1,117 matches
-
identificarea lor ultimă în oricare dintre discursurile religioase analizate. I.3 Despre religii Nu există religii sau tradiții religioase „mai înalte“ decât altele ori „superioare“. Așa cum nu există religii „primitive“. Deși această precizare pare banală, întrucât ea se regăsește amplu teoretizată în mai toate studiile de filozofia sau istoria religiilor astăzi, totuși, la nivelul înțelegerii, al mentalității co mune și al comportamentului de zi cu zi, teoretizările ex cathedra încă nu au prins rădăcini, iar dezideratula rămas, în multe privințe, doar
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
aplicarea termenului „monoteism“ pentru a descrie anumite tradiții religioase (care își vor aroga prerogativa superiorității în virtutea acestei determinări). Termenul poate fi cel mult aplicat pentru a descrie anumite experiențe religioase, anumite practici și rituri sau anumite școli și texte care teoretizează explicit monoteismul, însă nu prin diferență față de politeism, ci prin atingerea treptei de sălășluire în relația cu Unul ca ex periență religioasă ultimă. Monoteismul presupune, prin definiție, o relație eliberată de orice etichetă conceptuală sau discurs intelectualizant, caracterizată mai degrabă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
făurirea vițelului de aur ca întruchipare deviată, la nivelul formelor sensibile, pentru Domnul-Tetragramă, care, prin natura sa, refuză orice chip făcut de mâna omului Ambele riscuri expuse mai sus sunt înfățișate ca obstacole în cadrul oricărei tradiții religioase care expune sau teoretizează parcurgerea treptelor. IV.2 Despre persoană Pe aceeași linie se înscrie tendința de a antropomorfiza, oferind Unului chipurile, modurile și atributele persoanei. Ca oameni, dorința de a avea un interlocutor asemenea nouă este atât de pregnantă, încât ajungem să împrumutăm
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cu sfori, într-un „băiat adevărat“, după ce reușește să ia singur decizii, să acționeze potrivit „conștiinței“ lui (inițial reprezentată, în afara lui, prin greierașul Jiminy). V.2 „Hermeneutică creatoare“ Formula îi aparține lui Mircea Eliade și se regăsește aluziv ori succint teoretizată în câteva dintre lucrările sale. Voi insista în a oferi schematic reperele noii metodologii, doar schițată teoretic de Eliade, însă deja aplicată în lucrările sale. Teoretizările sunt, după cum am menționat, puține, însă relevante și dezvăluie, în manieră vizionară, noul făgaș
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
din India, America de Nord și Asia de Sud, strategia comercială (de a lua din colonii materii prime la prețuri foarte mici și de a le exporta, prelucrate, la prețuri foarte mari), fac din Londra centru de atracție pentru bancherii importanți ai lumii. Montesquieu teoretiza separația puterilor în stat și libertatea politică, John Locke scria "Tratatul asupra guvernării". Apar lucrările de economie ale lui Adam Smith, are loc Revoluția Franceză, Războiul de Independență al statelor Americii. "Revoluția industrială" făcea să se producă mai repede, mai
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
genul "dacă vrei, poți!", după ce în comunism, decenii la rând, oamenii au învățat că aspirațiile familiei, ale grupului, ale categoriei sociale de apartenență, ale societății în care trăiesc trebuie să fie "raționale"180, limitate de constrângeri consimțite. Maslow 181 a teoretizat problematica nevoilor. Nevoile sunt de mai multe tipuri: fiziologice, de siguranță, de apartenență și dragoste, de stimă, de autorealizare. Nevoile fiziologice sunt de hrană, apă, aer, sex. Nevoia de siguranță se referă la stabilitate, ordine, predictibilitate, lipsa fricii. Cea de
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
mod nediferențiat și succint (...); în sfârșit, că așa stau lucrurile pentru că problema este de natură practică"136. În aceste condiții, se poate susține că însăși tema atât de dragă a pozitivării științelor spiritului, dezbătută în stadiu germinal de Francis Bacon, teoretizată de Comte și Durkheim și adusă, cumva, la rang de credință de către empirismul logic al secolului al XX-lea, nu rămâne decât un mit. Or, tocmai acest mit al pozitivării științelor sociale, încât acestea să atingă statutul epistemologic al unor
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
simplă convenție și că singura autoritate căreia trebuie să i se supună, dar în iubire, este însuși Creatorul său293. În discursul filosofic, individul-în-afara-lumii apare odată cu doctrinele epicurienilor, ale stoicilor și ale cinicilor, orientate împotriva ideii existenței societății înaintea indivizilor, idee teoretizată de Platon și Aristotel. Tot creștinismul este însă cel care, începând cu Sfântul Augustin, și continuând, la un mileniu distanță, cu Reforma lui Luther și Calvin, orientează Biserica occidentală către inserția sa în lume, lucru care face posibilă apariția sensului
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
