845 matches
-
mari drepturi la viață/ Complicat și simplu necesar/ De un veac și jumătate-ncoace/ Vinu-și face-n mine cuibar", încheind cu un fel de laitmotiv: ,, Te vei duce, te vei întoarce/ Niciodată vei muri!" Cu acest lichid poetul amețește doar Tenebra ce ne surpă, face atmosfera terapeutică, transformă viața în vis și poezia în medicament alintător. Dintre toți prietenii lui poeți, cu care a hălăduit prin timpuri de tot felul, el, singurul, a turnat și cimentat în literă un zbor prin
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
un zbor prin Iași al unei generații ce și-a stins năduful în ulcica izbită de pământ, în vinul ce se prelingea prin crăpăturile durerilor. Alexandru Tăcu a avut inspirația să-și moaie penița și să cânte apoi la,,Flaut tenebra " ". În : Omar din dealul Copoului, cronică literară la cartea de poezie „Flaut tenebra”, de Alexandru Tacu, în revista Convorbiri literare, Iași, din luna noiembrie 1996.
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
ulcica izbită de pământ, în vinul ce se prelingea prin crăpăturile durerilor. Alexandru Tăcu a avut inspirația să-și moaie penița și să cânte apoi la,,Flaut tenebra " ". În : Omar din dealul Copoului, cronică literară la cartea de poezie „Flaut tenebra”, de Alexandru Tacu, în revista Convorbiri literare, Iași, din luna noiembrie 1996.
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
este un personaj nelipsit. Sunt însă bine-cunoscute și valențele ei de animal sacru (ca, de pildă, la vechii egipteni). Reptilele și în special șerpii au atras deopotrivă atenția divinatorilor sau prezicătorilor. Șerpii sunt simboluri ale pământului, iar contactul lor cu tenebrele îi recomandă ca "obiect de studiu" interesant în practica divinatorie. Desigur, mai târziu, în creștinism, simbolismul său va fi pecetluit de cauzarea păcatului originar. Astăzi, el este prin excelență simbol al răului, al vicleniei, dar și al înțelepciunii 65. Din
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
a ocroti familia și pentru a asigura fertilitatea acesteia. Totuși, la o atentă observație vom regăsi alte conotații ale focului ca simbol sexual, conotații care îi dezvăluie mai cu seamă latura negativă. Focul poate fi și o forță malefică, a tenebrelor, ascunsă în adâncuri. "Mircea Eliade notează caracterul ambivalent al focului: el e fie de origine divină, fie demoniacă (deoarece după anumite credințe arhaice, el ia naștere în mod magic în organul genital al vrăjitoarelor)"243. Or, vrăjitoarele, așa cum sunt ele
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ipoteze, cel puțin le poate servi drept scuză. CARTEA I Geneza imaginilor Capitolul I Nașterea prin moarte "Trebuie ca într-o zi să deschidem poarta umbrei, să înaintăm spre primele grade, să căutăm o lumină pentru a ne recunoaște în tenebrele atât de vechi încât trupul umilit s-a obișnuit deja cu ele." Michel Serres Nașterea imaginii este strâns legată de moarte. Însă, dacă imaginea arhaică țâșnea din morminte, era un refuz al neantului și o prelungire a vieții. Plastica este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
singur tablou. Suprafața plană și "mașina semiotică" nu sunt separabile. Așa cum nu sunt, la pictor, mâna și creierul. Astfel, o explorare a ceea ce este în spatele retinei oferă o cale regală pentru elucidarea celei mai obscure părți "ursuzele umbre". Drum al tenebrelor care este și o întoarcere ad uterum. Telescoparea timpurilor Dinamicile imaginii și a cuvântului nu sunt de aceeași natură, nici îndreptate în același sens. Cuvintele ne proiectează în față, imaginea în urmă, iar acest recul în timp al individului și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
misterul acesta nu va fi nicicând dezlegat și cu atât mai bine. Această enigmă dă regulii întreruperii, exclamației sau borborigmelor o aură deopotrivă patetică și fatalistă care transformă gâtuirea vorbitorilor într-un fel de sacrificiu ritual adus unei divinități a tenebrelor cu opriri implacabile: Ora. Există o istorie a cinematografiei, cinematografia este istorie. Ca romanul. Nu există o istorie a televiziunii, fiindcă ea este clipă. Ca jurnalul. Un film care nu are succes nu moare ipso facto: el intră într-un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
său avânt. Ariel a nimerit, întâi, foarte rău: a căzut pradă unei vrăjitoare din regnul răului, surghiunită aici, din Africa, pentru foarte rele fapte, și care l-a născut în insulă pe Caliban, zămislit de hârcă cu o putere a tenebrelor. Însă, ceea ce îi cerea lui Ariel să facă această Sycorax, Ariel nu voia cu nici un chip să facă, fiind un spirit de altă esență, cu alte chemări, un duh prea „delicat“ (cum îi va spune mai târziu Prospero) pentru a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
