1,583 matches
-
b. Ed. Henle, conformă cu originalul Accentul (indicat de săgeată) pus explicit în manuscris pe vocea de alto, mib (conform cu ediții atât de serioase ca Wiener Urtext sau Henle, dar și cu ediții mai vechi), este plasat sub vocea de tenor, do, eliminând reliefarea sunetului mi - care apare atât de expresiv în original - și dirijând continuarea melodiei vocii de alto spre repetarea neinteresantă a sensibilei do. Totodată întâlnim și o modificare nepermisă a pedalizării originale în sens scolastic (încercuită în exemplu
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
ei a ajuns și în Canada în 2003 și New York. În 2010 a făcut parte din festivalul anual din Maroc, Festivalul Mawazine, iar în 2011 a participat la Festivalul Internațional Jounieh. Majida a avut ocazia să concerteze în duet cu tenorul José Carreras în Doha și cu senegalezul Youssu N’dour în Beirut. În 2012- 2013 a susținut concerte în cadrul turului în lumea arabă și a făcut parte și din Festivalul Internațional Batroun în 2012, organizând un concert în Qatar în
Majida El Roumi () [Corola-website/Science/330933_a_332262]
-
cu Cristofano Malvezzi , și a continuat să lucreze într-un număr de biserici acolo , atât în calitate de organist și ca o cântăreață . Ulterior, el a început să lucreze în instanța de judecată Medici , în primul rând ca o cântăreață tenor și jucător tastatură , și mai târziu ca un compozitor . Lucrările timpurii lui erau muzică accidentale de piese de teatru , intermediară și madrigale . În 1590 , Peri a devenit asociat cu Jacopo Corsi , patronul lider de muzică din Florența . Ei credeau că
Jacopo Peri () [Corola-website/Science/330279_a_331608]
-
, OMRI (4 martie 1943 - 1 martie 2012) a fost un actor, muzician și cantautor italian. De asemenea a cântat la clarinet și clape. Dalla a compus „Caruso” (1986) , o melodie dedicată tenorului italian Enrico Caruso, care este cântată de mai mulți artiști internaționali cum ar fi: Luciano Pavarotti și Julio Iglesias. Versiunea cântată de Pavarotti s-a vândut în peste 9 milioane de copii, iar o altă versiune cântată de Andrea Bocelli
Lucio Dalla () [Corola-website/Science/330774_a_332103]
-
Petrescu împreună cu Mihail Novicov. Piesa a fost distinsă cu Premiul de Stat pentru Dramaturgie (1952) si ecranizată in 1953 (regia Dinu Negreanu, cu Liviu Ciulei, Marga Barbu, Iurie Darie, George Vraca). În 1959, Wilhelm Georg Berger (1929-1993) scrie Oratoriul pentru tenor, bariton, cor mixt și orchestră „Ștefan Furtună” (libret de G. Dan). În București, strada Ștefan Furtună (în prezent „Mircea Vulcănescu”, o arteră importantă, cunoscută, pornind din intersecția cu Bulevardul Dacia si Calea Griviței) a fost marcată cu tăblițe inscripționate „Ștefan Furtună
Ștefan Furtună () [Corola-website/Science/330834_a_332163]
-
va petrece vacanța de vară. Ca și copil era interesat pentru teatru, apărând deja pe scenă la vârstă de 12 ani. După gimnaziu urmează academia de actorie din Stockholm, întrerupe studiul pentru a putea juca teatru și a cânta ca tenor de operă. În rolurile pe care va juca ulterior, în filmele germane nu are nevoie de dublură, deoorece vorbește cursiv germană, fapt care i-a adus în Germania o mare popularitate.