democrația a dispărut din practică, abia supraviețuind ca o idee sau o amintire printre cele dragi și puține. Pînă acum două secole sau zece generații istoria nu prea avea reale exemple de democrații. Democrația era mai mult un subiect de teoretizat pentru filozofi decît un sistem politic real pe care oamenii să îl adopte și să îl pună în practică. Și chiar în puținele cazuri în care exista o "democrație" sau o "republică", majoritatea adulților nu aveau dreptul să participe la
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
numai doi ani de la lucrarea entuziastă despre daci, când Hasdeu publică studiul Luca Stroici, părintele filologiei latinoromâne, lucrare în care pericolul ca slavii să fie recunoscuți ca descendenți ai tracilor, aidoma românilor, blochează gândirea istorică a marelui erudit. Hasdeu a teoretizat o atitudine intelectuală eronată față de componenta autohtonă a limbii române, ceea ce a diminuat până la limita anihilării valoarea muncii lui titanice, înfundând perspectiva științifică a cercetării istorice. Posteritatea nu-și explică cum trebuie eșecul lui Hasdeu în cercetarea elementelor autohtone și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
la frigare și pârjoala moldovenească nu ne putem prezenta în fața unui chef din școala lui Carême, Nignon sau alt maestru consacrat“. Pasajul este extras dintr-un articol apărut în Adevărul literar și artistic, numărul 636, din anul 1933. Păstorel nu teoretizează, nici măcar nu argumentează, ci trasează sentențios granița dintre țările (toate cu excepția Franței) care se pot lăuda doar cu preparate culinare specifice (și, așa cum el însuși afirmă în repetate rânduri, delicioase) și acea unică, incomparabilă „bucătărie franceză“. Ce anume îl face
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Sigmund Freud (1856 - 1939), audiator al cursurilor lui Charcot, făuritor de școală și de elevi care se vor distanța de magistru, devenind celebri prin originalitatea lor corectivă a freudismului: Alfred Adler (1870 - 1937) și Carl Gustav Jung (1875 - 1961). Freud teoretizează psihanaliza, devenind autorul ei; aprofundează isteria și, din 1896 se distanțează de concepțiile și metodele psihologiei și ale psihiatriei tradiționale. După concepția sa, la originea tulburărilor nevrotice se află dorințele refulate în raport cu complexul oedipian care irump din inconștient în conștient
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
al cărei cânt III este în întregime consacrat teatrului. Acolo dă principala regulă a dramaturgiei clasice: Qu'en un lieu, qu'en un jour, un seul fait accompli Tienne jusqu'à la fin le théâtre rempli 9 Dar el nu teoretizează decât mai târziu. Când apare Arta poetică, în 1674, teatrul clasic și-a produs deja operele principale. Molière murise, Racine va renunța la teatrul profan trei ani mai târziu. Faptul că i s-a atribuit mult timp lui Boileau un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se ocupă de studiul celorlalte cinci părți ale piesei de teatru. "Comportamentele", subordonate acțiunii, "sentimentele" și "dicția" (stilul), care țin de morală 10 și de retorică, nu sunt pentru el decât ornamente asupra cărora nu i se pare necesar să teoretizeze. Ele nu constituie obiect al poeticii. După ce a rezumat cele trei Discursuri ale sale, își termină Scrisoarea către abatele de Pure din 25 august 1660, astfel: "cred că după toate astea, nu mai există nicio chestiune importantă de scormonit și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cele ale majorității marilor spectacole. Sunt decoruri grandioase pe care le concepe pentru Mirane, tragicomedia lui Desmarets de Saint-Sorlin, pusă în scenă în 1647 pentru inaugurarea teatrului Palatului Cardinalului 14, și pentru Andromeda lui Corneille în 1650. Corneille, chiar dacă nu teoretizează asupra cântului și spectacolului, nu se dezinteresează chiar complet de regie. El îi incită primul pe autorii dramatici să-și înscrie indicațiile pe marginea textului dialogat. Contrar celorlalți teoreticieni clasici, ca Chapelain, Scudéry sau d'Aubignac, acest om al artei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din cele trei să nu-i rupeți vreodată duratei unei zile cursul." Neregularitatea unui Shakespeare în aceeași epocă este cu mult mai radicală, lui nepăsându-i deloc de continuitatea temporală. Om de platou, el nu și-a dat osteneala să teoretizeze, dar ne-a dezvăluit întâmplător, într-o replică, punctul său de vedere. În Poveste de iarnă, la începutul actului IV, pentru a explica publicului că s-au scurs șaisprezece ani în antractul care desparte actul III de actul IV, el
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
germanului Heiner Müller (1929-1995) care abordează în multe din piesele sale problemele economice și sociale ale Germaniei de Est, ca în Țăranii și Șantierul, în 1964, de exemplu. Concluzie Filosofi și părinți ai Bisericii, autori dramatici, regizori de teatru au teoretizat, fiecare în felul său, pentru a afla esența teatrului, analizând când regulile de compoziție ale piesei, când afectele pe care spectacolul le trezește, când performanțele pe care le necesită din partea interpreților. Pe când Antichitatea și Clasicismul au preferat dramaturgia și estetica