său avânt. Ariel a nimerit, întâi, foarte rău: a căzut pradă unei vrăjitoare din regnul răului, surghiunită aici, din Africa, pentru foarte rele fapte, și care l-a născut în insulă pe Caliban, zămislit de hârcă cu o putere a tenebrelor. Însă, ceea ce îi cerea lui Ariel să facă această Sycorax, Ariel nu voia cu nici un chip să facă, fiind un spirit de altă esență, cu alte chemări, un duh prea „delicat“ (cum îi va spune mai târziu Prospero) pentru a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sensibile (fenomenale) conduce sufletele până la natura nevizibilă. Este ca un nor gros care întunecă tot vizibilul, dar care conduce sufletul și îl obișnuiește să se întoarcă spre ceea ce este ascuns”<footnote In Canticum canticorum, P.G., XLIV, col. 1000D. footnote>. 3. Tenebre - corespunde vieții mistice autentice. Avem aici o ierarhie a celor trei ordine de cunoaștere: 1. Filosofia chaldaică (din afară) ce se oprește asupra aparențelor; 2. Filosofia simbolică: poartă spre adevărurile abstracte; 3. Filosofia apofatică: poartă spre realitățile spirituale. Fiecărui ordin
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
lui Dumnezeu și întunericul în care intră după înaintarea în lumina cunoașterii Lui, arătată în rugul aprins și în stâlpul de foc, și de aceea folosește pentru întunericul de la început termenul de beznă, iar pentru cel superior cunoașterii termenul de tenebre. Acest întuneric de dincolo de lumină nu înseamnă o lipsă a cunoștinței, ci o înaintare perpetuă în această cunoaștere. Întunericul în care a intrat Moise nu e un gol, ci e încărcat de prezența lui Dumnezeu, căci Moise aude învățătura poruncilor
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
greacă în sufletul poporului și în sistemul limbii. Răspunzând celor care consideră îndoielnică influența deosebirilor de limbă asupra spiritului și caracterului poporului pe motiv că orice observație care depășește limitele stării actuale a limbii este străină poporului, autorul precizează: „În tenebrele care ascund formarea sufletului și succesiunea individualității spirituale rămâne neîndoielnic evidentă infinit de puternica dependență dintre țesătura limbii și ansamblul gândurilor și sentimentelor” (p. 226). Izolarea limbii române de limbile romanice, sugerată lui Humboldt de cărturarii ardeleni, este în cele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
până în secolul XIII), se mânca aproximativ la fel pe toată întinderea continentului, cu excepția spațiului mediteraneean aparținând Imperiului Bizantin, care păstrase în mare măsură gastronomia romană antică. Pretutindeni în afara acestei zone domnea ceea ce M.F.K. Fisher numește, în Fantoma lui Brillat-Savarin, „era tenebrelor“: „Gastronomia, ca toate celelalte arte, a slăbit, s-a clătinat, s-a rarefiat până la a cădea în ignoranță. Bineînțeles că în aceste regiuni oamenii mâncau: fiertură de cereale pentru cei săraci, carne friptă pentru bogați. Dar, din câte se știe
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sunt dornici să regăsească secretele de fabricație ale Antichității, nu o fac pentru reînvierea trecutului, ci pentru a șterge urmele "barbariei" medievale și pentru reinstaurarea unei limbi și unei literaturi moderne. Canoanele antice le apar, la sfârșitul atâtor secole de tenebre, singurele susceptibile de a da formă spiritului nou. Ei condamnă teatrul medieval, simplist în intrigile sale neconstruite, grosolan în ceea ce privește subiectele sale, ca și în limbaj, și caută exemple în tragedia și comedia antice. "În ceea ce privește comediile și tragediile, scrie Du Bellay
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Manifestele la "teatrul cruzimii" pentru care "umorul distructiv poate servi să concilieze, prin râs, obișnuințele rațiunii"201. Pornind de la premise similare, teatrul absurdului va înțelege valențele terapeutice ale umorului negru și absurd, prin posibilitatea de confruntare directă, exorcizatoare, cu tenebrele conștiinței, cu angoasele existenței. Pe o treaptă anterioară a umorului, așa cum indica de fapt și arhiva genealogică investigată de Addison, s-ar afla spiritul, Witz-ul. Ca și umorul, spiritul se bazează pe tensiunea creată de apariția neașteptatului, a cărei depășire