Peter Haber (actor) () [Corola-website/Science/331143_a_332472]
-
o durată de la câteva minute ("Sollitude", "Sophisticated Lady"), până la aproape o oră ("Black, Brown and Beige"). În Kansas City a apărut orchestra pianistului Count Basie, caracterizată printr-o interacțiune ritmică a diferitelor secțiuni, alternând cu improvizările libere ale soliștilor, ca saxofonistul tenor Lester Young.Anii treizeci au reprezentat în același timp epoca marilor soliști, saxofoniștii Coleman Hawkins și Johnny Horges, bateristul Gene Krupa, trompetistul Rex Stewart, pianistul Teddy Wilson și mulți alții. Cântărețe de jazz vestite din această epocă au fost Ivie
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
au fost clarinetistul Åke Hasselgård și șeful de orchestră (inițial basist) Simon Brehm. Anii 1950 vor fi anii de debut și consacrare a unor instrumentiști care vor influența generațiile următoare: Reinhold Svensson (pian), Arne Domnerus (saxofon alto), Carl-Henrik Norin (saxofon tenor), Putte Wickman (clarinet), Bengt Hallberg (pian), Lars Gullin (pian) și Åke Persson (trombon). Pianistul și saxofonistul Gösta Theselius a fost cel care a furnizat aproape singur o perioadă de timp material pentru piața de jazz din Suedia. Anii 1960 au
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
este dublul frecvenței celui de-al doilea. Tensiunea provocată de apăsarea arcușului pe coardă în timp ce aceasta vibreaza poate provoca o plecare vizibilă de la această situație ideală. Partiturile pentru violoncel folosesc cheia fa (bas) și cheia do de pe linia a patra (tenor). Uneori se poate folosi și cheia sol. ul și-a făcut apariția în era barocă, un instrument de ambitus similar care l-a precedat fiind viola da gamba (din familia violelor). Aceasta a fost înlocuită total de către violoncel din pricina timbrului
Violoncel () [Corola-website/Science/313464_a_314793]
-
prea zgomotos, ci rezonant. Mai este și studiul scalelor, trilurilor, înfloriturilor specifice bel canto, care sunt un limbaj de sine stătător". De Hidalgo a declarat mai tarziu despre Callas că era "un fenomen... Obișnuia să asculte toate sopranele, mezzosopranele, si tenorii... Era capabilă de orice." Însăși Callas a declarat că : "mergeam la Conservator la 10 dimineață și plecăm cu ultimul elev... devorând muzică" 10 ore pe zi. Cand a fost întrebată de profesoară de ce proceda astfel, răspunsul a fost: "până și
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
-i încredințeze rolul titular în ""Macbeth"" de Verdi, dar opera nu a fost inclusă în programul "Scalei". Viața Mariei Callas se împarte între diverse reprezentații, călătorii și relații sentimantale, uneori furtunoase, cu regizorul Luchino Visconti, directorul de scenă Franco Zeffirelli, tenorul Giuseppe di Stefano. În anul 1959, este invitată de bogatul armator grec Aristotel Onassis la o croazieră pe yacht-ul sau ""Christina"", împreună cu personalități de frunte din protipendada internațională. Callas se desparte de Meneghini și devine amantă oficială a lui
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
un spectacol de operă. Viața sa privată nu este mai bună. Onassis o părăsește pentru a se căsători cu Jacqueline Kennedy, văduva președintelui american John F. Kennedy asasinat la Dallas. În 1973 mai întreprinde un turneu mondial de concerte împreună cu tenorul Giuseppe di Stefano, care se termină în 1974 la Sapporo în Japonia. Este ultima sa apariție în public. Maria Callas nu mai este decât umbră aceleia care făcea să delireze publicul, nu mai are simțul scenic, nu mai caracterizează personajele
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
1916 a determinat refugierea sa în Moldova, mai întâi la Dorohoi unde a lucrat ca meditator și funcționar la gospodăria comunală (din vara lui 1917) și apoi din toamna anului 1917 la Iași unde a promovat examenul de angajare ca tenor la Societatea română de operă. În aceeași iarnă a debutat ca actor de teatru în spectacolul "Marșul nupțial" de Henry Bataille, înlocuind un actor care nu mai era disponibil. El a jucat alături de Maria Ventura, Tony Bulandra și Florica Alexandrescu
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
a dirijat în premieră concertul nr. 2 pentru sitar al lui Ravi Shankar, cu Orchestră Filarmonica din London. În anul 1990 Mehta a acompaniat cu Orchestră Maggio Musicale Fiorentino și Orchestră Operei din Romă cel dintâi concert al celor Trei Tenori - Luciano Pavarotti, José Carrera și Placido Domingo - la Romă. El a mai dirijat un concert similar al acestora pe Stadionul Dodger din Los Angeles în anul 1994. În anul 1992 el a dirijat producția istorică a operei "Țoșca" de Puccini
Zubin Mehta () [Corola-website/Science/330857_a_332186]
-
La acest concurs s-a prezentat cu cântecele „În pădure la Stroești” și „Dorule și-o boală grea”. Au fost admise doar Eugenia Braia și Eugenia Nedelea (Rodica Bujor). Comisia, condusă de Theodor Rogalski, era alcătuită din soprana Valentina Crețoiu, tenorul Aurel Alexandrescu (amândoi prim soliști ai Operei), Alfred Pagoni, Grigoraș Dinicu, compozitorii Alfred Alessandrescu și Ion Filionescu (pianistul lui George Enescu), cel care i-a ales pseudonimul artistic - "". Cântă prima oară la Radio pe 30 aprilie 1939, într-un program
Ioana Radu () [Corola-website/Science/302582_a_303911]
-
