1,280 matches
-
confirmă constatarea făcută de Dominique Schnapper: dacă există un domeniu În care modalitățile de integrare proprii fiecărei națiuni rămân În continuare semnificative În lumea contemporană, acesta este cel al imigrării (Schnapper, 1991 și 1998). De aceea, simpla menționare a diferențelor terminologice utilizate În diferite contexte pune În lumină numeroasele mize ale acestei recunoașteri. Dincolo de Atlantic, se folosește În continuare termenul de etnicitate, ceea ce trimite la ideea unei societăți rezultate dintr-o imigrație recentă, În care grupurile sociale și-au folosit, reinterpretându-le
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de probleme concrete de coexistență a unor populații percepute ca ă sau care se consideră ă diferite. Care este natura acestui răspuns? Diferență culturală și modernitate Pentru a Înțelege mai bine această natură, este necesar să Începem printr-o clarificare terminologică. Multiculturalismul despre care vorbim aici nu trebuie confundat cu ceea ce În Franța numim „comunitarism”. Acesta corespunde unei radicalizări a logicii multiculturaliste, care Îi alterează profund semnificația. Apartenența colectivă ajunge să fie o dimensiune cu neputință de depășit a subiectului, Întrucât
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
limbii, care să studieze astfel de inovații. Desigur, au existat mai multe cazuri și situații de evaluare paralelă sau pornind de la premise diferite a problemelor din acest domeniu și, de aceea, s-a simțit mereu nevoia unor precizări noționale și terminologice, pe măsură ce specialiștii elaborau metodologii interpretative și taxinomii adaptate obiectului vizat și perspectivei din care este cercetat. În acest context, s-au elaborat lucrări lexicografice, îndeosebi în spațiul de limbă franceză, alcătuite sau coordonate de specialiști ce contribuiseră prin propriile investigații
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fiindcă explicarea a pornit de multe ori de la semnificația generală, față de care cea din domeniul analizei discursului reprezintă un aspect particular. Aceasta ne-a solicitat însă recurgerea la unele indicii grafice, astfel încît, atunci cînd s-a trecut în zona terminologică propriu-zisă și s-au realizat de multe ori denumiri sintagmatice, acestea au fost redate cu caractere aldine (bold) sau cursive (italice). În același timp, numărul intrărilor este mai mare decît în dicționarul lui Charaudeau și Maingueneau, fiindcă s-au avut
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al modului său de a se exprima. Există apoi lucrări traduse din limbile romanice, cele mai multe din spaniolă, dar unele și din franceză, și, în aceste situații, există posibilitatea unor corespondențe depline între română și aceste limbi din punct de vedere terminologic, în măsura în care traducătorii au manifestat atenția cuvenită. Cîteva traduceri s-au făcut însă după originale germane și, în acest caz, redarea în românește poate pune unele probleme din punct de vedere terminologic. Întîmplarea face ca chiar lucrarea de bază din domeniul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
între română și aceste limbi din punct de vedere terminologic, în măsura în care traducătorii au manifestat atenția cuvenită. Cîteva traduceri s-au făcut însă după originale germane și, în acest caz, redarea în românește poate pune unele probleme din punct de vedere terminologic. Întîmplarea face ca chiar lucrarea de bază din domeniul științific pe care îl avem în vedere să fi fost publicată în germană, astfel încît redarea noțiunilor "discurs" și "text" să nu aibă corespondente cu orientare univocă în limba română. Astfel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lui Eugeniu Coșeriu, atrage atenția studiul Socio- și etnolingvistica. Bazele și sarcinile lor, ce constituie comunicarea prezentată, în 1978, la un congres ținut în Brazilia 16. Fiind tradus în românește după versiunea spaniolă, acest studiu a permis, desigur, o corespondență terminologică optimă, însă se poate constata aici că autorul echivalează uneori discursul cu textul: "a studierii "limbii" și a "discursului" (sau "textului")"17, "este obiectul lingvisticii discursului (sau a "textului")"18. Există, desigur, situații în care cei doi termeni nu sînt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vîrsta; în China - pentru unii, vîrsta, pentru alții, gradul de înrudire, statutul social etc. Ca elemente deictice și relaționale, termenii de adresare se caracterizează prin valențe specifice, dispuse prin raportare la diferite tipuri de relații (nuanțate, cu precădere, la nivel terminologic): a) relația,,orizontală" - axa distanței, proximității, a distanței/ solidarității, axa intimitate vs. distanță etc.; b) relația,,verticală" - axa dominării sau a sistemului,,locurilor", a ierarhiei, a statutului/puterii, axa egalitate vs. inegalitate ierarhică etc.; (c) relația de conflict vs. cea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