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ideea că în afara Renașterii n-ar exista decât barbarie și confuzie? Poate greșesc și merg prea departe afirmând că Renașterea este o oboseală luminoasă a Evului mediu, dar, oricum, sunt convins că, împotriva prejudecăților curente care reduc Evul mediu la tenebre, în unele privințe atunci s-a îndrăznit mai mult. Săgeata gotică e semnul unui spirit care a țintit direct cerul, în timp ce, mai înțeleaptă, mai practică, Renașterea a preferat să descopere pământul. În Evul mediu, omul a visat să obțină aurul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
m-am gândit atunci că tu nu puteai fi atins de maladia asta a minții mele, care se numește Lulu, că doar fetița aia nefericită și cu mine am văzut hidoșenia spoită, asudată, care mi-a atras atunci mâna în tenebrele ei. De fapt doar eu am văzut, ea a simțit-o pe pielea ei, de parcă ar fi fost îmbrăcată într-o retină pură, pufoasă și senzitivă și, pe ea, de la insuportabila imagine răsturnată, cât un timbru de mică, ar fi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dorit întotdeauna: putrezit de mult, ușor ca aerul, cu capul prăbușit pe manuscrisul meu, lipit de el, una cu el... El carne din carnea mea, eu text din textul lui... S-a întîmplat aseară, la o săptămână de când bâjbâi printre tenebre. Diminețile, prin materia sinistră a scrisului meu; serile, prin tăcerea neagră a holului imens, pe ferestrele căruia a nins tot timpul, ușor, ca-ntr-un glob de celuloid. De două nopți nu mai auzisem de sub podea nici un zgomot, deși uneori
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu Pantocratorul, de ce nu rămâne pe boltă, el nu-și dă seama de golul uriaș ce gravitează în jurul fiecărei imagini pictate din biserică, el are impresia în naivitatea vârstei lui că forma și culoarea sunt de ajuns pentru a înlătura tenebrele, e încă tânăr ca să știe că Dumnezeu încape în sufletul nostru fără să se simtă strâmtorat atunci când noi înșine suntem cu adevărat părtași la lumea creată de El, dar, dacă noi refuzăm această lume ca pe ceva irațional, fără sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dea o sinteză a noastră, așa cum a făcut-o Thomas Mann. Întrebarea este În ce măsură a și reușit? Da, Creanga de aur, da, Baltagul, da, Frații Jderi, da, Zodia Cancerului și cam atât. Lipsește Însă dimensiunea tragică, lipsesc răbufnirile iraționalului, acele tenebre care să zguduie la impactul lecturii; prea se petrece totul În previzibil și liric. Ar trebui să ne depășim clasicitatea congenitală, pentru a simți și trăi la modul „monstruos“. Să căutăm universalul nostru În exagerație, În abaterile de la aurea mediocritas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să visez pesemne!... Gândesc, deci exist; exist, deci gândesc... Nu exist, nu! Nu exist..., mamă! Eugenia... Rosario... Unamuno... - și adormi. Curând după aceea se ridică în capul oaselor în pat, livid, gâfâind, cu ochii negri detot și înspăimântați, privind dincolo de tenebre, și strigând „Eugenia, Eugenia!“ Domingo se repezi la el. Își lăsă capul să-i cadă-n piept și muri. Când sosi medicul, crezu mai întâi că încă trăia, ceru să-i facă lăsare de sânge, să i se pună sinapisme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și feminina noastră stradă Florida, În suprema sa defilare prin fața privirilor lacome ale vitrinelor, și melancolica mahala La Boca, ce dormitează lângă docks, când ultima cafenea micuță și-a plecat pleoapele de fier În beznă, iar un acordeon, neînfrânt În tenebre, salută constelațiile care au pălit deja. Să subliniem și caracteristica totodată cea mai bătătoare la ochi și mai profundă a autorului celor Șase enigme pentru don Isidro Parodi. Am făcut aluzie, fără Îndoială, la arta care constă În brûler les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă peste mări și țări, pentru omagiu adus comemorării zilei mele dă naștere. Cu ultimu strop dă champagne dulce, am bătut În retragere. Afară am respirat văzduhu dân fundu bojocilor ș-am simțit Începutu ușurării. Jacqueline m-a pupat În tenebre. Te Îmbrățișez, Indianu P.S. de la unu a.m.: Am iară crampile alea. N-am putere să m-atârn dă para dă la sonerie. Ogeacu urcă și coboară la moment și mă trec sudori reci. Nușce-au pus În sosu tartar, da gustu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să zicem, d-un paregzemplu - ar fi dat să să salte pă labele dinapoi și să aprinză lumina. Da mandea nu, io sunt dă fabricație specială și nu-s ca numitoru comun: i-am dat nainte cât mai patruped pân tenebre ș-am dășchis fiecare breșă cu cucuiele care Încă mă mai doare rațiunea socială, adică firma A. Căpățână. Am strâmbat dân nas, am sucit clanța și pă loc, mamma mia, auz că În imobilu care nu iera În iel nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]