829 matches
-
sau nu că l-a copiat pe tatăl Vipsaniei? Nu este un pic exagerat? Vulgar, cum zice ea? Ridurile de pe frunte i se adâncesc. Și totuși, Marcus Agrippa a fost primul care a pus să se picteze în tehnica encaustică teracota care căptușește pereții sălilor de băi calde. În termele pe care le-a construit la Roma. Dar într-o cameră de locuit? — I-a oferit o parte din beneficiile muncii lui... De pe perete, lui Gallus îi zâmbesc două chipuri feminine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să le refuze vraja. Mi-am dat seama de splendidele-i contradicții văzând-o cum discuta cu colegii ei. Erau reuniuni În case prost mobilate, Împodobite cu câteva postere și cu multe obiecte folcloristice, cu portrete ale lui Lenin și teracote din nord-estul continentului care celebrau așa-numitul cangaceiro, sau cu fetișuri amerindiene. Nu sosisem acolo În unul dintre momentele politice cele mai limpezi și decisesem, după experiența din patrie, să mă țin departe de ideologii, mai ales acolo, unde nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
una artistică pentru cei care au absolvit gimnaziul. Director a fost numit Iuliu Moisil. Durata cursurilor a fost stabilită inițial la 3 ani apoi cursurile au durat 4 ani iar elevii au fost instruiti în fabricarea și montarea sobelor de teracota . La început această scoala a funcționat în localul gimnaziului Tudor Vladimirescu, ulterior s-a mutat în 2 clădiri cu 16 încăperi și câteva anexe închiriate în oraș. Atelierele au fost dotate cu mobilier, strunguri, roti ale olarului, prese,mori, smalturi
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
s-a mutat în 2 clădiri cu 16 încăperi și câteva anexe închiriate în oraș. Atelierele au fost dotate cu mobilier, strunguri, roti ale olarului, prese,mori, smalturi și coloranți, tipare și modele pentru vase dar și pentru sobe de teracota. Se proiectase și înființarea unei secții de pictură pe sticlă dar nu s-a reușit. La sfârșitul cursului elevii primeau diploma de absolvire iar aceștia trebuiau să fie cât mai bine pregătiți. Realizările acestei școli au fost deosebite, apreciate la
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
cu vila: o casă veche, de piatră, adăpostită pe dealuri, cu o piscină drăgută, cu vedere spre valea și colinele din zare, o pergola acoperită cu plante agățătoare, care dă spre piscină și, pe terasa de piatră, cu vase de teracotă imense, care dau pe dinafară de mușcate. Arată foarte idilic. Chiar este idilic. Parcă ar fi scene desprinse dintr-un film, imagini ale unor locuri pe care nici nu m-aș fi gîndit vreodată să le vizitez, necum să locuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de fier. Pe fereastra unică se uitau în odaie ramurile negre ale unui păr bătrân, dârdâind în gerul sfârșitului de februarie. Pereții, îmbibați de gemete și dureri, își amestecau respirația cu mirosul apăsător de spital și cu căldura sobei de teracotă din dosul ușii. În paturile curate cei doi ofițeri, în halaturi cenușii, stăteau lungiți, cu ochii în tavanul înalt. La căpătâi, în perete, pe tăblițe negre, albeau numele lor: Locotenent Bologa, Locotenent Varga... Pe mescioarele de noapte foile de febră
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și m-a băgat în bucătărie. În tot acest timp m-am simțit detașată, de parcă era un perete de sticlă între mine și restul lumii. Lumina soarelui, bătând în vopseaua galbenă a bucătăriei, punea în acord bunul-gust al podelei de teracotă manufacturată și părul blond al Belindei Fine, care stătea la tejgheaua de oțel inoxidabil și tăia un măr. Purta o rochie roz de mătase, avea picioarele goale, iar tocătorul era din lemn de măslin. Mintea îmi era ascuțită, observând fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
încruntat mesada, cum se apleacă, vinețiu în obraji și-și trage cu răbdare șnururile de la ghete, se descalță, așază încălțămintea lângă perete apoi intră în cameră și leapădă pe masă un plic. Carmina rămase lipită cu spatele de soba de teracotă. Înțelesese. Doar mamă-sa, gâfâind, se apropie de masă, fixă cu ochii nemișcați plicul de pe luciul mușamalei. A fugit, dezmățata, tună bărbatul, în momentul când ea, temătoare întinse mâna spre dreptunghiul alb, aducător de vești rele. Lepădătura, să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lui Eugen Sue și Regii blestemați a lui Maurice Druon. Există și cărți pe care le-am uitat, de care îmi amintesc vag că le-am citit, despre pești, balene, albine, războiul de Independență, cum să ne construim sobă de teracotă, Alexandru Ioan Cuza, circuitul apei în natură, dacii și romanii ș.a. Ce n-ar trebui să lipsească din biblioteca unui copil? În afară de Harry Potter și de W.I.T.C.H., mai rămâne loc și pentru altceva? Din cărțile copilăriei am început să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
