiar cu riscul de a surprinde neplăcut pe unii cititori - că, în general, oamenii nu se prezentau prea temători la sediul organelor de securitate, ba, dimpotrivă, erau destui cei care pur și simplu ne sfidau, știind că nu riscau să ajungă după gratii pentru fapte neînsemnate. Mă refer, iarăși repet, la perioada de după 1970, când era încă vie în
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
și noi, în aceste mulțumitoare clipe, am fi închinat cu bună știință encomiastice vorbe, vorbe, vorbe răbdătoarei noastre gazde, cu temeiul adevărat și cu gândul sincer că nu știm cum, fără de primitorul adăpost ce ni le-a oferit pe dată, temătoarele noastre cuvinte ar mai fi avut neobrăzarea să se strângă în acest mult prea ei îndatorat foileton. Dar cum, mutatis-demonstrandum, trăim în alte timpuri și-n alte încăperi, suntem convinși că laudele noastre, desigur, ar mâhni-o peste măsură. Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
continuă sumbru lunganul. Vedeți că nu ne-a pus cuțite. Instinctiv, cu toții, se uitară la tacâmuri: într-adevăr cuțitele lipseau, erau numai furculițele. Dacă nu ne-a pus cuțite, înseamnă că iar n-o să avem ce tăia? - întrebă cu glas temător un bătrânel numai pielea și osu’. Lunganul păru că se gândește o clipă. — Altă explicație nu găsesc - zise el și bătrânelul tăcu înfricoșat. — Poate că - șopti șovăitoare una din femei, uscată ca o scândură - n-a pus cuțite pentru că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
detectiv amator, mi-a spus. Mi-am dat ochii peste cap și am mai luat o gură din cocteilul cu vodcă. —Doar nu te iei după bețivul ăsta, am răspuns. Apropo, să nu-i spui lui Alice, a zis Tom temător. Nu o să mă simtă. — Și dacă bea și ea? A dat din cap. —Are prea mulți aditivi ca să se atingă de așa ceva. Se pare că ai rezolvat problema. Inima mi-a venit la loc. Mai era o mică parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sursă în bancă și că dacă ar urmări apelurile lui James și-ar fi putut da seama cine îmi furniza informații. James nu a avut de ales. — Iar apoi, foarte convenabil, a murit Charles. — Da, a răspuns cu o voce temătoare. A fost ca un miracol... Vocea îi pieri când îmi văzu expresia feței. — Nu crezi că... nu poți să crezi că... — Dar tu, Jordan? Tu ce crezi? Nu știu! s-a scăpat. Chiar nu știu! Înghiți în sec și credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Pe cine cauți dumneata?, Îl Întreb, cuviincios dar neabătut - așa trebuie să te porți cu necunoscuții care-ți intră În gospodărie, iar tu ești Încă minor. - Pe... Eu sunt... Nu mă mai cunoști..., face străinul, trist și umil și parcă temător să nu pun câinele pe el, dacă n-o șterge din loc. Ba parcă... Ba da. Da. Bărbatul cu păr alb-alb, Îmbrăcat În bluză albă, cu mâneci scurte - dar eu cunosc bluza asta! - cu pantaloni negri, din piele-de-drac - cunosc, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dar încercă să se concentreze pentru a înțelege ce se vorbește. Simțea că în jurul lui sunt mai mulți oameni, că sunt foarte agitați, câțiva dintre ei manifestându-se îngrijorați. „De unde au venit oamenii aceștia? se întrebă el surprins și oarecum temător. Am urcat singur și era pustiu tot versantul... Când m-au ajuns ei? Nu se poate! S-a întâmplat ceva. Unde sunt?” se întreba el contrariat și speriat. Apoi înțelese că se vorbea chiar despre el. Foarte atent, a ascultat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ale iubirii - Domnu’ doctor, sunteți bine? Mă înfricoșați cu tăcerea asta, se explică asistenta, aproape în șoaptă. A trecut așa mult timp, că mă sperii, adăugă ea, în timp ce se ridica din colțul cel mai îndepărtat al salonului și se apropia temătoare. Acolo rămăsese retrasă, într-o liniște plină de nemulțumire, după ce doctorul Tomescu, puțin enervat de insistența ei în a-l ajuta în aplicarea procedurilor, țipase la ea, cerându-i să nu-l deranjeze. Acum îl privea așa, cu milă și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
brațele lui Iustin și îl ține strâns cu mânuțele pe după gât. Planul nu prevăzuse întâlnirea de pe hol și era oarecum descumpănită. Era sigură că fusese o idee a Marianei. Nu știa ce se întâmplase, ce își vorbiseră. Era derutată și temătoare să nu strice ceva din acest tablou, care părea mai frumos decât a îndrăznit ea să-și imagineze vreodată. „Doamne, Dumnezeule, mare este puterea ta, Doamne! Nu, nu puteai să lași acest copil fără tată și acest tată fără să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
