2,808 matches
-
sta diu, adultul tânăr va intra într-o perioadă de stagnare, locuind în casa părinților săi, aruncânduse în brațele alcoolismului, cufundându-se într-un sedentarism care-i poate măcina sănătatea. Cel mai benefic remediu pe care i-l poate administra terapeutul sau prietenul este stimularea creativității și intrarea în stare de „producție“. Integritate - disperare Toți pensionarii sunt încântați de decorații. Ei au nevoie de recu noaștere și țin foarte mult la moralitate. Nu suportă să fie criticați și se scandalizează când
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
că ești impotent? Dar oare știi cu adevărat ce este impotența? Numeroși băieți consideră că au ajuns la impotență pentru simplul fapt că nu mai ating aceleași performanțe ca cele din urmă cu un an, iar când merg la un terapeut, îi cer acestuia să le „repare“ potența făcând-o „așa cum a fost“. Să ne înțelegem: fiecare fază a dezvoltării sexuale masculine își are potența ei. Un bărbat căsătorit are o cu totul altă frecvență a actelor sexuale decât un adolescent
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
din diferite domenii (ingineri, medici, agenți comerciali etc.) și de la niveluri diferite (șefi de echipă, șefi de secție, directori de instituții etc.) au demonstrat că abilitățile lor emoționale au valori înalte. Se constată că anumite profesii și funcții (psiholog, medic, terapeut, profesor, manager) implică într-o mare măsură inteligența emoțională în condițiile unor performanțe superioare în activitățile respective în ceea ce privește intenția managerului de a-și motiva angajații, se consideră că cel mai rău stil de a motiva pe cineva este de a
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
și performanțele pe care le are, iar atunci când este cazul, să nu le accepte, ci să încerce să le modifice. Acest demers este similar cu textul biblic care spune că nu trebuie să pedepsim păcătosul, ci păcatul. Și noi, ca terapeuți, acceptăm necondiționat pacientul, însă nu și comportamentele sale; lucrăm împreună cu el (cel acceptat) pentru ca să și le schimbe. În acest sens, nu avem nici o problemă în a accepta în terapie criminali, violatori etc., deoarece, deși îi acceptăm ca persoane, nu suntem
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
asupra a două opțiuni. Pasul 2: Discutarea opțiunilor. Se alege prima opțiune: „a divorța”. Se discută costurile și beneficiile asociate acesteia. Apoi se alege a doua opțiune: „a nu divorța”. Se discută costurile și beneficiile asociate acesteia. În cadrul acestor discuții, terapeutul joacă atât rolul de „sursă de informații”, venind cu sugestii și nuanțe, cât și cel de „avocat al diavolului”, provocând pacientul pentru a se asigura că acesta înțelege clar costurile și beneficiile. Pasul 3: Evaluarea subiectivă a opțiunilor. Apoi, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
exemplu, -2) Opțiunea 2: nu divorțează și rămânerea în căsătorie este o reușită (de exemplu, +2) nu divorțează și rămânerea în căsătorie este un eșec (de exemplu, -1) Pasul 4: Estimare probabilității opțiunilor. Pe baza datelor științifice (iată de ce un terapeut cognitiv-comportamental trebuie să fie scientist-practitioner), din literatura de profil, se estimează probabilitățile obiective ale opțiunilor. Astfel, spre exemplu, să presupunem că datele statistice arată că bărbații cu profilul pacientului (de exemplu, de 35 de ani), care divorțează, își refac viața
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
de: 60X(+1)+40(-2) = -20 utilitatea cele de-a doua opțiuni este de: 60X(+2)+40(-1) = +20 Pasul 6: Concluziile. În baza analizelor efectuate, pacientul este consiliat spre a doua opțiune; evident că decizia finală îi aparține pacientului, terapeutul având în acest proces un rol de consultant! 7.4.4. Relația de consiliere Relația de consiliere (terapeutică) este, în general, caracterizată ca o alianță de lucru și este descrisă ca o atitudine colaborativă și de încredere a pacientului față de
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
având în acest proces un rol de consultant! 7.4.4. Relația de consiliere Relația de consiliere (terapeutică) este, în general, caracterizată ca o alianță de lucru și este descrisă ca o atitudine colaborativă și de încredere a pacientului față de terapeut (consilier), determinată, pe de o parte, de speranța pacientului (clientului) că simptomatologia va fi eliminată și, pe de alta, de acceptarea necondiționată a clientului de către terapeut. Ea furnizează clientului o nouă experiență emoțională și oportunitatea de a discrimina între trecut
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
lucru și este descrisă ca o atitudine colaborativă și de încredere a pacientului față de terapeut (consilier), determinată, pe de o parte, de speranța pacientului (clientului) că simptomatologia va fi eliminată și, pe de alta, de acceptarea necondiționată a clientului de către terapeut. Ea furnizează clientului o nouă experiență emoțională și oportunitatea de a discrimina între trecut și prezent (Bergin și Garfield, 1994). În consilierea genetică, relația terapeutică se caracterizează prin empatie, acceptarea necondiționată a pacientului, congruență și colaborare, factori validați științific (Lambert
