822 matches
-
unui sistem neadiabatic atunci, în general, lucrul mecanic formula 3 efectuat asupra sistemului nu va fi egal cu variația energiei sale interne. În acest caz are loc și un schimb de căldură între sistem și mediul înconjurător, astfel încât primul principiu al termodinamicii (care exprimă legea conservării energiei) se exprimă prin relația: sau Din această relație rezultă că variația energiei interne a sistemului este egală cu diferența dintre cantitatea de căldură schimbată de sistem cu mediul înconjurător și lucrul mecanic efectuat asupra sistemului
Principiul întâi al termodinamicii () [Corola-website/Science/309374_a_310703]
-
Indiferent de complexitatea unui obiect care se transformă într-o gaură neagră, obiectul rezultat (după ce a emis unde gravitaționale) dobândește o structură foarte simplă. Există un ansamblu general de legi, care alcătuiesc o ramură numită mecanica găurilor negre, analog legilor termodinamicii. De exemplu, conform legii a doua a mecanicii găurilor negre, suprafața unui orizont de evenimente al unei găuri negre nu se va reduce niciodată în timp, analog entropiei unui sistem termodinamic. Aceasta limitează energia ce poate fi extrasă prin metode
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
unui sistem termodinamic. Aceasta limitează energia ce poate fi extrasă prin metode clasice dintr-o gaură neagră în roatație (de exemplu printr-un proces Penrose). Există dovezi puternice că legile mecanicii găurilor negre sunt, de fapt, cazuri particulare ale legilor termodinamicii, și că suprafața orizontului de evenimente al unei găuri negre este proporțională cu entropia acesteia. Această teorie conduce la o modificare a legilor inițiale ale mecanicii găurilor negre: de exemplu, după cum a doua lege a mecanicii găurilor negre devine parte
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
unei găuri negre este proporțională cu entropia acesteia. Această teorie conduce la o modificare a legilor inițiale ale mecanicii găurilor negre: de exemplu, după cum a doua lege a mecanicii găurilor negre devine parte a celei de-a doua legi a termodinamicii, este posibil ca suprafața unei găuri negre să scadă—atât timp cât alte procese asigură, în ansmblu, creșterea entropiei. Tratate ca sisteme termodinamice cu temperatură absolută nenulă, găurile negre ar trebui să emită radiație termică. Calculele semiclasice indică faptul că ele într-
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
că găurile negre emit un spectru de corp negru de particule, cunoscut sub numele de radiație Hawking, ceea ce conduce la posibilitatea ca ele să se „evapore” cu timpul. După cum se menționează mai sus, această radiație joacă un rol important în termodinamica găurilor negre. Nevoia de consistență între o descriere cuantică a materiei și o descriere geometrică a spațiu-timpului, ca și apariția singularităților (unde scara de lungime a curburii devine microscopică), induce necesitatea creării unei teorii complete a gravitației cuantice: pentru o
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
Scara este scară de temperatură termodinamică (absolută) unde temperatura de zero absolut (0 K) este cea mai scăzută temperatură posibilă, nimic neputând fi răcit mai mult, iar în substanță nu mai există energie sub formă de căldură. Unitatea de măsură a scării este kelvinul (simbol: K
Kelvin () [Corola-website/Science/305041_a_306370]
-
de Măsuri și Greutăți ( - CGPM) a stabilit că pe plan internațional presiunea normală are 101325 Pa. În 1744, anul morții lui Anders Celsius, botanistul Carl Linné a inversat scara Celsius, dându-i forma actuală. În următorii 204 ani specialiștii în termodinamică au numit această scară „scara centigradă”. Temperaturile pe scara centigradă au fost numite simplu „grade”, sau mai precis „grade centigrade”. Simbolul acestor grade a fost °C (în diferite forme de-a lungul timpului). Deoarece termenul „centigrade” era de asemenea denumirea
Celsius () [Corola-website/Science/305060_a_306389]
-
Nicolae Vasilescu Karpen (n. 10 decembrie 1870, Craiova — d. 2 martie 1964, București), a fost un om de știință, inginer, fizician și inventator român. A efectuat o importantă muncă de pionierat în domeniul elasticității, termodinamicii, electrochimiei și a ingineriei civile. Membru titular al Academiei Române. A realizat pilele Karpen. S-a născut în Craiova la 10 decembrie 1870 (22 decembrie stil nou). Aici urmează cursurile școlii primare și Colegiul Național Carol I. După terminarea liceului, urmează
Nicolae Vasilescu-Karpen () [Corola-website/Science/304860_a_306189]
-