domeniul de aplicare, cuvîntul cîmp este utilizat în lingvistică pentru a distinge domenii cu un anumit tip de structurare, deși sintagme precum cîmp lingvistic, cîmp conceptual, cîmp semantic nu corespund exigențelor de precizie deplină pentru a fi incluse între elementele terminologice de bază. În anul 1983, D. Maingueneau a introdus sintagma cîmp discursiv în corelație cu cele de univers discursiv și spațiu discursiv, pentru a desemna un ansamblu de formațiuni discursive care se delimitează reciproc în interiorul unui discurs, așa cum, de exemplu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o consideră ca o proprietate a limbii ca sistem, ca un "întreg semantic" ale cărui părți sînt în strînsă legătură. Trecînd de la lingvistica limbii la aceea a discursului, noțiunea dobîndește un sens complex și totodată specializat. Dovedind o oarecare instabilitate terminologică, noțiunea "coerență" (frecvent utilizată în a n a l i z a d i s c u r s u l u i și în gramatica textului) este concurată de alte concepte, precum: "coeziune", "unitate semantică" etc. Delimitîndu-se de autorii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se adresează direct, explicit, subiectul vorbitor și care este deci marcată în enunț sau poate fi instanța semnalată prin indici exteriori (privire, gestică, mimică etc.), sau poate fi destinatar secund, indirect sau implicit. Un plus de precizie conceptuală aduce schimbarea terminologică propusă de A. Culioli: termenul co-enunțiator, corelativ cu enunțiator, vrea să evidențieze că enunțul este, de fapt, o co-enunțare în care cei doi parteneri ai schimbului verbal joacă un rol activ: locutorul devine auditor și auditorul devine locutor; de asemenea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în care toate enunțurile sînt o construcție colectivă. În același timp, este posibilă și interpretarea opusă, în termenii unei poziții abstracte, corelative enunțiatorului. Cel mai adesea, cele două interpretări interferează. Pentru a evita confuzia semnalată, P. Charaudeau propune întrebuințarea sintagmei terminologice subiect destinatar - aflate în raport simetric cu cea de subiect enunțiator. Cei doi sînt protagoniștii punerii în scenă a discursului și se opun emițătorului (subiectul comunicant) și receptorului (subiectul interpretant), parteneri empirici ai actului comunicării. În această viziune, subiectul comunicant
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
clară a destinatarului, deoarece ei sînt rareori de natură verbală; cel mai adesea, aceștia se concretizează în caracteristici proxemice, gesturi sau direcția privirii și lasă loc neînțelesurilor (bine cunoscute sînt situațiile auditorilor colectivi din sălile de clasă). O altă pereche terminologică ce încearcă să nuanțeze conceptul destinatar este auditor-audiență. Auditorul reprezintă receptorul, care se află, de cele mai multe ori, în situația de comunicare orală în care nu poate, în principiu, decît să asculte ceea ce spune locutorul, fără a putea lua cuvîntul (cazul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și analiza informatizată, în lumina deschiderilor pe care le permit cercetările informatice asupra structurilor non-secvențiale, reticulare ale textului. V. corpus, text. TOURNIER 1984; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; MAYAFFRE 2004; WILLIAMS 2005; CORPUS 2009. RB LIMBĂ DE LEMN. Deși originea acestei sintagme terminologice nu a fost datată cu precizie (în limba franceză, langue de bois; iar în limba română este un calc recent după limba franceză), se consideră, în general, că începînd din 1980 ea se utilizează în manieră frecventă mai ales în raport cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
domeniul modalității lingvistice a formulat Charles Bally, care a susținut că orice frază, întrucît comunică un gînd, iar acesta este întotdeauna o reacție (sau o activitate) subiectivă, conține în structura ei semantică o parte modală, care exprimă această reacție. Sintagma terminologică modalitatea discursului se folosește pentru a trimite la formele distincte pe care le ia discursul în funcție de scopul lui: discurs descriptiv (sau descriere), în care se prezintă scene sau personaje, discurs narativ (sau narațiune), în care se relatează întîmplări sau incidente
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
logosferei diferitelor culturi. De aceea, se declanșează controlul locutorilor pentru a se asigura de conformitatea punctelor de vedere și negocierile pentru a se ajunge la reglarea sensului comun și la împărtășirea aceleiași viziuni. Din același motiv, s-au născut inițiativele terminologice de a impune maniere sistematice de folosire a limbilor de specialitate. Pe de altă parte, se consideră că vocabularul instituie o ideologie, deoarece actul nominației reprezintă nu numai desemnarea unui obiect, ci și poziția subiectului fără de el. Orice nominație este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unul în fața celuilalt, a fost însă criticată, arătîndu-se că aceasta ar duce la o înțelegere a rolului pe care îl are receptorul, de codificator pasiv al intenției comunicative a emițătorului. R. Jakobson înlocuiește, de aceea, termenul receptor cu destinatar. Distincția terminologică este și conceptuală, avînd în vedere posibilitatea ca destinatarul să nu acționeze ca un receptor sau să fie vizat indirect, receptorul avînd numai funcția de mediator în transmiterea mesajului. Mai tîrziu, E. Benveniste, prin introducerea noțiunilor "enunțare" și "subiectivitate" în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o