5,413 matches
-
început să-l răsfoiesc. Am ezitat în fața plăcerii de a contempla în voie chipul extrem de atrăgător al femeii în rochie albastră. Mă deranja puterea redusă a lentilelor. Alunecam în acel gol din stomac care mă făcuse să tremur de o teribilă senzație de hipoglicemie în noaptea în care am văzut-o pe Nicole beată sau drogată, abia ascunsă de o bluziță subțire și de chiloții albi care-i scoteau în evidență picioarele kilometrice. „Nicoleta aia a ta, cu picioare de barză
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
Citindu-i și observându-le interesul, cum să zic, neprecupețit, pentru futilitățile unei lumi, nici mai bună, nici mai rea, în definitiv, decât aceea literară de odinioară, chiar dacă nu mai avem parte de ideologi și de cenzură, mă încearcă o teribilă nostalgie față de naivitatea criticului tânăr care eram cu o jumătate de secol în urmă. Nefrecventând personal lumea scriitorilor din primii ani ai deceniului de după absolvirea facultății, multe lucruri le-am aflat ulterior, fie din mărturii ale celor mai vârstnici, fie
Un lustru de tranziție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4347_a_5672]
-
fusese sugerată de Iorga, după cum recunoaște Djuvara însuși, naționaliștii noștri au ținut-o de la început în oroare. Ideea e totuși de bun-simț: descălecătorul unui neam nu poate aparține neamului cu pricina, caz în care n-ar mai fi descălecător. Ridicolul teribil este în altă parte și anume în convingerea celor care l-au provocat că ADN-ul smuls din osemintele voievozilor ne poate spune dacă ei sunt cumani sau români. Asta să fie România de astăzi, o Planetă a Maimuțelor?, se
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4462_a_5787]
-
limbii engleze” șpentru care a obținut și Premiul Nobel pentru Literatură, în 1953 - n. n.ț - (wrote prose of extraordinary directness and lucidity, comparable in distinctiveness to Churchill’s use of the English language). Dincolo de faptele care atestă o desfășurare volitivă teribilă, ar trebui să reținem nu neapărat biografemele, bogate în registrul excentricului, ci o lecție din zona prospectivului. Cum obligațiile față de viitor le depășesc pe cele față de trecut, detașăm spusele lui George Cristian Maior din finalul discursului său de escortă: „Și
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
că, la fel ca „tatăl” ei spiritual, părintele Corogeanu, a rezistat ispitei cărnii etc. Scena spovedaniei fetei după Îndreptarul de la Tanacu este excelent relatată, cu deliberări interioare și rememorări naive (obsesia amenințării homosexuale revine de-a lungul crizelor). La fel, teribilele scene de spital și crizele de la mănăstire, culminînd cu moartea tardiv confirmată de medici și aruncarea în frigiderele morgii („O puseră pe tava rece și infirmiera împinse ușor «sertarul». Irina dispăru în hăul înghețat, cu dinții încă încleștați de ultima
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
brațe, o arunc prin sus, chestii de astea. Depinde câte păhăruțe au dispărut printre plete, unde țin botul. Îs acasă adică. Imbecilii-s rari și de obicei se auto exmatriculează singurei. Mai vin jandarmi penibili în civil puși pe arestat teribilii infractori fumători de iarbă. Îi depistăm repede; dăm muzica la maxim și lălăim din toți rărunchii ca Demis Roussos. În cinci minute clachează și dispar și noi dăm muzica înapoi încet. Io aș angaja jandarmi surzi. Cred că ar striga
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în vederea câtorva studii consacrate maestrului său. El îl numește „apaș de Brăila“ sau „apaș brăilean“, dar precizează imediat că e vorba de o atitudine sublimată. Porecla se referă la condotierul spiritului, la temutul pamfletar, la omul direct, la logica sa teribilă precum un cuțit. „Păcat că în minereul lui psihic, în care putea intra și umilitatea, au fost și unele pete, pe nedrept numite «demonisme»; în realitate, ceva de «apaș» brăilean.“ Cât despre paznicii filozofiei, ei sunt o subcategorie profesională recrutată
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
spre tine, am intrat în localul de lângă redacție și am cumpărat cafelele astea. Nu era aproape nimeni, dar se simțea un ușor iz de fum amestecat cu cel de cafea proaspăt măcinată. Pe loc mi s-a făcut o poftă teribilă, deși după cum ți-am spus, n-am mai fumat de 20 de ani. Și nu cred că voi mai fuma alta în afara acesteia. A fost un capriciu de moment, o plăcere nevinovată, cum se spune. - Nu știu dacă intuiesc bine
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
