1,086 matches
-
impuse de caracterul doxologic. Observăm așadar că, dacă în argumentarea cotidiană sau în discursul științific sofismele sunt indezirabile și repudiate prin sintagma "argumentare periferică", în polemica literară ele joacă un rol central. Prin urmare, sofisme ale unui raționament incorect sau tendențios (exemplu falsa analogie), argumentele aparente (argumente "ad": ad hominem, ad populum, ad verecundiam), sofisme ale limbajului (echivocul, amfibolia, elementele de natură emoțională) sau sofisme ale concluziei irelevante (întrebarea retorică)68 sunt tot atâtea cenușărese ale argumentării strict raționale pe care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aplicată discursului publicistic eminescian 213. Autoarea a inițiat un act de revalorizare, justă și argumentată, a unui corpus atât de important și întregitor, totodată, din creația eminesciană cum este proza jurnalistică un teren minat care a suscitat interpretări abuzive, futile, tendențioase sau, pur și simplu, abordări de suprafață, pe orizontală, iar nu o disecție profundă, aseptizată de morbul decontextualizării. Este salutar un atare efort cel puțin din două motive: mai întâi, reprezintă o voce autorizată (prin forța imbatabilă a demonstrației), ca
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Iată, așadar, reproșul lui Iorga: Când un popor întreg comemora pe Ștefan cel Mare, el (Arghezi, n.n.) își râdea de marele ucigaș"228. Textul arghezian urmează același traseu, dinspre defensiv luând ca pretext acuza injustă spre ofensiv, descalificând atât maniera tendențioasă a preopinentului de a interpreta realitatea, cât și stilul lucrărilor de specialitate, greoi și inaccesibil cititorului obișnuit. Formula aleasă de Arghezi marcă a retoricii polemice proprii, de altfel, este a diasirmului ce provoacă o ironie ilară: "Dacă așa și-a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
incită la ofensivă, mizând pe reacția rațională a oricărui receptor care-și reprezintă indicibilul printr-o evidență. "Naționaliștii nu pierd niciun prilej ca să speculeze pentru ochii prostimii ceea ce prostimea nu știe, și cu o seninătate imbecilă, dacă n-ar fi tendențioasă și vinovată, pentru nepuțința lor și mișcările intelectuale temeinice au inventat cuvântul jidov și derivatele lui, cu care etichetează tot ce răsare înnafară de șanțurile cu bozii pe care le ocupă dânșii. E oare vina noastră că Biserica nu-și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în același timp impostură și eficacitate. Buletinul radiodifuzat și reportajul telefonat îl inventaseră deja pentru voce, imaginea video îi desăvârșește viciile și virtuțile. Transmisia înregistrată, care oferă timp de reflecție și de punere în perspectivă cu ajutorul comentariului, permite totodată montajul tendențios și alegerea orientată a imaginilor. Ne amintim că regimurile totalitare, cu bună știință, au evitat cel mai adesea transmiterea în direct a evenimentelor aleatorii și publice (ele preferă televiziunii cinemaul, mai potrivit pentru propagandă și cenzura prealabilă). Certați cu ticăloșiile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sunt neîncrezători în rezultatele cercetării, în cercetători, fiindcă întrebările le "sfredelesc ființa", fiindcă sunt lipsiți de interes, sceptici, apatici etc.). Este importantă imaginea rostului cercetărilor sociologice și a rezultatelor acestora în ochii categoriilor de public. Cercetările dubioase, îndoielnice, prost desfășurate, tendențioase, pot arunca discredit asupra cercetării și rezultatelor acesteia. În caseta tehnică putem reține informații privind următoarele variabile independente: sex, vârsta, ocupația părinților, profesia părinților etc. În funcție de profunzimea pe care vrem s-o dăm cercetării temei și viabilității soluțiilor, putem strânge
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
împădurite ale apelor și în munți. Același vid documentar există, de altfel, și în legătură cu populația din sudul Dunării („vlahii călători“ și albanezii sunt amintiți și ei spre sfîrșitul mileniului unu și începutul celui de-al doilea), unde, susțin aceiași „cercetători“ tendențioși, s-ar fi format poporul romîn și de unde ar fi venit, nu înainte de „poposi rea“ unor migratori în fosta Dacie, cînd terenul ar fi trebuit să fie pustiu în concepția lor, ci după așezarea lor în aceste teritorii, ca ocupanți
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a pustiit“. În felul acesta popularea și întemeierea Moldovei, întinderea ei până la Nistru și mare, s-ar fi făcut în urma unui nou descălecat, realizat de data aceasta de „păstorii din munții ungurești“. Povestea acestui descălecat s-a construit pe interpretarea tendențioasă a sintagmei „Blachii ac pastores Romanorum“ despre care am vorbit mai sus. Și cum o țară nouă trebuia să aibă și un nume nou, a fost inventată basna cu cățeaua Molda care s-a înecat la vânătoarea bourului într-un