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al nonsensului care ar explica aparenta reușită a comunicării dintre personaje, din moment ce replicile lor produc feedback și nici un interlocutor nu solicită reformulări sau reluări care să presupună recunoașterea unor deficiențe de înțelegere. Efectul comic al încălcării maximelor conversației a fost teoretizat de Grice însuși, atunci când considera ironia un tip special de "implicature" (implicatură). O explicație adecvată a acestui tip de comic este oferită de teoriile relaxării, susținute în principal de Freud, teorii în lumina cărora umorul relaxează tensiunile, energiile psihice acumulate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de tipul: Mitică, faci cinste? Nu pot, monșer, că mă strânge un ciorap.15 (Mitică) În plus, dacă ținem cont de obsesia onomastică urmuziană legată de necesitatea corespondenței între nume și realitatea desemnată, obsesie ilustrată în toate textele sale și teoretizată în nota explicativă din schița Algazy& Grummer 16, nu e hazardată presupunerea că scriitorul însuși, conștient de responsabilitatea pe care soarta i-a impus-o, hărăzindu-i un astfel de nume, îndeobște asociabil cu "pușlamaua simpatică" a "micului Paris"17
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
op. cit., p. 22. 170 Apud Victor Kernbach, Mit, mitogeneză, mitosferă, p. 25. 171 Petru Bejan în Vasile Lovinescu, Mitul sfâșiat, p. 23. 172 Ibidem, p. 18. 173 Ibid., p. 25. "Esențialitatea antinomică a mitului îl face nedefinibil; uimirea nu se teoretizează". ibid., p. 28. 174 Ibid., p. 26. 175 Ibid., p. 27. 176 Ibid., p. 15. 177 Ibid., p. 18. 178 Petru Bejan, în Ibid., p. 15. 179 Ibid., p. 19. 180 Ibid., p. 21. 181 Ibid., p. 18. 182 Ibid.
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
bună partea aceea din pruncie, privînd cititorul obosit de considerațiile sale asupra mecanismelor creșterii la români În satele din deal, În contrapartidă e melancolic, virează-n plîns, Îi dă cu scrînciobul, cu verbul, ne exhaustizează. Scrie despre sentimente, despre Paști, teoretizează fecund, ne arată că „Însușirea organică a acestuia” este legată În mod misterios de Dumnezeu, se subînțelege că și Dumnezeu se dă cîteodată cu scrînciobul, mai ales dacă citește că vine o pasăre dezbinată la el, Florentin Îl citează ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sociale, cu un Apendice privind unitatea Italiei. Într-adevăr, din punct de vedere teoretic, Constituția reprezintă, sub multe aspecte, concluzia gîndirii politico-juridice a lui Rosmini, dezvoltată în Filosofia politicii (1939) și în Filosofia dreptului (1841-1844), opere în care roveretanul a teoretizat primatul justiției și dreptului asupra politicii și a dezvoltat o interesantă teorie (organică) a statului de drept. În Constituția sa, Rosmini refuză, așa cum aminteam, concepția care reduce dreptul la drept pozitiv, concepție afirmată odată cu Revoluția franceză. Potrivit lui Rosmini, asemenea concepții
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
În Constituția sa, Rosmini refuză, așa cum aminteam, concepția care reduce dreptul la drept pozitiv, concepție afirmată odată cu Revoluția franceză. Potrivit lui Rosmini, asemenea concepții ce-și au sursa în Revoluția franceză constituie premisa care legitimează noile forme de despotism (au fost teoretizate de autorii Federalistului și de Tocqueville în Democrația în America). Ca un remediu 16, autorul italian propune primatul justiției și al dreptului în raport cu politica prin care se definește cadrul specific, indicîndu-se regulile fundamentale care disciplinează activitățile politice și folosirea mijloacelor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
unul celuilalt ce aveam de spus. Ne făceam confesiuni. Literare. Nu era mare lucru, În definitiv, beam destul de mult de fiecare dată când ne Întâlneam. Mi-aduc aminte de o seară de la Început, când Încă puneam la cale, căutam argumente, teoretizam. Leac voia să impună un cod, un decalog. A reușit să-i stârnească pe unii dintre noi. Am pus câteva chestii cap la cap, Florin le-a trecut pe toate pe hârtie, când le-a citit cu voce tare ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe toate, Își dădea cu părerea despre te miri ce. Era portavocea Celebrului animal, noi ne păstram anonimatul. * Mda, iată că bucolicul, foșnirea pădurii, mirosul de rășină al băncii pe care mă odihnesc după cursa pe bicicletă mă Îndeamnă să teoretizez. Adevărul e că Spătarul nu s-a Înfățișat În felul acesta de la Început, dar așa s-a desfășurat pe parcurs. Startul i-a fost mult mai modest. Cum spuneam, aveam nevoie de un ghid. Eram pe cale să trecem, În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]