manieră diferită (în scris). C. Kerbrat-Orecchioni a propus, în 1997, ca denumirea generală de receptor să includă cîteva tipuri distincte de alocutori. Într-o perspectivă comunicativă asupra analizei discursului, P. Charaudeau propune teoretizarea a două tipuri de receptori, individualizați terminologic ca subiect interpretant - cel care primește mesajul și trebuie să-l interpreteze avînd o identitate psiho-socio-lingvistică - și subiect ideal - un subiect destinatar construit de actul enunțării și care satisface dezideratul decodării adecvate a intenției de comunicare aparținînd locutorului-emițător. V. alocutor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discurs ce nu corespunde tipului sau genului reprezentat de discursul respectiv. Această utilizare a cuvîntului sincopă nu este apropiată de semnificația din fonetică și din lingvistică în general, dar nu este în contradicție cu semantismul cuvîntului grecesc originar. Admiterea sintagmei terminologice sincopă discursivă este necesară pentru a reda realitatea faptelor, căci s-au constatat situații, precum în cazul discursului narativ, de imposibilitate a realizării în formă pură, fiindcă în interiorul lui sînt integrate întotdeauna și elemente ce țin de alte tipuri discursive
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în circuitul metalimbajului din științele sociale într-un eseu din 1922 pentru a desemna imaginile gata-făcute ce transmit raportul dintre individ și realitate. Interesul crescut în ultimele două decenii față de conceptul "stereotip" a determinat rafinarea cercetării și nuanțarea definirii cuplului terminologic clișeu-stereotip. Ambii termeni denotă anumite structuri fixe la nivelul gîndirii și al exprimării. Stereotipul apare legat și de alți termeni, cum ar fi locul comun și motivul. Primul este considerat un spațiu din interiorul limbajului fabricat de limbaj, în care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
stabilirea metodelor de culegere a datelor și de conservare a lor. V. corpus. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN TERMEN. Termenul este elementul fundamental al unei terminologii, fiind o desemnare compusă din unul sau mai multe cuvinte, care formează, în general, unități terminologice, alcătuite din combinații de litere, cifre și pictograme, din abrevieri, din coduri, din simboluri sau din formule matematice, fizice, chimice etc., cu un conținut stabil și care reprezintă un concept general aparținînd unui limbaj specializat. Ceea ce face ca aceste elemente
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu desemnarea, iar sensul este motivat, relația dintre denumire și noțiune fiind biunivocă. Termenul este o denumire (etichetă) convențională la care se ajunge printr-un proces de lexicalizare naturală sau artificială, mai mult ori mai puțin specifică. Termenii sau unitățile terminologice trebuie să îndeplinească cîteva condiții: 1) să fie unități lingvistice integrabile în enunțuri, 2) spre deosebire de alte semne lingvistice, extensiunea semantică a termenului se definește în raport cu semnificatul, pentru că, în terminologie se pleacă de la concept pentru a se întreba cum se numește
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un discurs strict specializat, didactic sau discurs de popularizare (vulgarizare). Ca atare, în funcție de gradul de specializare, pot fi identificate următoarele tipuri: discurs strict specializat, discurs cu specializare medie și discurs redus. Termenii sînt unități lexicale a căror valoare specializată sau terminologică poate fi activată în funcție de condițiile de utilizare, într-o situație particulară. La nivelul discursului specializat, propriu unui domeniu științific distinct, nu este exclusă, în general, posibilitatea ca termenii dintr-un domeniu să-i regăsim atît în alte domenii ale științei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
BAKKEN 2006. VI TERMINOLOGIE. Terminologia este o disciplină științifică interdisciplinară care cercetează termenii specializați, utilizați într-un domeniu distinct al științei, tehnicii, artei etc., denumirile obiectelor sau conceptelor specifice unui (sub)domeniu, modul de funcționare a termenilor și a unităților terminologice în limbă, precum și problemele de traducere și de clasificare ale acestora. Obiectivul principal al terminologiei îl constituie realizarea unei comunicări lingvistice univoce, exacte și logice la nivelul fiecărui domeniu al cunoașterii și activității umane. Unitatea fundamentală a terminologiei este termenul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
precum și problemele de traducere și de clasificare ale acestora. Obiectivul principal al terminologiei îl constituie realizarea unei comunicări lingvistice univoce, exacte și logice la nivelul fiecărui domeniu al cunoașterii și activității umane. Unitatea fundamentală a terminologiei este termenul sau unitatea terminologică, la care se adaugă elementele non-lingvistice. Originile disciplinei se regăsesc în Antichitatea greacă, raportul nume-obiect fiind discutat de filosofii greci (Platon, în dialogul Cratylos; Aristotel, în Organon). Bazele terminologiei au fost puse de Eugen Wüster (1898-1977), evoluția acestei discipline fiind
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]