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
prezent (Bergin și Garfield, 1994). În consilierea genetică, relația terapeutică se caracterizează prin empatie, acceptarea necondiționată a pacientului, congruență și colaborare, factori validați științific (Lambert et al., 2002; 2003). 7.4.4.1. Empatia Empatia se referă la faptul că terapeutul înțelege cele comunicate de pacient ca și cum ar fi în locul său, „ca și cum ar fi el”, fără a se identifica însă cu pacientul. Odată înțelese cele comunicate de pacient, ele trebuie recomunicate acestuia într-o formă empatică. În mod normal, cele comunicate
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
jos este prezentată o astfel de scală care poate fi utilizată relativ simplu în domeniul clinic. Ea se bazează pe cercetările lui Truax și Carkhuff (1967). Numărul maxim de puncte este 12. Cu cât scorul este mai mare, cu atât terapeutul prezintă un grad mai mare de empatie. Scala de empatie 0-2 puncte: terapeutul pune întrebări, formulează critici, dă sfaturi. 2-4 puncte: terapeutul reflectă aspecte exterioare (evenimente, comportamente) la care pacientul a făcut referire. 4-6 puncte: reflectările terapeutului includ și trăiri
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
în domeniul clinic. Ea se bazează pe cercetările lui Truax și Carkhuff (1967). Numărul maxim de puncte este 12. Cu cât scorul este mai mare, cu atât terapeutul prezintă un grad mai mare de empatie. Scala de empatie 0-2 puncte: terapeutul pune întrebări, formulează critici, dă sfaturi. 2-4 puncte: terapeutul reflectă aspecte exterioare (evenimente, comportamente) la care pacientul a făcut referire. 4-6 puncte: reflectările terapeutului includ și trăiri ale pacientului, dar de importanță secundară. 6-8 puncte: terapeutul reflectă o parte din
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
Truax și Carkhuff (1967). Numărul maxim de puncte este 12. Cu cât scorul este mai mare, cu atât terapeutul prezintă un grad mai mare de empatie. Scala de empatie 0-2 puncte: terapeutul pune întrebări, formulează critici, dă sfaturi. 2-4 puncte: terapeutul reflectă aspecte exterioare (evenimente, comportamente) la care pacientul a făcut referire. 4-6 puncte: reflectările terapeutului includ și trăiri ale pacientului, dar de importanță secundară. 6-8 puncte: terapeutul reflectă o parte din trăirile principale ale pacientului (de exemplu, din 3-4 trăiri
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
de empatie 0-2 puncte: terapeutul pune întrebări, formulează critici, dă sfaturi. 2-4 puncte: terapeutul reflectă aspecte exterioare (evenimente, comportamente) la care pacientul a făcut referire. 4-6 puncte: reflectările terapeutului includ și trăiri ale pacientului, dar de importanță secundară. 6-8 puncte: terapeutul reflectă o parte din trăirile principale ale pacientului (de exemplu, din 3-4 trăiri majore, reflectă una). 8-10 puncte: terapeutul a surprins majoritatea sentimentelor exprimate de pacient. 10-12 puncte: terapeutul a surprins toate conținuturile semnificative exprimate de pacient, punându-le uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
la care pacientul a făcut referire. 4-6 puncte: reflectările terapeutului includ și trăiri ale pacientului, dar de importanță secundară. 6-8 puncte: terapeutul reflectă o parte din trăirile principale ale pacientului (de exemplu, din 3-4 trăiri majore, reflectă una). 8-10 puncte: terapeutul a surprins majoritatea sentimentelor exprimate de pacient. 10-12 puncte: terapeutul a surprins toate conținuturile semnificative exprimate de pacient, punându-le uneori într-o formă metaforică, ce facilitează relația terapeutică. Exemplu Pacientul: Prietena mea este extrem de sensibilă și neajutorată. Totdeauna trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
includ și trăiri ale pacientului, dar de importanță secundară. 6-8 puncte: terapeutul reflectă o parte din trăirile principale ale pacientului (de exemplu, din 3-4 trăiri majore, reflectă una). 8-10 puncte: terapeutul a surprins majoritatea sentimentelor exprimate de pacient. 10-12 puncte: terapeutul a surprins toate conținuturile semnificative exprimate de pacient, punându-le uneori într-o formă metaforică, ce facilitează relația terapeutică. Exemplu Pacientul: Prietena mea este extrem de sensibilă și neajutorată. Totdeauna trebuie să o sprijin, să o ajut, chiar dacă, uneori, am eu
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
astfel gradul de vinovăție, cu implicații pozitive asupra continuării tratamentului și ameliorării simptomatologiei. Adesea, acceptarea necondiționată nu este prezentată doar prin modelare (sperându-se că pacientul va prelua comportamentul terapeutului), ci și explicit, ca parte a procesului educativ în care terapeutul îl învață pe pacient acceptarea necondiționată (a lui, a celorlalți și a vieții) și cum să ajungă să o folosească (Ellis, comunicare personală). 7.4.4.3. Congruența Congruența se referă la gradul de suprapunere între comportamentul manifest al terapeutului