un mod exasperant de a prefera tăcerea, cuvântului atât de zgomotos. Poetul este copleșit de prea multele absențe: Trăiesc fără iubire și neîncercat de iubire, asta mi-e crima. Și o expiez din belșug cu libertatea mea, care e mai teribilă decât orice constrângere și decât orice carceră. (Cel mai tare) Negarea de sine, necunoașterea, nevederea, nici măcar în oglindă, ("Era scris cu creta acolo, pe figură: Nimic", Hop-la!) pot fi citite ca absolutizare a absenței, ca instaurare a acesteia, autarhică. Absurdul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Dar dincolo de trupul care simula, în haine de seară, o anumită modernitate, de mâna care iscălea, cu o inocență de vierme, atâtea contracte sociale, mut, închis în propria mea ocnă, sufeream. (Meridian) Însăși libertatea, de neimaginat decât teoretic, "e mai teribilă decât orice constrângere și decât orice carceră". (Cel mai tare) Din dorința de a umple cumva aceste spații închise, de a nu mai suferi atât, apare o nouă boală: pluralitatea. Lui Botta îi e teamă de Unul: Ne naștem mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
comunitatea oamenilor înlăuntrul căreia și-a petrecut destinul: despre poporul român. A vorbit, în sfârșit, despre sine. A vorbit despre toate acestea într-un mod răspicat, gândul căzând de fiecare dată peste problemă cu o verticalitate vertiginoasă, sub forma unei teribile coliziuni, în urma căreia adevărul rămâne să se ivească de la sine, părând să spună că, așa simplu cum este, el nu are nevoie de cine știe câte cuvinte pentru ca să poată apărea. Întreaga gândire a lui Țuțea stă sub această dimensiune a simplului și
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
nemilos de tre burile zilnice. „Lupta cu existența”, cum îi spune ea în scurtele-i (și rarele) scrisori pe care i le-a trimis la început, o face tot mai puțin disponibilă pentru întâlnirile din hotelul micuț, scăpat întreg după teribilele bombardamente lansate asupra orașului de către armata sovietică în primăvara anului 1944. Teodora nu-și face timp prea mult ca să viseze. Responsabilitatea de mamă o absoarbe aproape cu totul. Revederile lor devin „evenimente”, întâmplări înscrise într-un calendar secret, cu o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
am urmărit, compasiunea și atracția fizică se asociază într un mod curios și „cimentează” o legătură de neînțeles pentru cei din jur, dată fiind diferența de vârstă și de situare socială. Și unul, și altul resimțeau singurătatea ca pe o teribilă povară, ea - la cea mai mare intensitate, fiind urmărită de spectrul celor două catastrofe biografice care i-au răpit bucuria de a iubi; el - amenințat de apropierea vârstei tuturor neputințelor și a morții. Atât în film, cât și în povestea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
care nu îndrăznea să o facă. Îl ajută prietenul!... Femeia vizita în secret un medic (era bolnavă de tuberculoză) și un preot. Detectivul îi oferă date scriitorului, ce îi servesc la scrierea „romanului” trăit de el însuși. Surprinși de un teribil bombardament al aviației germane, el pare să fi murit. Îndurerată, Sarah se roagă și jură să nu-l mai vadă niciodată dacă Dumnezeu îl va readuce la viață. Urmează doi ani în care el nu mai știe nimic de ea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cheme de-acasă din zorii zilei. Și Vlad și Nuțu îl priveau nedumeriți și chiar temători. Tomiță luă un măr din plasa lui Nuțu fără să-și mai ceară voie, mușcă zdravăn din el și continuă: A fost o chestie teribilă, pe cuvînt!... Un cerb, alungat pesemne de vreun lup, intrase în mlaștină și nu mai putea ieși. Se zbătea acolo de mama focului și se cufunda tot mai adînc... Săracul! Dar era-ncolțit de lup? întrebă Bărzăunul cu multă compătimire în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
culme". O Amiază eternă este viața. Și Nietzsche-Zarathustra se întreabă privitor la destinul său: Când, o, Cerule, vei bea acest strop de rouă, căzut din toate lucrurile pământului când vei bea acest suflet singular ! Când Fântână a Eternității, senin și teribil abis al Amiezii, când îmi vei resorbi acest suflet în tine?" * Confuzii grave s-au făcut privind viziuni fundamentale nietzscheene, și anume, "moartea lui Dumnezeu", voința de putere, Supraomul. Când el scria "Gott ist tot", Nietzsche nu decreta un deces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și-i simțea încordarea. Mare Arus, este un lucru pe care vreau să ți-l împărtășesc de ceva vreme. Dacă mi-ai permite, ți l-aș spune acum... Vorbește, Lupino, nu te sfii, încuviință Arus, nepregătit încă să-i dea teribila veste. Întîi de toate, am a-ți mulțumi. N-am făcut-o niciodată prin viu grai și sper că nu-i tîrziu acum. Mare Arus, nu eram altceva decît un condamnat la moarte și tu m-ai salvat, cînd mi-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