1948 a fost exclus din Academia Republicii Populare Române, fiind repus în drepturi abia în 1955. A murit în 2 martie 1964, la venerabila vârstă de 94 ani. Și-a desfășurat activitatea de cercetare în domeniile: elasticitate, aerodinamică, fizică atomică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică a gazelor, electromagnetism, chimie fizică, electrochimie și pile electrice. A efectuat studii asupra aderenței fierului la beton. A făcut cercetări asupra presiunii interne a lichidelor și mecanismului presiunii osmotice. În anul 1909, a propus pentru prima oară
Nicolae Vasilescu-Karpen () [Corola-website/Science/304860_a_306189]
-
rezultatele experimentale obținute la formarea și distrucția unei emulsii simple (inverse și directe). Prima încercare de explicare a fost dată de regula Bancroft, conceptele HBL (balanța hidrofil-lipofil) și PIT (temperatura inversiei de fază). Toate aceste se refereau la legătura dintre termodinamica surfactanților din faza continuă a emulsiei și topologia emulsiei (ulei/apă sau apă/ulei), care se formează și persistă. Instabilitatea inerentă prezentată de emulsiile multiple poate fi observată la mai multe nivele: „Ruperea” emulsiilor multiple determină eliberarea substanței active din
Emulsie () [Corola-website/Science/305711_a_307040]
-
ozonul, cu o pondere de 3 - 7 %. citat de Alte gaze care produc efect de seră, însă cu ponderi mici, sunt protoxidul de azot hidrofluorocarburile, perfluorocarburile și fluorura de sulf. Cantitatea de vapori de apă din atmosferă depinde exclusiv de termodinamica atmosferei. Cantitatea de vapori de apă pe care o poate conține aerul este în funcție de presiunea de saturație, care, la rândul ei, depinde de temperatură. Presiunea de saturație a vaporilor de apă în atmosferă se poate exprima prin formule teoretice simple
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
lungimile de undă. Mai mult, funcția I(λ,T) se dovedește a fi intensitatea radiației electromagnetice într-o cavitate închisă cu pereții dintr-un material arbitrar ținut la temperatura T. Legile lui Kirchhoff sunt consecințe ale principiului al doilea al termodinamicii. Functia I(λ,T) poate fi determinată experimental; W.Wien a arătat (1893) că I(λ,T) este o funcție de o formă cu totul specială ceea ce permite determinarea ei la orice temperatură din valorile ei la o singură temperatură (legile
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
temperatura T. În interiorul ei se găsește radiație electromagnetică, continuu emisă și reabsorbită de pereții cavității . Presupunem că pereții nu sunt luminescenți și prin urmare câmpurile corespunzătoare fiecărei lungimi de undă sunt independente. Se poate argumenta, folosind principiul al doilea al termodinamicii, că, pentru fiecare lungime de undă, radiația în cavitate este "omogenă" și "izotropă". Argumentația folosește aproximația opticii geometrice, în care lungimea de undă a radiației este neglijabilă față de dimensiunile cavității. "Intensitatea specifică" I(M,n,λ) a radiației în punctul
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
de impuls să fie zero, deși densitatea de energie nu este zero. Atunci când radiația se află în echilibru termic cu pereții, densitatea de impuls în cavitate este "zero". Aceasta poate fi privită ca o consecință a principiului al doilea al termodinamicii: dacă impulsul unui element mic de volum ar fi diferit de zero, fluxul său printr-o suprafață perpendiculară pe direcția sa ar fi diferit de zero și deci și presiunea asupra unui obiect mic netransparent plasat acolo. Astfel am putea
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
de undă. (Negrul de fum este însă o bună aproximație pe un interval mare de lungimi de undă) Manualul bine cunoscut de fizică generală al lui S.E.Friș și A.V.Timoreva discută cu multă atenție fizica fluxului luminos și termodinamica radiației. Un mod elementar de a verifica legile lui Kirchhoff calitativ este următorul : Un vas paralelipipedic A are un perete S dintr-un metal strălucitor bine șlefuit și peretele opus S înnegrit (cu cărbune). Vasul este umplut cu apă fierbinte
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
este una din proprietățile fizice ale oricărui substanțe aflată în stare gazoasă, fiind temperatura la care, în anumite condiții date de presiune, volum și concentrație, gazul începe a se transforma în lichid. În fizică, mai exact în domeniul fizicii numit termodinamică, punctul de condensare este studiat în special în capitolele cunoscute sub numele de transformări de fază, legile gazelor și calorimetrie. În meteorologie, "punctul de condensare", noțiune generală aplicabilă oricărei substanțe, este redefinit și nuanțat ca punct de rouă, aplicându-se
Punct de condensare () [Corola-website/Science/314554_a_315883]
-
se precupase și de problema echivalenței dintre masă și energie, publicând diferite lucrări asupra acestui subiect la începutul secolului al XX-lea. Matila Ghyka i-a expus lui Le Bon teoriile sale asupra interpretării celui de al doilea principiu al termodinamicii, ținând seama de diferența transcendentală dintre materia anorganică și cea organică. Gustave Le Bon a declarat că problema îl depășea, dar a cerut părerea lui Henri Poincaré, una din somitățile științifice ale vremii. Deși Poincaré considerase că punctul de vedere