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
grupare tematică se ghidează în principal în funcție de ținta denigrabilă. Într-un ciclu de schițe Un pedagog de școală nouă, Despre cometă, Prelegere populară, Bacalaureat, Lanțul slăbiciunilor, Dascăl prost satira vizează sistemul de învățământ bazat pe favoritisme, nepotisme și alte criterii tendențioase și inadecvate de apreciere, un sistem anarhic în care legea este considerată un capriciu și nerespectarea ei o condiție sine-qua-non a supraviețuirii. În centrul acestui univers haotic tronează ,,eminentul" profesor Marius Chicoș Rostogan, cel care adoptă și experimentează cu entuziasta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
așa.11 Schițele Temă și variațiuni, Situațiunea Europei, Situațiunea, Politică, Succes etc. sunt consacrate gazetăriei politice bazate pe cabotinism și dezinformare. Groaznica sinucidere din strada Fidelității, dezvoltând motivul din Înfiorătoarea și îngrozitoarea și oribila dramă din strada Uranus, satirizează maniera tendențioasă de redare a știrilor lipsite de importanță, exagerate și transformate în mobiluri pentru scandal. Nu în ultimul rând, este satirizată presa mondenă care devine obiect al disputelor în așa numita înaltă societate (High-life). Așadar, în afara țintelor predilecte din comedii, și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
efectul de bumerang al punctelor de suspensie inserate de cenzură și al răstălmacirilor care, în cazul lui Caragiale, nu reușesc să mutileze și esența comicului său, capabil în sine, prin orice lectură directă sau orice reprezentare scenică, să dezmintă interpretările tendențioase și chiar să reveleze, prin contrast cu regimul care ostracizase râsul în zonele trecutului sau ale "imperialiștilor", o lume paradisiacă 23: "Realismul socialist este o doctrină vagă dar eminamente serioasă, plictisul și cenușiul fiind trasăturile sale dominante. Într-un astfel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se sucesc și se-nvârtesc, funcționează necontenit cu o regularitate de desperat. Sublimă civilizație! Pretutindeni fier și oțel! 27 Așadar, ce satiriza Caragiale în această viziune apocaliptică? Se poate observa cum un simplu text ca acesta demolează instantaneu întregul eșafodaj tendențios al criticii proletcultiste. Pe aceeași lungime de undă cu Monica Lovinescu se plaseaza un alt reprezentant al exilului, anume profesorul N. I. Herescu, autorul unui studiu intitulat Neschimbătorul Caragiale, în care demonstrează absurditatea considerării acestui scriitor drept "un precursor al comunismului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
C.R.A.T., spuse criminalistul. Asistenta se gândi pentru câteva clipe și, într-un final, spuse: - Nu știu ce e asta. - Centrul de Recuperare după Accidente Traumatice, spuse Thom. - Mie îmi place să-i spun „Clubul Schilozilor”, adăugă Rhyme. - Dar el este tendențios dinadins acum, interveni din nou Thom. - Am lucrat cu pacienți cu probleme la coloană. Întotdeauna mi-au plăcut cei neprietenoși. Cei liniștiți și de treabă mă speriau. Asta pentru că ei erau cei care aveau câte un prieten plin de solicitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o influență deosebită o au opinia publică, mișcările pentru pace, organizațiile neguvernamentale. Teoreticienii politici occidentali admit să împartă puterea politică și economică cu țări aflate în plină dezvoltare, dar nu admit egalitatea, aspirația spre demnitate a tuturor popoarelor. Ei vorbesc tendențios despre riscul sporirii pericolului conflictelor. O asemenea concepție tinde spre menținerea unui anumit echilibru internațional bazat pe inegalitate. În schimbarea ordinii internaționale apar conflicte între cei care doresc să mențină logica sistemului și cei care doresc să se manifeste ca
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
Manolescu (inclusiv în DGLR referințele critice de la finalul articolului de prezentare a Domniei sale vă aparțin, iar cele de la sfârșitul articolului ce vă este consacrat sunt extrase dintr-o carte a lui N. Manolescu). Când sunteți comparați, se aduc în mod tendențios în discuție termeni ca rivalitate, competiție, în detrimentul acelora de complementaritate sau emulație intelectuală. Cineva vă asemăna, în glumă, cu frații Cain și Abel... Care-i adevărul despre această (falsă) problemă? - Am lămurit lucrurile recent, la Brașov, când Andrei Bodiu, Alex.