responsabilități prea mari, pe principiul „poți prezenta ziua ce-ai visat noaptea“. Este vorba despre două camere din casa din Maria Rosetti nr. 12 a doamnei Maria Dulham, dintre care o cameră perfectă, cu tapet din mătase maro, sobă din teracotă decorată cu căprioare și alte fragile creaturi, perdea cu imprimeu peisagistic (munți/dealuri), ladă, vitrină, goblenuri, iconițe, fotografii alb-negru cu suave portrete feminine cărora nimeni nu le mai cunoaște numele, calendare de perete contemporane (cu Monica Bârlădeanu par example), scaune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
și despre impresionanta exegeză a lui Charles Andler, ci se vedea în camera pătrată din acea vilă unde locuia, cu cărți înghesuite în rafturile ce îmbrăcau doi dintre pereți, stând pe jos, pe perne, sau în apropierea sobei vechi de teracotă, cu lemne, și bând votcă, în vreme ce pe patul îngust era lăsată să se întindă femeia ce se afla cu ei, aproape mereu alta, pentru că puține rezistau să fie purtate din cârciumă în cârciumă în fiecare noapte fără altă variație - Cristina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lor radio. Înaintară prin mijlocul străzii, obligînd o limuzină Mercedes de la centrul german să se urce pe trotuar. Jim se ridică repede din fața intrării și se ascunse după un stîlp. În jurul casei era un zid Înalt, Îmbrăcat În plăci de teracotă, iar deasupra avea sticlă spartă. Apucîndu-se cu vîrful degetelor de țigle, se cățără pe zid, sub geamul cu zăbrele al toaletei. După ce se ridică pe marginea de ciment, se tîrÎ În genunchi printre bucățile de sticlă. În anul care trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se adună... Păstrează ritmul!... Lauri... Nu, fără lauri!... Cununa... Da... Cununa de iederă să-mi pună... Risipiți prin odăi, invitații se odihneau pe fotoliile cu tapisserie Aubusson, pe scaunele aurite sau între pernele divanurilor și canapelelor din preajma sobelor svelte, cu teracota albă modelată în ghirlande și scene pastorale. Fete și flăcăi, îmbrăcați în costume naționale sau în veșminte de eunuci, de baiadere sau brizeide, aveau grijă de dorințele tuturor, aducând mereu fel de fel de tării, lichioruri, pișcoturi, dulcețuri sau ceaiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Parcă-l văd și acum, înfipt, cumpănind pe degetele ciolănoase și neobișnuit de lungi un „Rostopf” oxidat, cu locomotivă pe cadran. Tic-tacul ceasornicului se auzi deslușit până în fundul clasei. - Ce-i cu ăsta? întrebase el pereții, catedra și soba de teracotă într-o dimineață la unsprezece jumătate, când mi-am făcut apariția, plin de praful prin care m-am tăvălit, aruncând cu pălăria după rândunele. Copiii sârguitori, care de la opt dimineața spuneau în cor o poezie, în ritmul unui marș dirijat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
asupra faptelor materiale, care ulterior se vor situa Într-un raport logic cu omul, cu ceea ce numim de fapt sufletul său. Și dacă redactorii lasă fără comentariu unele aspecte - cum ar fi de pildă montarea instalației electrice În sobele de teracotă, În 1969, moda tonsurii, sau bulimia tatălui meu, prepararea unei băuturi răcoritoare din soc după o rețetă din Politika 1 - neașteptata lui manie de a colecționa mărci poștale, mai la bătrînețe, este interpretată ca o compensație la Îndelungata-i imobilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Doroftei Gh., Furdu Neculae, directorul școlii I. C. Marcu și Bardașu Gheorghe, meșter. Odată lucrul început, au început grijile și alergătura. Documentele existente, biletele de călătorie, delegațiile au însoțit directorul de școală la Tg. Neamț, Piatra Neamț, pentru procurarea materialelor necesare: cărămidă, teracotă, cherestea, fier, tâmplărie etc. Sacrificii, răspundere, încordare, zile agitate, frigul, în plus răspunderea pentru munca la clasă, i-au zdruncinat sănătatea. Cu tenacitatea și perseverența de care a dat dovadă, reușește să ridice la Racovașeș un nou local de școală
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