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
volumul " Sortilèges du verbe", prefațat de Léon-Paul Fargue, prefața cunoscând mare vizibilitate în epocă. Dintre lucrările lui Matila Ghyka ies în evidență cele din domeniul esteticii. Teoriile estetice ale lui Matila Ghyka pornesc de la analiza valabilității principiului al doilea al termodinamicii, în cazul proceselor biologice, problemă care îl preocupa încă din perioada în care studia pentru obținerea diplomei de inginer. Acest principiu, enunțat de matematicianul german Rudolf Clausius, se exprimă din punct de vedere matematic prin următoarea relație, aplicabilă unui sistem
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
transfomare arbitrară: unde Cu alte cuvinte, într-un sistem izolat, energia se transformă, trecând de la un potențial mai ridicat la unul mai scăzut, energia degradându-se în mod continuu pe măsură ce entropia crește. O altă definiție a principiului al doilea al termodinamicii, pe care Matila Ghyka o prefera, este cea probabilistică, enunțată de Ludwig Boltzmann, conform căreia un sistem izolat trece totdeauna dintr-o stare mai puțin probabilă la o stare având o probabilitate mai ridicată. Matila Ghyka susținea că a doua
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
Matila Ghyka o prefera, este cea probabilistică, enunțată de Ludwig Boltzmann, conform căreia un sistem izolat trece totdeauna dintr-o stare mai puțin probabilă la o stare având o probabilitate mai ridicată. Matila Ghyka susținea că a doua lege a termodinamicii nu putea fi considerată universal valabilă și anume că se aplica doar la sistemele fizico-chimice. În momentul în care în sistem apărea viața, chiar sub forma ei cea mai simplă, chiar dacă aparent sistemul este aparent un sistem închis, legea nu
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
viața, chiar sub forma ei cea mai simplă, chiar dacă aparent sistemul este aparent un sistem închis, legea nu mai putea fi valabilă, deoarece orice element biologic era capabil să ridice potențialul energetic. Punctul de vedere că principiul al doilea al termodinamicii nu se aplică organismelor vii a fost susținut și de alți oameni de știință. Teoria a fost dezvoltată de fizicianul austriac Erwin Schrödinger, laureat al premiului Nobel (1933), care a arătat că viața se nutrește din entropie negativă sau negentropie
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
hidrogenului cu oxigen, din care rezultă doar vapori de apă, reacție folosită la motoarele rachetă: 2 + → 2(v) + căldură În practică, arderea combustibililor se face folosind oxigenul din aer. Deoarece din punct de vedere al arderii doar oxigenul contează, în termodinamică aerul este considerat ca un amestec volumic de 21 % oxigen și 79 % azot, ceea ce face ca pentru fiecare mol de oxigen, în reacția de ardere să intre și 0,79/0,21 = 3,76 moli de azot. a metanului în
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
lor la un domeniu anume al fizicii, este suficient să se acționeze cu simplu click pe săgeata din capul coloanei „Clasificări și note”; efectul va fi gruparea lucrărilor pe subiecte; în tabel vor apărea toate articolele care au ca temă „Termodinamica”, de exemplu, prezentate în ordine cronologică în cadrul temei.Pentru tipărirea versiunii rearanjate a tabelului, se poate utiliza direct web-browser Print option; opțiunea „Versiune de tipărit” de la „trusa de unelte” din stânga paginii, se poate folosi numai pentru tipărirea versiunii de bază
Lista publicațiilor științifice ale lui Albert Einstein () [Corola-website/Science/314080_a_315409]
-
descriu în mod exact felul în care radiația termică evoluează la schimbarea temperaturii. Ele sunt consecințe ale principiului al doilea al termodinamicii și ale ecuațiilor lui Maxwell. După legile radiației ale lui Kirchhoff, în descrierea radiației termice un rol esențial este jucat de o funcție de două variabile "I"("λ,T") - numită "intensitate a radiației corpului negru", "λ" este lungimea de undă, iar
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
undă u(λ,T) este: formula 6 se vede că densitatea de energie totală are aceeași dependență de temperatură. Această lege a fost descoperită experimental în 1879 de Josef Stefan și demonstrată în 1884 de Ludwig Boltzmann folosind considerente termodinamice. Aplicația termodinamicii la radiația pură a fost la aceea o noutate; W. Wien a extins considerabil aceste argumente. Formula (W) conține mai multă informație decât cele două legi de mai sus: dacă se cunoaște curba I(λ,T) pentru o temperatură T
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]