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
ziar, un gest absolut simbolic, prin care cei prezenți spuneau "NU" subculturii și gustului derizoriu în arta și aprobau totodată experimentul autentic, producător de valori artistice, promovat de festival. S-au oprit la acest moment și au scris un articol tendențios, dezinformator. În primul rînd, n-am făcut niciodată afirmațiile pe care mi le atribuie semnatarii articolului: "Printre obiectele pe care le-am ars, au fost și cîteva lucrări semnate Mircea Cărtărescu, care a dovedit că se cam manelizează și tabloidizează
Nu l-am ars pe Cărtărescu by Daniel Corbu () [Corola-journal/Journalistic/8369_a_9694]
-
proletcultismului: Un lucru este clar: dacă artistul poate, la urma urmelor, să facă politică, opera sa însă nu are în nici un caz acest drept. Nimic nu e mai umilitor pentru spirit și mai nefast pentru artă decît o operă partizană, tendențioasă, care vrea cu orice preț să Ťdemonstrezeť. Constrîngerea politică anulează libertatea de creație. Dintr-un artist face un complice". Pentru a urma aceste preciziuni ce au intrat în logica desfășurărilor istorice, într-un chip atît de impresionant: "Nici fascismul, nici
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
dă glas în paginile lor convingerilor sale democratice pur sînge, repulsiei sale organice față de orice manifestare totalitară? Lectura lor e revelatoare pentru atmosfera spațiului nostru intelectual din deceniul patru, în care, funcționînd o plenară libertate de conștiință ce admitea discursurile tendențioase ale extremelor, era posibilă și combaterea lor prin prisma "categoriei intelectului", în sensul "valorilor spirituale și estetice", opuse celor "pragmatice", "politicianiste" (am citat dintr-un răspuns al lui Mihail Sebastian la o anchetă inițiată de Petru Comarnescu, apărută sub titlul
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]
-
S-au făcut încercarea de-a învenina pe Mahmud-Damat, care a fost scăpat numai prin inteligența medicului său. Astfel mine si contramine se încrucișează în viața publică de la Cornul de Aur, turburarea populațiilor e foarte mare și crește prin vestea tendențioasă ce s-a răspândit că prorocul s-ar fi arătat sultanului și i-ar fi poruncit să facă pace. Sânt dar în Constantinopol două curente opuse, unul pentru pace, cellalt pentru război. Mahmud-Damat, care voiește mai cu seamă ca sultanul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nimic, n-avem nevoie de a implora, generozitatea în locuri unde ea e plantă exotică. [7 aprilie 1878] DOMNUL HOLBAN ȘI ARTHUR SCHOPENHAUER După ce d. Holban și-a primit platca de la noi când, în rândul trecut, au atribuit în mod tendențios și pe față neadevărat niște fraze ale lui Max Stirner lui Arthur Schopenhauer, toate acestea pentru a combate o alegere, d-nia lui vine din nou și ajunge cu cutezarea de-a atribui din nou înțeleptului de la Frankfurt ideile lui Max
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de părtinitoare ar fi însă, ele sânt mai bune decât curțile cu jurați, căci în orice caz e mai preferabilă o justiție nedeprinsă încă bine cu cercetări criminale, deci îngăduitoare, decât nici o justiție. Jurații însă nu sânt nici o justiție. Articolul tendențios al "Romînului", vro inspirațiune a d-lui Stătescu, cel care permută și destituie judecătorii pentru opiniile lor, cel care a propus grațiarea de vinovați fățiși, dar exercită presiune asupra judecătorilor ca să condamne oameni nevinovați, merită a fi reprodus ca un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Romînul" să nu confunde pedagogia adevărată cu ideile secăturilor republicane cari vor să puie mâna pe școala primară și a căror pedagogie consistă întru a nu avea nici o pedagogie. Atât pentru instrucția publică a dobrogenilor. Ideile "Romînului" sânt greșite ori tendențioase, în tot cazul idei din care nimeni nu va putea să tragă folos. Iată ce zice însă "Romînul" despre limba administrației din Dobrogea: Fiecare țară are o limbă a statului, o limbă a cetățeanului, un instrument de înțelegere comună care
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
însă, fără distincțiune de origine sau de religiune, sunt datori a cunoaște limba comună a statului, limba prin intermediul căreia ei se pot înțelege unii cu alții ca membri ai unei singure familii politice. Aceste idei nu sânt greșite, nu sânt tendențioase: ele sânt primejdioase. Asupra acestor idei nu mai încape nici un fel de discuțiune: este în vecinătatea noastră un stat în care ele sânt aplicate și nu avem decât să căutăm urmările acestei aplicațiuni pentru ca să ne încredințăm despre aceasta. Cuvintele pe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
venise cu ea de-acasă!) îndoită nu i se vadă numele, deschisă gata la acel text. Ce ne citi: că un erou dintr-o proză își botezase câinele, Căpitanul. Și numele acesta se repeta de câteva ori, iar textul, citi: tendențios, sugera rânjetul de satisfacție pe care autorul îl adresa, printre rânduri, cititorilor. Suna ca o sfidare, părea ceva incredibil, cum putuse să apară așa ceva? Iată adevăratele probleme care ni se pun, lipsa de vigilență, spiritul de gură cască, împăciuitorismul cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aleasă să fie de interes public, iar persoana să fie legitim aleasă, în strânsă legătură cu problema abordată: de exemplu un interviu cu ministrul agriculturii în cadrul unei epidemii de gripă aviară. Acesta implică și necesitatea ca întrebările să nu fie tendențioase, pe de o parte, și să nu menajeze pe intervievat (prin punerea doar a acelor întrebări care convin acestuia), pe de altă parte. Ancheta este un gen jurnalistic care "aprofundează marile probleme economice, sociale, politice și culturale, încercând răspunsuri privind
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]