bună seamă, - cu deosebirea că, acum, urmele rămase după ele, se cheamă, bineînțeles, scriere minusculă de musculă“. RINOCEROZ: „Rinocerozul e creat de copii. Înspăimântând mult mai puțin, firește, decât cel cenușiu sau alb, rinocerozul (zis și rinocerbul, de blând și temător ce este) e oferit ca gnu de cârpă sau tatu de jucărie - să se culce cu ei - lui Pupidulce“. OAC-OAC-OACHIȚ-CHIȚ: „Prințesa Kuskah nu spune «vai!», nici «ah!», căci nu se teme de nimic. E gata să înfrunte toate primejdiile din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
l-am cunoscut bine pe Voiculescu și de câte ori l-am solicitat nu a vrut să colaboreze. Încercați la confrații lui care l-au cunoscut mai bine”. Confrații lui, care erau la închisoare ! 9 Pregătit și bine cosmetizat, după dorința puterii temătoare de tot ce se întâmpla în țară dar și la vecinii de idei și programe, la care se adăugau ingredientele Securutății ale cărei slujbași veneau proaspăt școliți tocmai de la Moscova, Dosarul cauzei „Rugul Aprins” este judecat la 8 noiembrie 1958
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
față, deși nu era ceea ce voia ea. A trebuit să mai ia vreo câteva linguri până să-și dea seama de greșeală. — De ce mănânc manti!? a exclamat Armanoush. — Nu știu, scumpo, a exclamat mătușa Varsenig la rândul ei, uitându-se temătoare la ea de parcă ar fi fost o creatură necunoscută. L-am pus acolo În eventualitatea În care voiai să-l Încerci. Se pare că voiai. Acum lui Armanoush Îi venea să plângă. A cerut voie să se ridice de la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu aceeși față veselă. — Doriți un Bloody Mary? A luat băutura groasă, stacojie și s-a lăsat pe spate, cu fruntea Încruntată, cu ochii căprui Încețoșați. Abia atunci a observat că Rose se holba la el, cercetându-i atentă și temătoare mișcările. S-a Întunecat la față când a Întrebat: — Ce s-a Întâmplat, dragă? Pari nervos. E din cauză că ai să-ți revezi familia? Fiindcă discutaseră deja prea mult despre călătoria asta, acum nu mai era cine știe ce de spus. Rose știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu chiar de miliarde, și totul în aur. Aur adevărat, nu hîrtii. Mihai Mihail se mulțumea întotdeauna cu hîrtii. Coriolan Popa nu. Între puținii săi adversari i se spunea "Iezuitul" și asta numai din pricina nepotrivirii totale dintre imaginea sa blîndă, temătoare, speriată chiar și puterea pe care o stăpînea. Sau care îl stăpînea. În ultima clipă ofițerii strînși ciotcă în jurul celor doi aviatori simțiră și ei că se apropie cineva important și făcură loc, fiecare îndreptîndu-și tunicile, aranjîndu-și un firet ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Feofan, volumul conține câteva foarte frumoase poeme ale „fiului“, ale celui care încă nu a ajuns la treapta mântuirii de toate cele. Imagini halucinatorii, ținând de buna tradiție expresionistă a amestecării unor culori violente pentru a lovi ochiul naiv și temător de cele sfinte al cititorului. Între acestea sunt Din tata, Casa, Gânduri, Sârmă ghimpată, Priveliște, Anghelo. Aici imaginația intră în delir, un delir sacru, deoarece ajunge să spună lucruri adânci: „Am văzut gânduri (umede) întinse/ pe sârmă ghimpată/ unele semănau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Ralph zâmbi și păru că vrea să se ridice. Poate că voia să meargă la o plimbare. Jack sări să-l ajute, simțind în acel moment un miros puternic, acru, de urină stătută. — Îmi pare rău, Jack. Ralph îl privi temător, ca și cum el s-ar fi putut înfuria. Asta fu prea mult pentru Jack. Ralph era singura persoană pe care o considerase cu adevărat un model în viața lui și nu putu să îndure suferința și stânjeneala pe care le vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
suferindă, îmi tăie răsuflarea. "Și iată, v-ați întors, ați revenit, iar eu v-am recunoscut de cum ați intrat; iertați-mă, vă rog, dacă puteți, eu, numai eu sunt vinovată". Se întorsese spre mine acum, îmi vorbea într-o engleză temătoare, tremurată. Aș fi vrut să o pot lua în brațe, sau cel puțin să îi pot spune asta. Plicul trecu, descriind un cerc somptuos în aer, în mâna lui Reiko, pecetluitor al unei mari taine. Se înfăptuise greșeala de neimaginat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în jos și pledează, la fiecare rugăminte a lui, de a-și lăsa breteaua stângă pe umăr în jos, apoi, pe cea dreaptă, de a-și strânge mâinile sub piept, pentru ca, scăpând pe jumătate din sutienul acoperit de brațele-i temătoare, sânii să se umfle ademenitor sub privirile de fetiță uimită, pledează cu vocea subțire întretăiată de chicoteli "nu, vă rog nu, nu asta; asta nu pot să fac; ah, dar ce îmi cereți acum? ce este asta? nu, nu". "Asta
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]