astfel atât de puțin realistă! Socot că aceste două exclamații cu un evident efect retoric sunt suficiente pentru ca toți cititorii săși dea seama că am talent, ba chiar nu-s lipsit deloc de așa ceva, încât vor continua lectura până la identificarea teribilului meu personaj. Să o luăm deci metodic, ca într-un roman polițist (deși nu intenționez s-o fac pe marele detectiv, uzând de toate trucurile aflate la îndemână în paginile numeroaselor traduceri din ultima vreme). Așadar, să recapitulăm! Ce știu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cititor înrăit de literatură, istorie și filosofie. Ca student, cerea la bibliotecă tot felul de cărți, mai toate puse la index, la litera S, adică secret. Supărat de refuzuri succesive, a solicitat „cartea cărților”, Biblia, ceea ce a fost considerat un teribil afront adus ateismului de partid și de stat, drept care directorul Bibliotecii Universitare din Iași i-a suspendat permisul de intrare, iar la Facultate s-a ales cu un perdaf plin de „asperități verbale” din partea decanului. Dar las amintirile la secret
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
propriile voci, ceea ce nu-i puțin lucru! Dar nici prea mult! JUCĂTORUL - Ediție specială! Ediție specială! Ultima idee genială a Măriei Sale, Regele! Ultima creație, ultima bombă, ultima superbombă! Ediție specială! Ziarele sunt aproape smulse din mâna vânzătorului cu cea mai teribilă „trâmbiță” din regat. Strigătele sale prelungi se pierd deasupra îmbulzelii de pe bulevardul Geniu și Prosperitate. Până și băcanii își șterg în grabă mâinile de șorțurile murdare și înhață câte un exemplar din Adevărul. Funcționarii înghit cu noduri ultima îmbucătură de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
anonimii cetățeni care se simt, în fine, cu adevărat „animale politice”, vorba bătrânului Aristot. Pentru prima dată sunt toți captivați de aceleași idei, se pronunță liber, pe stradă, la cafenea, la crâșmă sau acasă, la slujbă și în Cameră, asupra teribilei creații datorate fanteziei Suveranului, se pare, cu adevărat măreață. Este ea folositoare națiunii, propășirii țării? - Ideea aceasta e un vierme de nebunie al întregii case regale, conchide, după o lungă perorație, bătrânul frizer Alexe, proprietar cinstit și venerabil al frizeriei
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
la lucru! Metodic! Științific! Biroul scriitorului se transformă curând într-un adevărat laborator: termometru, barometru, giruetă (așezată pe balcon), pluviometru (ibidem) și altele asemenea. Își procură hărți meteorologice, tratate de fizică, astronomie. Singura emisiune de radio așteptată acum cu o teribilă nerăbdare este buletinul meteo. Se ridică probleme grave: cu ce viteză se evaporă apa la o anumită temperatură, sub o anume presiune, în condițiile variabilității vitezei de deplasare a curenților de aer de afară, de pe balcon și din cameră! Studiind
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pentru că nu are încotro, cel puțin așa se înțelege, iar tu începi să aștepți momentul psihologic. Îi dai să execute câte o lucrare măruntă, „de probă”, apoi nu-i mai dai nimic, o săptămână, și trei chiar! Căci așteptarea este teribilă! Ea trebuie bine condimentată cu speranțe verzi, care pălesc repede, ca salata. Angajata (virtuală) trebuie fiartă la foc mic, și cât mai mult. Oricât de ațoasă ar fi, se moaie... Azi îi spui că ai o veste bună pentru ea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
celor mai puternici oameni, a avut ideea de a înlocui cuvântul "pace" cu noțiunea de "armistițiu de lungă durată". Amorul-propriu al prinților care nu voiau să consimtă la o "pace", a cedat la cuvântul "armistițiu" și, astfel, după multe și teribile lupte, s-au născut Provinciile Unite independente care au intrat în societatea europeană. Richelieu, Mazarin și Ludovic al XIV-lea au dominat politica secolului lor. Toți trei au fost slujiți de reprezentanți de geniu, plini de inteligență, cei mai mulți fiind complet
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Națiunilor ar trebui să constituie vreodată un tip de putere federală, ea nu ar putea-o face decât în detrimentul independenței și al suveranității statelor care o vor constitui, lucru care nu se va produce fără ca să i se opună rezistențe teribile. Atunci când Léon Bourgeois 130 a propus ca, la dispoziția Societății Națiunilor, să existe o forță armată ideea a fost respinsă, așa cum a fost respinsă și orice altă propunere menită a determina transformarea acestei Societăți într-un fel Super-Stat. Delegația americană
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]