(n. 8 august 1897, București - d. 1986, București) a fost un tenor român, solist al Operei Române din București. s-a născut la 8 august 1897 în București, fiu al lui Iancu Marinescu, fost secretar al Școalei de poduri și șosele, viitorul Institut Politehnic, din București. În timpul primului război mondial se refugiază
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]
-
lor. Următorii ani decurg între spectacole la operă și turnee întreprinse în condițiile vitrege ale războiului. La 16 octombrie 1945 are loc un spectacol extraordinar de gală al Operei Române, pentru "sărbătorirea a 25 de ani de activitate artistică a tenorului Emil Marinescu", în care interpretează rolul lui Otello din opera lui Verdi, piatră de încercare pentru orice tenor. Schimbările politice se reflectă și în cariera lui Emil Marinescu. Pe data de 5 mai 1947 i se aduce la cunoștință că
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]
-
octombrie 1945 are loc un spectacol extraordinar de gală al Operei Române, pentru "sărbătorirea a 25 de ani de activitate artistică a tenorului Emil Marinescu", în care interpretează rolul lui Otello din opera lui Verdi, piatră de încercare pentru orice tenor. Schimbările politice se reflectă și în cariera lui Emil Marinescu. Pe data de 5 mai 1947 i se aduce la cunoștință că este pensionat, deși nu împlinise 50 de ani și era în deplinătatea forțelor sale fizice iar vocea își
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]
-
atribuit basului român Emil Crăsnaru. Spre sfârșitul vieții publică două volume "Amintiri" (1973) și "Portrete și siluete din lumea operei" (1983). Cariera artistică a lui Emil Marinescu, în posesia unui registru vocal întins de la tonalitățile dramatice la acelea ale unui tenor liric, reflectă un permanent neastâmpăr, o dorință, parcă tot timpul nesatisfăcută, de a peregrina de la un loc la altul în căutarea unui public nou, asemenea unui Minnesänger din evul mediu. Alături de Dimitrie Onofrei și Traian Grozăvescu, a fost unul din
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]
-
permanent neastâmpăr, o dorință, parcă tot timpul nesatisfăcută, de a peregrina de la un loc la altul în căutarea unui public nou, asemenea unui Minnesänger din evul mediu. Alături de Dimitrie Onofrei și Traian Grozăvescu, a fost unul din cei mai mari tenori români. Idealul unui artist se recunoaște numaidecât în timbrul vocii sale și în pasiunea temperamentului" (Emil Marinescu)
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]
-
mai jos). Interesant este că poetul reține, În interogatoriul pe care i-l ia Ghiță Brusan la 12 iunie 1889 ca să-i dovedească juridic incapacitatea mintală, că l-a lovit la cap Petrea Poenaru. Se știa despre acesta că este tenor, deci un artist dramatic, dar D. Cosmanescu afirmă că era profesor sau director de liceu În Craiova. Identitatea lui trebuie stabilită, Insă sursele de care dispunem nu ne dau indiciile necesare. Hanrietta Eminescu, sora poetului, scrie la fel: „Atâta vă
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
ar circulă Încă o versiune orală asemănătoare, provenită de la o sursă demnă de Încredere (un nepot al doctorului Sutu), care relata unui distins poet deal nostru (În viață) că Eminescu ar fi fost lovit cu o scândură În cap de tenorul Petrea Poenaru, ca acesta i-a „spart țeasta” omorându-l aproape pe loc, n-am crede. Nepotul doctorului Sutu a explicat și motivele (lesne de Înțeles) pentru care versiunea oficială n-a consemnat evenimentele așa cum s-au petrecut. Mai știm
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
Enesco dans la conscience du présent", 1981, Editura Științifică și Enciclopedică), precum și prin finalizarea, potrivit schițelor originale, a unor lucrări enesciene neterminate: Simfonia nr. 5 (părțile I și IV), "Caprice roumain" pentru vioară și orchestră, poemul vocal-simfonic "Strigoii" pentru soprană, tenor, bariton, cor și orchestră, pe versurile lui Mihai Eminescu. A fost premiat pentru compozițiile sale în repetate rânduri de către Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (1972, 1978, 1981, 1982 și 2001). În 2004 a primit Ordinul Meritul Cultural, în grad
Cornel Țăranu () [Corola-website/Science/307087_a_308416]
-
political, literary) model is justified and how much is "occasional". If the issue of Machiavelli's presence în England is a chapter widely examined by critical literature, it is however useful to underline how, especially during the 17th century, the tenor of the various interpretations takes on different tones if compared to the ones which hâd connoted the post-Tridentine period. Reginald Pole's invective is distant and Machiavelli is well received by the English aș a modern interpreter of the experience
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
de simplificare și adaptare a genului la cerințele vremii, compozitorul a realizat a doua versiune, cu libretul în limba franceză (de Pierre Louis Moline), avînd premiera la Paris, în 1774. De astă dată, rolul miticului cîntăreț era încredințat vocii de tenor (contratenor). După aproape un veac, în 1859, compozitorul francez Hector Berlioz realizează o a treia versiune a operei, din contopirea celor mai valoroase părți și elemente ale versiunilor precedente. Rolul Orfeu este aici interpretat de voce de contralto. Premiera versiunii
Viva Gluck! [Corola-journal/Journalistic/83923_a_85248]