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
comunicare personală). 7.4.4.3. Congruența Congruența se referă la gradul de suprapunere între comportamentul manifest al terapeutului și comportamentul interior. Orice discrepanță generează îndoieli și neîncredere din partea pacientului, cu efecte negative asupra evoluției terapiei. Congruența presupune conștientizarea de către terapeut a trăirilor emoționale vizavi de pacient, atât a celor pozitive, cât și a celor negative, iar apoi comunicarea lor către acesta. Sigur, rămâne la latitudinea terapeutului alegerea momentului comunicării, astfel încât cele comunicate să nu interfereze cu procesul terapeutic. În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
acest context introducem conceptele de „eu comunicare” versus „tu comunicare”. „Eu comunicare” se referă la faptul că se insistă pe obiecții aduse comportamentului pacientului, și nu lui ca persoană, cu accent pe consecințele negative ale comportamentului său asupra noastră ca terapeuți. Apare astfel posibilitatea ca pacientul, necriticat ca persoană, să-și modifice comportamentul incriminat. De asemenea, se evidențiază impactul negativ al comportamentului asupra terapeutului și trăirile pe care acesta le experiențiază, stimulând astfel schimbarea comportamentală, în cazul unei relații terapeutice adecvate
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
adecvate. „Tu comunicare” se referă la faptul că pacientul este criticat pentru comportamentul său global; aceasta sugerează că nimeni nu ar putea să schimbe acest comportament, deoarece însuși cel care îl produce este învinovățit. Exemplu Pacientul întârzie la ședințe. Odată ce terapeutul conștientizează faptul că acest lucru îi generează nervozitate, urmează comunicarea: „Tu comunicare”: - Terapeutul: Ești neserios și împrăștiat (prin asta nu îl ajutăm să se schimbe, căci făcându-l neserios sugerăm că așa se comportă în general și deci așa se
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
său global; aceasta sugerează că nimeni nu ar putea să schimbe acest comportament, deoarece însuși cel care îl produce este învinovățit. Exemplu Pacientul întârzie la ședințe. Odată ce terapeutul conștientizează faptul că acest lucru îi generează nervozitate, urmează comunicarea: „Tu comunicare”: - Terapeutul: Ești neserios și împrăștiat (prin asta nu îl ajutăm să se schimbe, căci făcându-l neserios sugerăm că așa se comportă în general și deci așa se va comporta și în viitor). „Eu comunicare”: - Terapeutul: Faptul că întârzii la ședințe
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
nervozitate, urmează comunicarea: „Tu comunicare”: - Terapeutul: Ești neserios și împrăștiat (prin asta nu îl ajutăm să se schimbe, căci făcându-l neserios sugerăm că așa se comportă în general și deci așa se va comporta și în viitor). „Eu comunicare”: - Terapeutul: Faptul că întârzii la ședințe (focalizarea pe comportament, pe eveniment, lasă posibilitatea pacientului să facă schimbarea) mă pune în dilemă (eu, ca terapeut, sunt în dilemă): să amân ședințele cu ceilalți pacienți sau să lucrez mai puțin cu tine (prin
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
că așa se comportă în general și deci așa se va comporta și în viitor). „Eu comunicare”: - Terapeutul: Faptul că întârzii la ședințe (focalizarea pe comportament, pe eveniment, lasă posibilitatea pacientului să facă schimbarea) mă pune în dilemă (eu, ca terapeut, sunt în dilemă): să amân ședințele cu ceilalți pacienți sau să lucrez mai puțin cu tine (prin asta sugerăm că el ca persoană poate decide să-și schimbe comportamentul). În acest context trebuie să menționăm că autodezvăluirile terapeutului trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
menționăm că autodezvăluirile terapeutului trebuie să se înscrie în cadrul congruenței. Așadar, ele sunt frecvent utilizate în consilierea genetică pentru a asigura congruența terapeutică; ele nu devin însă obligație sau obișnuință, căci relația nu este între prieteni, ci între un profesionist (terapeut) și o persoană cu probleme (pacient). 7.4.4.4. Colaborarea Colaborarea se referă la faptul că demersul terapeutic este bine structurat și se face după o agendă comună, negociată și convenită cu pacientul, iar apoi se verifică mereu dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
de colaborare acestea se pun pe agendă, fiind abordate imediat și folosite ca oportunități de învățare care pot fi transferate asupra problemei actuale a pacientului. Sentimentul pacientului trebuie să fie că el, ca persoană (inteligentă și capabilă de schimbare), și terapeutul se află de aceeași parte a baricadei, iar de cealaltă parte se află problemele sale. Dacă sentimentul său este că el și problemele sale se află de o parte a baricadei, iar de cealaltă parte se află terapeutul, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]