pietrișului, descărcatul materialelor. Numai pentru luat în primire la rampa de încărcare în vagoane a 50.000 de bucăți de cărămidă învățătorul Marcu a fost nevoit să stea la Piatra Neamț 9 zile. De la Tg. Neamț a adus 598 bucăți de teracotă. Alături de directorul școlii prezent și activ încă de la înființare s-a remarcat Comitetul de părinți compus din cetățenii: Zaharia Constantin (președinte), Butnaru Manole, Cojocaru Alexandru, Cojocaru Nicolae, Mălinici Vasile, Furdu Nicolae, Doroftei Gheorghe, Predescu Ioan. La o școală nouă trebuiau
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
anul 1967 se dă în folosință la școala Lețcana noul local de școală cu fundație din beton, acoperită cu țiglă cu 2 săli de clasă, cancelarie, cu parchet pe jos, 1 hol mare și 2 mici cu 4 sobe de teracotă, școala fiind împrejmuită în față cu gard din plasă de sârmă pe lungimea de 58 m și fundație din beton. Învățătorul Ioan Marcu fiind binecunoscut și respectat de cetățenii satului, aceștia au răspuns în număr mare la solicitările școlii. Exista
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
citiți și voi. Atunci, a vorbit din nou Vasile În numele grupului, o să venim altă dată cînd n-o să fii consemnat. N-au mai venit. În acea seară, În internat, Îmi venea să mă dau cu capul de toate sobele de teracotă. Ce-mi trebuise mie să mă Îmbățoșez Într-un rol pe care Îl jucasem cum nu se poate mai prost?... Sancțiunea ar fi expirat, iar În săptămînile următoare aș fi putut ieși cu ei pentru cîteva ore, aflînd totodată noutăți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Parcă s-ar fi jenat de propriu-i „relief“... Aveam două paturi largi, încăpătoare. Într-unul eu și nevastă-mea, în celălalt surorile. Noaptea mă trezeam să mai pun lemne în godin (la început nu am avut soba enormă de teracotă)... Godinul, încins, devenea fosforescent... Le deslușeam ca pe niște mormane acoperite de cuvertura mițoasă... Suflau rar, adânc, ațâțător. Aristița se așeza întotdeauna la margine, ca și cum ar fi păzit-o pe aia mai mică. Seara beam vin acru, de Probota, fiert
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
fața zgrumțuroasă a filei; asperitățile îmi deviază dulce, imprevizibil, gândurile. Acum câteva zile, parcă prevăzând întrebarea dumneavoastră referitoare la esența de lemn folosită pentru focul întreținut aproape permanent în godinul bondoc (mult mai târziu mi-am construit o sobă de teracotă imensă, cam cât acelea din sălile de așteptare de prin gări, cu o rolă spațioasă în care puneam la copt mere voluptoase, ce crăpau zemos de căldură și durere... Ă, da, oarecum prevăzător, îmi procurasem de la anticariat Cultura speciilor forestiere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
măcar cu un pas, fie și pe căi întortocheate. De cele mai multe ori, obiectele sunt acelea de care amintirea mea se izbește, care mă lovesc la genunchi, rănindu-mă, sau care mă fac să simt din nou gustul scârbei: soba de teracotă... barele de bătut covoare din fundul curților... closetul de la mezanin... cufărul din pod... un chihlimbar, de mărimea unui ou de porumbel... Aceluia care și-a păstrat în amintire, palpabile, acul de păr al mamei ori batista tatei înnodată la cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu codițele ei jucându-se în sufragerie -, nu eram în stare sau nu voiam să-mi închipui familia într-un loc străin: alungați cu forța, fără adăpost, fără mobilele familiare și fără tablourile înrămate de pe pereți, departe de soba de teracotă, care încălzea în același timp sufrageria și dormitorul. Oare radioul stătea tot pe bufet, și cine ce post asculta? Ce se alesese de biblioteca cu geamuri a mamei, care fusese de fapt a mea? Cine răsfoia acum albumele de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
într-o singură încăpere. Fiica în pat cu mama, fiul cu tatăl. Înghesuiala era și mai mare decât în copilăria mea; atunci, în locuința de două camere din Langfuhr, dormeam toți patru într-o cameră, dar acolo exista soba de teracotă. Aici nu era decât în despărțitura din față o sobă de tuci, în jurul căreia ne adunam seara, strânși unul într-altul. Vorbeam potolit și ne refugiam de multe ori într-o tăcere grăitoare. Godinul era alimentat cu brichete de cărbune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la dispoziție un pat de pe vremea bunicilor. Ceasul cu pendul nu mergea și trebuia să garanteze că timpul stă în loc. Mie mi s-a spus: „Numai soțul meu avea voie să-l întoarcă, nimeni altcineva, nici măcar eu“. În soba de teracotă, a promis văduva, avea să facă ea focul de fiecare dată la sfârșit de săptămână, contra unei sume suplimentare, bineînțeles. De curând, alocația mea de fiu de miner fusese majorată de la cincizeci la șaizeci de mărci pe lună. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]